Poezii despre Dragoste:


  • În numele Femeii

    Cad versuri de pe trupul tău
    răsare soarele din ochii tăi
    şi moartea se aruncă-n hău
    ninge în mai cu zurgălăi


    « Costel Zăgan »
  • Te asteptam iubito...

    Am bătut încet la poarta păcatului
    Proprietarul m-a privit zâmbind
    Trecându-şi lin degetele
    Peste harpa sufletului meu


    « Floris »
  • Dorul

    Între pasul meu şi clipã,
    Între aripã şi zbor,
    Nu încape nicio fricã,
    Nu e loc decât de dor.


    « intel1anima »
  • Despre noi

    despre noi s-ar scrie multe…
    am putea fi eroi de vechi romane,
    cu dragostea ce-şi soarbe
    triumful de final.


    « Cristi »
  • Și o să mori

    deasupra unui câmp de flori
    tu o să mori
    și voi lăsa ca testament
    buchetul anemonei de ciment


    « Lorena Craia »
  • În căutarea versului de aur

    Am vrut
    să scriu
    cel mai frumos
    vers de dragoste


    « Costel Zăgan »
  • Zbor

    Acum,
    când floarea pomilor purcede drum de rod
    în cânt de alb și roz, de mov și galben,
    când frunza strigă ierbii și amândouă vieții,


    « Petruvio »
  • Primăvara trecută m -a fermecat

    Sunt în mine înverzit.
    de primăvara amoroasă,
    ce încă nu ți -am povestit,
    din cea trecută frumoasă.


    « Coțan Elisei  »
  • Dragobetele în obiceiuri și tradiții românești

    DRAGOBETELE ÎN OBICEIURI ȘI TRADIȚII ROMÂNEȘTI

    Cea mai frumoasă și populară sărbătoare, care s-a transmis din cele mai vechi timpuri este Drgobetele, sărbătorită pe 24 februarie, despre care se spune că ar fi o sărbătoare păgână, nefiind recunoscută de biserică. Tradiția arată că sărbătoarea este dedicată reînvierii naturii, a primăverii, a împerecherii, a bucuriei, a renașterii, cu rădăcini dacice și închinată unei zeități uitate, Dragobetele este sărbătoarea dragostei la români și însemna sentimentul de dragoste împărășit de o comunitate largă.


    « Maria Filipoiu »
  • Versuri de noapte

    Curg pletele nopții peste Eminesciene crânguri,
    Ca aurul Lunii peste muntoase vârfuri.
    Lanuri de stele clipesc peste gânduri,
    Oameni și păsări se cufundă în adânci vise și cânturi,


    « Mahok Valeria »