Poezii despre Dragoste:

ÎNLĂUNTRUL MEU

Limpede izvor,
Susură cu dor,

Atât de mare a fost Iubirea

Atât de mare a fost Iubirea
Descoperită-n Dumnezeu,

Rondelul Iubirii

De aş vorbi, în limbi cereşti
Nimic n-aş fi, făr' de iubire!

Transformarea

Aş vrea ca-n zorii dimineţii
Când ziua e egală-n două,

Dăruirea

Într-o frumoasă dimineaţă
Cu soare dulce, în răsărit

Moartea nesfârşită seamănă teamă printre muritori,
înghite trecutul şi aleargă pe urmele vieţii în viitor,
nu are criterii de selecţie cunoscute,
profită de hazard şi clipa malefică.

Mă doare ! se zbate și țipă
Un pescăruș fără o aripă
Se lovește ca un orb de pereți
Trec nopți și vin iar dimineți

LEBĂDĂ ALBĂ

Lebădă albă, vreau să te sărut
Dar n-am să pot căci somnul e departe!

Precum în cer și pe pământ
Eu nu mai sunt , eu nu mai sunt.
M am ascuns într o lacrimă
Și mă rostogolesc , fără patimă

POETUL FĂRĂ HAR

Poetul ce nu are har
Nu-l poate lua nici din Zohar