Astă noapte - Dumitru Matcovschi

Astă noapte, când scriam
Un poem, un oarecare
Mi-a bătut ușor la geam
Ștefan Vodă, domn cel mare.
L-am servit c-un vin-pelin,
Mi-a părut bătut de gânduri,
A lăsat paharul plin,
Cum făcea și-n alte rânduri.
- De departe vin, - mi-a spus, -
Vreau să văd această țară,
Pe care o am condus
Nu un an și nu o vară.
- Și-ai văzut-o?
- Cum să nu?!
O trecui de la hotare,
Altă țară îmi păru,
Ci o pradă fiecare.
- Cum o pradă?
- Precum poate,
Precum știe a prăda;
Frate dușmănește frate;
Mulți străini în țara mea!
- Nu se poate, nu se poate, -
Dau cu vorba să-l ogoi, -
Iar el zice:
- Măi nepoate,
Cine sânteți astăzi voi?
- Moldoveni, - răspund îndată, -
Moldoveni vom fi oricând.
- Eu știam că moldovenii
- Niciodată nu se vând.
- Nu se vând, părinte dragă,
Tu precum ne-ai învățat,
Poate vreun boier se vinde,
Vreun boier de la palat.

Adăugat de: bragagiu

vezi mai multe poezii de: Dumitru Matcovschi



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mulțumesc, Victor, pentru un poem emoționant :)
Adina Speranta
miercuri, 31 ianuarie 2018