Duhovnic

Autor:Florin T. Roman


Adăugat de: Florin T. Roman

marţi, 14 martie 2017

În genunchi,
sub epitrahilul său,
văd cum Pământul e tot mai mic
şi stelele tot mai strălucitoare.

În genunchi,
sub epitrahilul său,
aud cum, în loc de bătăile inimii mele,
bat clopote de mănăstiri primordiale.

În genunchi,
sub epitrahilul său,
simt cum, în loc de sânge,
îngerii îmi urcă şi îmi coboară prin vene.

În genunchi,
sub epitrahilul său,
Cerul e mai aproape de mine
decât eu însumi.

Binecuvântează, părinte,
să-mi mărturisesc păcatele !


vezi mai multe poezii de: Florin T. Roman


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Credinţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

da..e un adevar..in genunchi,vezi pamantul mic si Cerul...imens...Ingerii coboara..esti mai aproape de cer decat de tine insati..
ai fost bine inspirat in aceasta poezie! E adevarat!
O poezie interesanta..care mi-a placut!
felicitari!

-dar.. "daca iti marturisesti pacatele si te lasi de ele,esti binecuvantat!" :)

cu drag,
danab
marţi, 14 martie 2017