Ne vom trezi într-o zi singuri
cu surâsul tău lipsă din colţul gurii,
cu bucuria mea stopată la sursă
într-un timp greoi de străbătut cu paşi nesiguri şi mărunţi.
Tu crezi că timpul s-a adaugat prea repede,
încerci să păstrezi împlinirea şi alungi tristeţea
ce se depune subţire pe gânduri
ca nisipul dintr-o furtună pe nori
ce încreţesc faţa cerului.
Dimineţile crude ne lasă flămânzi
de lumina vestitoare, de aripi nevorbitoare,
ce vor frânge imprevizibil iubirea
întoarsă-n pământul crezut nemuritor.
vezi mai multe poezii de: flavius
Detalii poezie:
Distribuie pe: