Poezii despre Dragoste:


  • Cât pașii încă-i pot mișca

    Cât pașii încă-i pot mișca
    Aș vrea să-ajung până la tine
    Să-ți spun ce greu mi-a fost cândva
    Când nu te-aveam, aici cu mine.


    « RCE »
  • din locurile înalte

    dacă aș scrie cărți ar fi interzise
    cuvintele ar face oamenii să-și dorească
    să fie
    mereu goi


    « dan petrut camui »
  • Ce voi lăsa în urma mea?

    Ce voi lăsa în urma mea
    Când voi pleca dintre cei vii
    Pe cei ce morți au fost cândva
    De mâine îi voi regăsi.


    « RCE »
  • Salcâmul nimănui

    Erau pe deal copaci destui,
    Dar unul, cel al nimănui,
    Foșnea din frunze cu-nțeles
    Când mă rupeam de-un drum de șes.


    « Daniel Vișan-Dimitriu »
  • Pasiune

    Mi-era foame de tine și ți-am frânt inima,
    care pulsează albastră sub pleoapele mele.
    Zâmbetul meu lucește ca lama de cuțit
    și-mi întind cu limba pe buze sângele tău


    « David Daniel Adam »
  • Flori de măr

    Cu pași mici
    Pe stropi de rouă
    Pășim amândoi
    În tăcut zăvoi.


    « Nițu Cristina »
  • Nu știam

    Nu știam

    Blând mărturisind cuvinte, nu ştiam că doare,
    gândul trece printre dinţi, trec şi clipele uşoare,


    « sorina »
  • Tu ești poveste

    Iubita mea îmi eşti poveste în fiecare seară
    Doar pentru tine mă țin treaz în ceas târziu,
    Să-mi fii morgana dulce a deşertului pustiu
    Când de pe buze am să îți sorb cafea amară...


    « Emilian Oniciuc  »
  • Sonet cu lupii negri

    Pe sâni purta sărutul, cum mugurii duc roua,
    Și tremura sub vântul, ce-o mângâia ușor.
    Atunci pleca spre lume, când scăpărase luna,
    Și a luat iubirea, care mi-a fost izvor.


    « Cristian Andronic »
  • În numele iubirii

    Din numele, pământ de flori,
    cresc uneori în mine mierle, sărbători ,
    ce fluieră duios pe plaiul strămoșesc:
    viu cânt de viorele, suflet românesc.


    « Iulia Dragomir »