Dumneg - creaţii proprii

Distribuie acest autor:

  • De ce?

    De ce copacii ne dor?
    De ce în curând o să ningă?
    De ce iubirile mor?
    Și focul cine o să-l stingă?

  • Către casă

    Nu mai e mult și voi putea
    S-ajung și eu acasă,
    Călăuzit de acea stea
    Ce drumul nu și-l lasă.

  • Leii din cetate

    Noaptea prin nori vântul negru bate,
    Tainul de lumină vrei să-ți iei;
    Nu poți să vezi leii din cetate
    Până nu ajungi la porțile ei.

  • Mai

    Cădeau petalele în mai
    Și primăvara apunea;
    Eu încă drumul nu-l aflai,
    Ceva-n adâncuri îmi spunea:

  • Verde alb

    Mestecenii învie din ruine,
    Muguri plesnesc spre cer în aer ud
    Și parcă frunzele tresar în mine
    În nebunia verdelui cel crud.

  • Dincolo de munţi

    Ochii-mi nu-nţeleg ce văd
    Şi stinsă-i pala lor culoare;
    Trăiesc giganticul prăpăd
    Umbrit mereu de ani, sub soare.

  • Trepte spre cer

    E linişte, prin ceruri plutind,
    Dar stelele mi-ascultă ruga:
    De prin văzduh, în trepte venind,
    Răsună toccata şi fuga …

  • Epitaf

    În neagra cetate
    De unde răzbate
    Acordul de liră
    Poetul se miră

  • Mântuire

    Al zilei mărunte şi somnului ornic
    Răzbate spre-apus şi-ncet înspre noapte;
    E ora la care nu sunt nevolnic
    Trăiesc nemişcat şi mai repede, poate.

  • Trecere

    Eu merg mereu pe acest drum,
    Cum vântul nu poţi să-l apuci,
    Apar în zare nori de scrum;
    Unde te duci? Unde te duci?