Adormita - Edgar Allan Poe

In iuniu, miezul noptii suna;
Ma bate-un mistic clar de luna...
Un umed, dens, de opiu abur,
Palpita-n cercul ei de aur
Si se prelinge, pic cu pic,
Pe naltul muntelui colnic,
Si cade-n pale muzicale
Intru universala vale.
Un rosmarin plange pe groapa;
Un crin aluneca pe apa;
Strangand o negura la piept.
Ruina-n pace doarme drept;
Ca Lethe, iata! -ntins sub spume,
Isi doarme lacu-n somn anume,
Si nu le-ar da pe-o-ntreaga lume.
Dorm sferele! Cu geamul ei
Deschis spre-a noptii reci scantei,
Irene, cu destinele-i!

O, luminata doamna, poate
Sta, acets geam deschis in noapte?
Lasand-se din arbori lin,
Adieri sagalnice iti vin,
Vrajite stoluri, rand pe rand,
Trec prin odaie fluturand,
Si-ti falfaie pologu-n zbor
Atat de viu, cu-atat fior,
Pe langa-nchisa pleoapa unde
Dormitul suflet ti se-ascunde,
Ca pe podea si la perete
Scad si cresc palidele spectre!
Oh, scumpa doamna, nu ti-e teama?
La ce si ce visezi? Ia seama!
Pe mari venit-ai de departe,
Minune, in aceasta parte!
Ciudata-i floarea ta! Ciudat e
Portul tau, pletele-ti bogate,
Si marea ta singuratate!

Ea doarme! Fie somnul sau
Pe cta de lung, atat de greu!
Pazeasc-o ingerii de rau!
Palat, un altul mai sfant fie-i,
Si patul - al melancoliei!
Pe Domnu-l rog s-o tie-n vis
Cu ochiul pururi nedeschis,
Pe cand vin spectre din abis!

Iubirea-mi doarme! Somnul sau
Pe cat de lung, fie de greu!
Lin umble viermii-n jurul sau!
Departe, -ntr-o padure-nvolta,
Desfaca-se o nalta bolta,
Bolta ce-nchide-adeseori
Aripa negrilor usciori,
Biruitor, pe funerare
Steme ale neamului sau mare...

O bolta ascunsa, -ndepartata,
Pe care-a aruncat in poarta,
Copil jucandu-se, o piatra,
Mormant sonor din care ea
Un sunet nu va mai putea,
De-a pururea si-n veci, sa scoata,
Infiorata fiica-a Srtii!
Ca-n fundul lui horcaiau mortii.


Tr. Dan Botta

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Edgar Allan Poe








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.