Poezii despre Dragoste:


  • O veche poveste cu ceai

    Erau mereu nedezlipiți în lumea lor caldă,
    Se impartaseau unul cu altul la masa iubirii
    Și deschideau zilnic ferestre spre fericire.


    « David Daniel Adam »
  • Până când amândoi, vom deveni cuvânt!

    Până când amândoi, vom deveni cuvânt!
    ...
    Tu ești aici iubito, departe și în mine,
    Mai știu că ești izvorul a tot ceea ce sunt,


    « Nicu Hăloiu »
  • Acasă, cu dragoste

    Te mai iubesc?! Ce intrebare-i asta?
    Vezi că se ard cartofii, stai să deschid fereastra
    De ce-o deschid, păi, tu nu vezi că-i fum?
    Ai pus destulă sare, deci, ce mai e acum?


    « David Daniel Adam »
  • Mi se văd diamantele pe obraji după furtună...

    Sunt umbra care stă lipită de tine și aud
    soarele cum îmi bate în inimă după furtună,
    sunt melancolia vie în care doarme
    îngerul născut din ploi.


    « Camelia Oprița »
  • Nuanță

    Aprinde-mi azi o lumânare
    Atunci când clopotele bat
    Să simt de aici din depărtare
    Că jertfele încă mai ard.


    « RCE »
  • Îngerul nopții

    Se simte o briză la marginea mării
    Când Soarele-apune și-ndeamnă spre mal
    Mănunchiuri de raze, purtate pe val
    În vuiet ce-i cânt de iubire-nserării.


    « Daniel Vișan-Dimitriu »
  • Jertfa îngerilor

    S-au scăldat în lapte zeii
    Când au plâns mironosițe
    Cu maci negri lângă teii
    Beți de ale lor cosițe.


    « Daniela Bălăuță »
  • Primăvară

    Mieii tăi în coajă albă
    Să mi-i dai la primăvară
    Cu sărutul de sub talpă
    Când ți-oi fi blândă fecioară.


    « Daniela Bălăuță »
  • allegro maestoso

    nebună se-nvârtea o nebuloasă
    un univers tembel pretins istoric
    când te-am văzut uimit și euforic
    privirea ta mi-a fost deodată casă


    « Vasile Andreica »
  • 125.În ce zării

    ÎN CE ZĂRII

    Colind,din vreme multă, lumea,
    Și simțirea amorului mi-e tot una,


    « Radu Dan Alexandru »