Poezii despre Dragoste:


  • Scrisoare de iubire declarată...

    ”- De ce să-ți scriu?- Când pot spune prin vorbe!”,
    Că te iubesc și-ncerc să nu mă mint.
    C-am adunat noi vitregii în tolbe,
    Cât poate nici nu ne-am închipuit.


    « Florin-Cezar CĂLIN »
  • Pe-o plajă goală

    - E noaptea caldă, parcă-i o mireasă
    Ce bate din picior puțin nervoasă
    Privind după trăsura ce nu vine,
    Eu sunt mai calm că te aștept pe tine


    « Ioan Grigoraș & Liliana Trif »
  • Noapte de toamnă

    Felinarele clipeau pe drumul îngălbenit,
    Două mâini împreunate scriau același stih
    Și umbrele enigmatice păleau în eclipsă,
    O noapte liniștită, ce noapte fericită...


    « Vizireanu Daniela »
  • Un continent târziu retrocedat

    - Şi iarăşi vin castanii să ne certe
    C-am mai lăsat o toamnă între noi
    Cu buze gri şi braţele inerte,
    Cu ploile ce nu se-mpart la doi.


    « Liliana Trif & Ioan Grigoraș  »
  • Am aruncat cu dragostea în tine...

    Am aruncat cu dragoste în tine,
    Te-ai speriat de mine și-ai fugit.
    ”- Tu crezi că mie oare îmi convine!”,
    Să știu că locu-ți este părăsit?.


    « Florin-Cezar CĂLIN »
  • Un lucru foarte motivant...

    De mult te doresc, dar tu îmi lipsești,
    (parfum de femeie, în carne rămas).
    Mirosul acela mereu îl găsești,
    În tot și în toate (când faci tu popas).


    « Florin-Cezar CĂLIN »
  • Hamac autumnal

    - M-am îmbrăcat în vise și-n hamac
    Printre magnolii am citit Balzac,
    Era desculță luna și dansa
    Pe geana unui nor, în pijama,


    « Ioan Grigoraș & Liliana Trif »
  • Copacul

    Copacul meu,
    cu ramurile goale
    de arşiţa tăcerii
    scorojit,


    « Elena spiridon »
  • Ipotenuza despărțirii

    Un punct comun cândva, iubirea,
    a-ngemănat două destine-
    un Tu de-un cromatism aparte,
    un Eu pierdut printre ruine.


    « Adina Speranta »
  • Iubire în lanțuri...

    Te-ai transformat în pânză de păianjen
    Ca-n ea să-mi prinzi acuma chiar și anii.
    În viață, tu mă vrei doar ca un sprijin
    De care să nu știe nici dușmanii.


    « Florin-Cezar CĂLIN »