Dintr-o taină de fată

Autor:Camelia Florescu


Adăugat de: Camelia florescu

vineri, 17 februarie 2017

Se-ntâmplă în mine cum se-ntâmplă şi-n voi
Pomeţii răpuşi ai iubirii din noi ,
Să doară.
Să doară aşa cum doar moartea te doare
Când seceră tot ce iubeşti tu mai tare
Şi-apoi,
Şi-apoi să cădem din dureri câte doi
Peste marginea frunzei aplecate de ploi
Aşa-ndurerați.
Aşa-ndurerați că mai suntem în barcă
Numai unul din doi şi prea repede parcă
Cedăm.
Cedăm obosiţi de atâta-ntrebare
De atâta deșert la ceasul în care
Iubim.


Iubim? Ce iubim? Și pe cine ? Și cand ?
Durerea aceasta care urcă plângând
E numai tăcere.
Tăcere si rouă . Beție și fum
Și cantecu’acesta se stinge acum
Fără noi.
Fără noi amândoi, fără noi toți cei care
Suntem talpa și somnul , țintă vie-n mișcare
Mai știi?
Mai știi că-ntr-o zi n-o să șuiere vântul
Să spulbere cerul, și jalea și cântul
Și dragostea?
Și dragostea poate să moară sub pleoape
Se-ntâmplă cu mine când te știu mai aproape,
Să mor.
Să mor de iubire, să mă las despletită
De prea frig fără tine și de dor amețită,
Să fug.
Să fug unde –oi ști, unde nu sunt oglinzi
Unde nu sunt ferestre, ca să vii să-mi colinzi
Atât.
Doar atât a rămas dintr-o taină de fată
Răscolită de dor si de viață purtată


vezi mai multe poezii de: Camelia florescu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Dragoste
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.