Doina - Dumitru Matcovschi

Când i-a fost mai bine,
când i-a fost mai rău,
moldoveanul doina
și-a cântat mereu.
La un colț de masă,
lângă omul drag,
lângă pomul care
înflorește-n prag.
Ca o doină doina,
ca un jurământ,
ca o rugaciune
pentru-acest pământ,
ca o înviere,
ca un imn în hram,
ca un dor de Țara,
ca un dor de Neam.
Doină, tu, doinița,
dacă nu erai,
hăuleau străinii
pe-un picior de plai.
Le-ai ieșit în cale,
la hotar colea,
n-au putut sa treacă
de durerea ta.
Doină, tu, doinița,
fii un jurământ,
fii o rugaciune
pentru-acest pământ;
fii o înviere,
fii un imn in hram,
fii un dor de Țară,
fii un dor de Neam.

Adăugat de: bragagiu

vezi mai multe poezii de: Dumitru Matcovschi



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.