De la Putna mai incoace - Dumitru Matcovschi

Undeva, la miez de soartă,
răscolind eternitate,
În amurgul cel de taină
clopot negru, negru bate.
Și din vreme peste vreme,
mai pe-aici, mai pe oriunde,
în amurgul cel de veghe
clopot roșu îi răspunde.
De la Iași prin lunca verde,
prin câmpie, peste dealuri,
drum tăiat de roți se pierde,
străjuit de două maluri.
Este drumul ce sosește
de departe, de la Poartă,
și-ntr-un neam ne înfrățește,
ne unește într-o soartă.
Este drumul cel pe care
l-au trecut, voinici, buneii,
ca să-ajungă la hotare
și să lupte precum leii.
Ci venea, puhoi, puhoiul
străinimii peste țară
și dezlănțuia războiul
la Nistru, la mărgioara.
De la Putna mai încoace,
prin baladă și prin odă
își conduce-n luptă dacii
preamăritul Ștefan Vodă.
Își conduce-n luptă dacii
prin Soroca și Tighina,
și-nfloresc în cale macii,
dureros rănind lumina.
Din Suceava către mare,
din Lăpușna la Hotinu
dorurile cele grele
au înrourat pelinul.
Din Carpați la Chisla-nouă,
Din Orhei la Slobozia,
lacrimile cele grele
au pietrificat moșia.
Tristă-i Mănăstirea Putna.
Porțile deschise-așteaptă
strălucit convoi ce vine
și spre ea încet se-ndreaptă.
Ca un dangat plin de jale
mii de clopote dau veste:
Ștefan Vodă al Moldovei,
Ștefan Vodă nu mai este!
Să-arătăm prin lupta noastră
tuturor necontenit,
că prin neamul său în lume
Ștefan Vodă n-a murit!

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Dumitru Matcovschi



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.