Acrostihul sibilin - Dosoftei

Iuditii fuerit cum signum terra madebit
A giudețului sămnul fi-va, când pământul va asuda
E coelo veniet princeps per secula futurus
Din ceriu veni-va domnitoriul prin veacii ce va să vie
Scilicet ut carnem presens et iudicet orbem
Pentru ca trupul de față și să giudece lumea
Omnis homo hunc fidusque deum, in(di)vidusque videbit
Tot omul pre-acesta creștin domn, și cel urât vedea-va
Una cum sanctis excelsum fine sub aevi
Împreună cu svinții prenaltul în sfârșit supt veacul
Sede sedens animas censebit corpora et ipsa.
N-scaun ședzând, sufletele va-ntreba și trupure înse.
Hersos erit mundus spinas ferit undique tellis
Țelini-s-a lumea și spini creaște-vor pre tot pământul
Reitiens simulacra homines, et munera ditis.
Lepădând idoli(i) - omeni și darurile bogaților,
Inquirens portas infriget carceris atri
Cercând porțile, zdrobi-va a temniței iadului
Sic et enim cunctae venit lux libera carni
Așea și dară a tot va veni lumină slobodă trup
Tunc sanctis: ignis sontes aeternus aduret.
Atunci svinților focul pre vinovați veacinici va arde
Occultos actus omnes tunc quisque loquetur
Ascunsele fapte toate, atunci tot însul va spune
Sed tenebrosa Deus collustrans pectora pandet.
Ce-ntunecosele Domnul luminând, piepturi va deșchide.
Threnus erit cunctis et stridor dentis adesi
Jeale fi-va n-toți și scrâșnet dintelui ros.
Effugiet solis iubar, astrorumque horae
Fugi-va sorelui radza și a stealelor șireaguri.
Omne poli lumen solvetur et aurea luna
A tot ceriu lucă s-a rumpe și acea de aur lună.
Valles extollet, collesque avertice perdet
Văile nălța-va, dealuri de vârv gios le-a răsipi-le.
Usquam nec celsum mortalibus, aut grave quis quam.
Nici-au mai fost nalt mortacilor sau greu ceva ca aceasta
Inde aequi montes campis hinc cerula ponti
Dincoace tocma munți cu șesuri, dincolea apele mării
Omne ratis spernem onus, hiscte fulmine tellis.
Tot a corabie or lepăda tar, va căsca cu fulger pământul
Sic fontes simul arescent et fluminis alvei.
Așea fântâni cu tot vor săca ș-a pârăului matce.
Stridula tum quaerulium sonitum tuba fundet Olimbo,
Zbierătoriu atunce groznic sunet bucinul va da din ceriu
Orbis grande malum rugiens et damna futura
Lumii năvarnic rău rugind și osânde fiitore
Tartareum que Chaos monstrabit terra de hiscens
Ș-a Tartarului prăpaste va ivi pământul căscând.
Et venient omnes reges, domini ante tribunal.
Și veni-vor toțâi craii la Domnul nainte n-giudeț.
Refluent e coelo tunc sulfuris amnis et ignis
Va cura din ceriu atunci de iarbă pucioasă pârău și de foc.
Sic cunctorum hominum fient manifesta sepulchra
Așea tuturora oameni vor fi deșchise mormânturi.
Tunc lignum fidis erit ex optabile cornu.
Atunce lemnul svinților fi-va foarte dorit cornu
Atque piorum vita hominum nocumenta que mundi
Ș-a bunilor viață oameni și supărările lumii
Undis lustrabunt bis seno in fonte vocatos
Cu apele limpedzî-vor într-a 12 fântâni pre chemaț.
Rex pastoris erit nobis et ferrea virga
Crai a păstoriu fi-ne-va noă și de her vargă.
Omnipotens deus est proescriptus versibus istis
Totputearnic Dumnedzău iaste scrisul cu verșuri-aceastea
Servator nostro aeternus rex passus amore
Spăsâtoriu pentr-a nostru veacinic crai ce-au pățât liubov.
Și aceasta-i Sivila Eritreea, carea însăș pre sine a șeasea după potop
rudenie au trăit ș-au fost popă lui Apolon. Și cu dumnedzăiască însuflare au prorocit cu verșuri, la-ncepătură având tot verșul careleș câte una de-aceaste slove pre rând, precum și le-am scris pre marginea verșurilor, carele dzâc așea: Iisus Hristos, Theou nios. Sotir. Stavros, adecă Iisus Hristos, a lui Dumnedzău, fiiu, Spăsâtoriu. Cruce. Fost-au în dzâlele lui Ghedeon Sivila Eritreea Erofili aceasta. Și era mai cinsteșe de alalte sivile. Când Ghedeon au mântuit pre izraeliteani de Amalic. De-aceasta scrie Apolodorus Eritreanul să-i fie dintr-un oraș adecă din Eritru. Scris-au de Troada că să va strica. Și de alte monarhii. Să purta în port călugăresc și purta în cap cămălaucă. Era miadză vârstă. Mâhnită la față. Sabie goală a mână. Măr rătund supt picioare, cu stele, în chip de ceriu.
Scris-au ș-aceasta de domnul Hristos:
În ultima aetate humiliabitur proles divina, et puellari
officio educabitur.
În veacul cel de-apoi să va smeri plodul lui Dumnedzău și cu
pruncească slujbă să va scoate.
Iungebitur humanitati deitas iacebit in feno agnus deus et homo, eligit quisibi ex piscatoribus electis numerum duodecinarium.

Smeritul Dosoftei, mitropolitul Suceavschii.




1683

Adăugat de: Gavriil Stiharul

vezi mai multe poezii de: Dosoftei








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.