"ROMÂN și ROMÂNESC" - grăitorii LIMBEI ș-a SLOVEI - III

"ROMÂN și ROMÂNESC" - grăitorii LIMBEI ș-a SLOVEI - III


 
Acesta a va se fi fost drept un Titlu, Nobil, asupra unor referințe din Izvoarele Limbii Române.


 


"Liră de argint, Sihleanu - Donici cuib de-nțelepciune,


Care, cum rar se întâmplă, ca să mediteze pune


Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb;


Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomată?


S-au dus toți, s-au dus cu toate pe o cale nenturnată.


S-au dus Pann, fiul Pepelei, cel isteț ca un proverb.


 


Eliad zidea din visuri și din basme seculare


Delta biblicelor sânte, profețiilor amare,


Adevăr scăldat în mite, sfinx pătrunsă de-nțeles;


Munte cu capul de piatră de furtune deturnată,


Stă și azi în fața lumii o enigmă nesplicată


Și vegheaz-o stâncă arsă dintre nouri de eres."


 


©Mihail Eminovici



Drept conținut, voi aduce o colecție de scrieri, UNICĂ (fiindcă nu este pe alt "tărâm", ci numai aici - și în sufletul fiecărui român)
Să ne bucurăm împreună de noblețea lor!..



Th3Mirr0r



P.S:
Într-a ști ce reprezentăm noi, ca verigă a Poporului ROMÂN, trebuie să cunoaștem în primul rând, originile, ca mai apoi, prin ramificarea acestora să pătrundem Vechile Izvoare. Și cum vom face aceasta, dacă nu tocmai urmând firișoarele cele dătătoare de viață, cinstindu-ne străbunii, citindu-le măreția operelor acestora?! - și mai mult, căutând a le înțelege. Dacă nouă, înaintași ai acestor vremuri, nu ni s-a spus, despre aceștia – implicit, dacă nu au fost oameni capabili de a ni le insufla, ba chiar mai mult, dacă cei care ȘTIU acestea, sau au cunoștință, în trufia lor, au ascuns de la lumină, nefăcându-și datoria onorabilă de a Zidi, ori dacă s-au aflat unii capabili într-a Înfăptui, însă nefiind sprijiniți Sufletește, în primul rând, căzut-au pradă deznădejdii, dezbinați fiind sau neavând curajul de a păși în față, să zică tare “Sunt ROMÂN!” – fiind ei înșiși modelele Vii, care să Insufle dragostea aceasta de Patrie, de plaiurile acestea, de oamenii aceștia, atunci.. și mie, îmi revine această Datorie. De a aduce la Lumină ceea ce ne-au ascuns alții. De la ce ne-au îndepărtat alții, cu bună știință chiar?


Rămâne de văzut, nu-i așa?!..


 


Fie ca tot ceea ce surprindem aici, să fie o bogăție în plus, sufletului!.. Mă bucur, să împărtășesc acestea. Iar care o mai lua aminte la toate acestea, să mai spună și altora - ce anume? - Cum au început să cunoască Literatura, cu adevărat. Cum au început ei a-și prețui valorile neamului. Cum au început ei.. să fie ROMÂNI.


În privința acestor materiale, fiecare să își tragă propriile concluzii, asupra celor împărtășite, ori.. reamintite. Iar care nu este interesat într-a cunoaște acestea, este rugat ca să caute altăceva, mai pe placu-i - și fără nicio restriște, din parte-mi. Eu îmi fac doar datoria de a împărtăși acestea - și a le aduce la cunoștință ȘI ceea ce înseamnă Literatură, respectiv, prezentând, precum pot și eu, Izvoarele. Nici un site de literatură, nu le are. Așa că voi ca acesta, să le aibă. Că așa scrie și titlul, mare, să vază toți: POEȚII NOȘTRI!..


th3mirr0r,
duminică, 04 iunie 2017






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

P.S: Acestea prezentate, se vor a fi fost Izvoare, care în cercetarea-le, atât aspiranții, cât și artiștii, vor găsi o sursă Incomensurabilă, asupra a ceea ce însămnează Literatura noastră! Ș-apoi, a să gândi într-acestea, cumcă îs numa' firiușoare dintr-a nisăcatului Izvor al Limbei ș-a Slovei.
Iată, ceea ce slăvit-au alții, sub încununarea-le!
Întrucât nu îmi permite prea multe a face, timpul ista, deocamdată, trece-voi la sursa următoare, izvodită - ca din urma spectralizării noțiunilor fundamentale asupra a ceea ce înseamnă Român și Românesc, să adâncim oleacă a noastre cugete, după noi valori, ca după rosturi...

Th3Mirr0r
th3mirr0r (autor)
luni, 05 iunie 2017



[* "ANTON NAUM" *]


***


* "Elegie" *

(scriere rară)


"Unde sânteți, zilele mele!
Vai! pe ce țărmuri a-ți zburat?
În ce pustiu, sub care stele
furtuna vieței v'au luat?


O vis plăpând de fericire,
de tinereță și amor,
mult dragălașă nălucire,
cu zîmbet dulce 'nșălător!


Și mi-ați răpit cu voi odată,
vai! fără milă mi-ațirăpit
iluziuni, speranța toată,
și pe cei carii m'au iubit!


Ș'acum... pe calea făr' de nume,
cu pas greoiu, încet pășesc;
din cei ce-am cunoscut pe lume,
nici unul, vai! nu mai zăsesc!...


Și singur merg... părinți și rude,
ce-a fost mai scump s'a dus... nimic!
De mult acum nu mai aude
sufletul mieu un glas amic!"


[* "Anton Naum" *]
th3mirr0r (autor)
luni, 05 iunie 2017



[* "ANTON NAUM" *]


***


* "Elegie I" *



"Da, negreșit, e lucru și mult dorit, și mare,
Să fii în lume singur un om în admirare;
Și prin tăria minții, prin geniul gândirei
Să ai asigurată speranța nemurirei!
Pe răi să-i sfarmi cu totul, să sprijini pe cei buni,
A patriei jignite afronturi să răzbuni,
Să curățești de monștri cu brațul înarmat
Și de tiranii lacomi pământul uzurpat!
Să fii atotputernic! La glasul tău ce tună
Cum s-au plecat în codri stejarii de furtună,
Sau cum să încovoaie, plăpând și umilit,
La crivățul de toamnă, rogozul aurit,
Așa să ți se-nchine a națiilor turmă;
Și de-i vei zice: ”pleacă”, să plece pe-a ta urmă;
Și oarbă să urmeze... să treacă văi și munți,
Pe fluvii, pe oceanuri, pe mări să-ntindă punți,
Și tot să te urmeze... pe umeri să te poarte,
Să sufere ger, foame, căldură, sete, moarte;
Să zici, și să se facă la mare glasul tău,
Cum într-o zi vestită făcut-a Dumnezeu.
Un singur tron să fie-al tău - pe stâlpi de lei,
Din regi, arhonți și consuli să faci supușii tăi,
Și soarele pe ceriuri tot în a ta domnie
S-aprindă și să-și stingă măreața sa făclie?"


[* "Anton Naum" *]
th3mirr0r (autor)
luni, 05 iunie 2017



[* "ANTON NAUM" *]

(scrieri rare)

***

* "DONA CLARA" *


I.

"Sub veranda elegantă de mătasă vișinie
Ondulată de suflarea zefirului zburător,
Sta la umbră gânditoare pe un jilț de iasomie,
Dona Clara și îngână o romanță de amor.


N'a zâmbit pe lume încă o guriță mai frumoasă,
Nici văzutu-s'a vr'odată un picior mai mititel,
Și Murillo de-ar mai face pe madona cea faimoasă,
Negreșit pe Dona Clara ar lua-o de model!


Dona Clara dela Jaen, o minune andalusă;
Ai săi umeri sunt de fildeș, sânul ei curat de crin,
Dar ce are de e tristă pe rumena ei buză
Veșnic stă mâhnirea neagră, veșnic sboară un suspin?


"Dona Clara zic vecinii, tot mâhnită acum este...
De când bravul Don Fernando a plecat la oaste ieri;
Ce blestăm mai sunt pe lume și războaiele aceste...
Câți viteji nu pier în ele și câți nobili cavaleri!"

Ș'a luat cu el pe pagiul Don Paez din Alcantara...
De când a plecat la oaste Don Fernando soțul său.
Câte lacrimi noaptea taina 'n taină, întristata Dona Clara
A vărsat pe-a ei dantele.... știe numai Dumnezeu!"



II.

"A trecut acum trei zile și din lagăr nici o veste.
- Don Fernando, Don Fernando! cum să nu mă întristez!
Oh! blestem! blestem pe lume sunt răsboaiele aceste...
Ca să ai prin cine 'scrie, n'ai luat pe Don Paez?


"Dona Clara zic vecinii, tot mâhnită acum este...
De când bravul Don Fernando a plecat la oaste ieri;
Ce blestăm mai sunt pe lume și războaiele aceste...
Câți viteji nu pier în ele și câți nobili cavaleri!"

Dar ce tropot să aude pe paveaua sunătoare?
Pe-o cavală din Murcia despre porțile de Fez,
Ca un fulger sboară 'n spațiu, aducând cu el scrisoare,
Pentru Dona Clara, sigur pagiul tânăr Don Paez.


Madrilenele aleargă la balcoane, la ostrețe
"Don Paez din Alcantara! eșiți fete, să-l privim!
Ca o trestie-a lui mijloc, bucle blonde și mustețe,
A lui pinteni sunt de aur, par'că e un heruvim !"


Pagiul intră, se închină cu genunchiul la pământ,
Numai ochii săi se mișcă... ce au însă amîndoi?...
Dona Clara 'nmărmurită nu rostește un cuvânt,
Don Paez îi dă scrisoarea și pornește înapoi."



III.

"Înserează și amurgul pretutindeni se lățește,
A Madridului parcane acum noaptea le-a 'nvălit;
Ca o candelă de aur Luna 'n ceruri strălucește,
Iar castelul singuratic, doarme 'n umbră adâncit.


Numai tropotul s'aude pe paveaua sunătoare;
Pe-o cavală andaluză către porțile de Fez,
Ca un fulger sboară 'n spațiu, întorcând cu el scrisoare
Pentru Don Fernando, sigur pagiul tânăr, Don Paez.


Dar ce umbră se strecoară sub veranda vișinie?
A săltat ceva în aer?... a sburat ceva pe vânt?
Noaptea ochiul te înșală... poate-o stafie să fie...
Licurici, fantome, trestii, ori un pinten de argint...

Oh! e luna, luna brează
Curioasă,
Și cumătră... cu-a ei rază
Imitează,
Chiar în nopțile senine
Pe ori cine!


Cu-a ei gene argintii
Luna brează
Imitează,
Bucle crețe
Și mustețe,
Trestii, pinteni aurii!


Curioasă,
Se așează
Luna brează
Cu-a ei rază
Indiscrete
Pe perete
Se coboară
Pe covoară
Și străbate prin zăbrele
Și cu 'ncetul să lățește
De colanuri să lipește
Și prin colȚuri să ascunde,
Ori și unde
Și să 'ndeasă prin perdele
Sub alcovuri se așterne
Pe sub perne!...
Ochiul său cel argintiu
Să încurcă prin dantele,
Sparge gratiile grele,
Când e colo, când e ice,
Duh sburdalnic licurice,
Parc'ar fi un argint viu!
Oh! e luna! luna brează!
Curioază!
Și cumătra... cu-a ei raze
Imitează,
Chiar în nopțile senine
Pe ori cine!"


[* "Anton Naum" *]
th3mirr0r (autor)
luni, 05 iunie 2017



[* "NICOLAE NICOLEANU" *]


***

* "Sonet" *



"Cel ce caută plăcerea într'a binelui iubire
Și curajul a combate pentru cel nenorocit,
Voluptatea sufletească într'o nobilă gândire,
Acela, numai acela poate zice c'a trăit

În amor găsind și doliu, în amor și fericire
Și 'n privirea faptei bune farmecul ochilor săi,
Nu se teme nici-o-dată d'a vrăjmașilor lovire,
Prin amor fiind mai forte și mai mare decât ei.

Suferința poate 'nfige ghiara sa cea 'nveninată
P'al meu sîn cuprins de flăcări, — nu voiu plânge nici-o-dată,
Căci sălbaticul meu suflet râde de nefericiri.

Dar când peptul inocenții de infami se va desface,
Ochii mei atunci în sânge flacările vor preface
Ș'al meu braț se va deschide cu teribile loviri."



* "Astăzi" *



"Amor, virtute, milă sunt flori necunoscute.
Dar la lumina zilei, pe căile bătute
Păcatul își preumblă supt forme d'aurite
Triumful și ființa din prăzi înavuțite.
Cel bun pleacă genunchiul, suspină, se ferește
Pe sînul resignării cumplit se chinuește,
Când lașul își ascute cuțitul făr' de frică,
Pe chipul inocenții sfiala se ridică,
Scăpând din întâmplare p'a nopților tăcere,
Un nume de speranță, d'amor și de durere,
Pe când corupțiunea pășește 'ncununată,
Râzând d'a frumuseții pudoare spăimântată.
Dar nu chemați mănia pe capul vinovat.
Nici biciul răzbunării cu flacări împletit
A 'ncinge pretutindeni p'un suflet rătăcit;
Căci deseori păcatul supt forme d'aurite
S' arată și surprinde vederile răpite
Ș'orbit omul se lasă pe brațele peirii,
Crezând că strânge sînul dorit al fericirii.
Căci verme fără sațiu și foc neadormit,
Un ochiu ascuns veghează asupră-i îndrăcit,
Teribil ca destinul, sardonic, fioros,
Ca fiara 'nverșunată d'un sânge generos.
Vieața sa funestă e lungă remușcare;
În pieptul său s'ascunde o neagră închisoare
De spectri populată — Un cerc de fier îl strânge
C'o tainică putere, ce nu se poate 'nfrânge.
O mână nevăzută pe fruntea-i criminală,
Gravând în umbra nopții sentința cea fatală
Ce sfarămă truâa satrapului persan,
Îl strânge și-l aruncă în umbra lui Satan!"


[* "Nicolae Nicoleanu" *]
th3mirr0r (autor)
luni, 05 iunie 2017



[* "NICOLAE NICOLEANU" *]


***

* "Bogăția" *



"O nobilă, frumoasă și palidă regină,
Deși n'am pus piciorul pe pragu-ți d'aurit,
Deși n'am supt dulceața din buza ta divină,
Dar sufletu-mi adesea la tine s'a gândit!

Tu ești o zeă bună, plăcută, generoasă,
Ești scutul libertății ș'al binelui izvor,
Pe sînul tău virtutea plutește radioasă
Și geniul prin tine își ia falnicul sbor.

La blânda ta zîmbire săracul se'ndulcește,
Și când arunci asupră-i un ochiu de milă plin,
Pe fața lui pământul cu cerul se'ntâlnește,
Din trist devine vesel și din obscur senin.

Dar spune-mi ce putere te'mpinge și te mână
Ce spirit te constrânge, ce zeu necunoscut,
S'adapi mai totdeauna din sacra ta fântână
Pe cel mai crud, mai lacom, mai prost și mai urât?

Ah! negreșit din ziua de veche suvenire,
De când regele Midas, răpit de ochii tăi,
Te preferi virtuții — fuși dreapta moștenire
Și partea celor lacomi ș'a celor nătărăi!"



* "În anul 185..." *



"Aurul și vanitatea cu-a lor vargă d'aurită
Mii de inimi, mii de brațe cu putere stăpânesc,
Dar la patria cea tristă și 'n durere părăsită,
Vai! sunt prea puțini aceia, ce cu milă se gândesc.

E grozav să ai o țeară de sclăvie junghiată,
Și pe vetrele străbune ca proscris să rătăcești,
Să fi om, să ai un suflet, să-ți vezi mâna sfâșiată
Și să nu poți nici să aperi, nici să plângi, nici să vorbești!"



* "9 martie" *



"Multe valuri furiose năvăliră peste mine,
Multe inimi prea iubite în pămînt s'au prefăcut,
De când pentru prima oră te-am văzut printre suspine,
Zi funestă, zi fatală, întru care m'am născut!

Cu tote că pretutindeni un destin cumplit mă duce,
Din ruină în ruină în secret a lăcrăma;
Cu tote că nouă rele stau pe capu-mi să s'arunce,
Precum vulturii p'o pradă — eu nu te voiu blestema.

Nu, căci am simțit viața, deși-am încercat durerea;
Nu, căci pentru a combate, n'am pierdut încă puterea;
Nu, căci jalnicul meu suflet e tăcut, dar nu învins.

Nu, căci de-am pierdut speranța viselor copilăriei,
Mintea mea și-a luat sborul p'aripele veciniciei,
Și de ziua cea din urmă pieptul meu este coprins."


[* "Nicolae Nicoleanu" *]
th3mirr0r (autor)
luni, 05 iunie 2017



[* "NICOLAE NICOLEANU" *]


***

* "Dedicațiune" *



"Eu nu scriu și nu-mi bat capul cu pedanți și cu pigmei,
Mediocrități stupide, lași, invidioși mișei,
Cari nu văd fără spaimă și făr' a se turmenta
Un talent sau o virtute la lumin' a s'arăta,
Căci talentul și virtutea sunt oglinda pentru ei,
În care se văd că-s putrezi, idioți și nătărăi!

Însă când aceste versuri vor ajunge păn' la tine,
June cu părul de aur și cu fruntea de senin,
Lasă-ți inima s'asculte ale inimei suspine
Căci numai tu poți cunoaște, deacă slabu-mi instrument,
E mișcat d'o mână pură și d'un sincer sentiment."



* "Din depărtare C..." *



"Să nu părăsești uitării jalnica mea suvenire!
Mai adu-ți, adu-ți aminte, căci la singura gândire
C'aș putea uitat de tine prin lume să rătăcesc,

Simț că mintea mi s'ar pierde, disperarea m'ar învinge,
Și durerea cu iuțeală către moarte m'ar împinge,
Căci eu numai pentru tine mai respir și mai trăesc."



* "Versuri scrise pe fațada peșterii de la Dîmbovicioara" *



"Peșteră posomorâtă,
Mare, umedă, tăcută,
Ai fi bună-n București,
Ca să servi de pușcărie
Hoților care sfâșie
Pieptul țării românești !"


[* "Nicolae Nicoleanu" *]
th3mirr0r (autor)
luni, 05 iunie 2017



[* "NICOLAE NICOLEANU" *]


***

* "Secreta mea durere" *



"Secreta mea durere se va 'ngropa cu mine
Și nimeni nu va plânge la capu-mi arzător.
Un plâns de vecinic doliu, de vecinice suspine,
Căci vieața-mi fu o lungă oftare de amor
Zadarnică, perdută ca și cum n'ar fi fost!

Căci razele speranții si glasul mângăerii
Nu si-a vărsat lumina pe sufletu-mi tăcut,
Și rătăcind ca dorul pe stâncile durerii
În sînul meu amorul trăi necunoscut
Și jalnic ca o floare născută p'un mormânt.

O tu, ce-aprinzi în pieptu-mi dureri neadormite!
Când noaptea se coboară cu șopte fericite
Pe patul tău odihna si somnul a chema,

Poate că zici adesea cu buzele-ți divine,
Cetind aceste versuri d'a ta ființă pline:
„Cine-i acea femee?” — și nu poți devina!"



* "Dor și jale" *



"Dacă sorta ne'mpăcată sau a cerului mânie,
Te-a ursit să zaci în lacrămi, în durere și 'n sclavie
Pe-un pămînt, al cărui sore, luminos și strălucit,
Te deșteptă și te culcă desolat, desmoștenit,
Și pe care umbra nopții nu se 'ntinde, nu se lasă,
De cât numai ca s'adormă desperarea, ce te apasă...
Nu-i așa că, plin de jale și cu ochii la pămînt,
Simți, că patria e 'n ceruri, libertatea într'un mormînt?
Și când obosit de lume, într'un timp de nesimțire,
Din amor sau din credință pentr'o mare suvenire,
Ai voi, călcând țărînă unei falnice ruini,
Pe altarele virtuții să te pleci și să te 'nchini;
Dar văzând, că pretutindeni pacea morții predomnesce,
Că nici umbra nu se mișcă, nici un suflet nu vorbesce,
Că nu vezi măcar o cruce sau o palidă lumină,
Priveghind în miezul nopții pe o eroică ruină...
Nu-i așa, că simți cu lacrămi, plecând fruntea 'la pămînt,
Că mărirea este în ceruri și virtutea într'un mormînt?!
Tote trec, tote se schimbă; ziua în nopte se preface,
Bucuria se renasce, plânsul și durerea tace.
Dar nimic nu pote stinge dintr'un piept nenorocit
Suvenirea și dorința unui timp mai fericit. —
Ast-fel, tristă Românie, întorcând a mea privire,
Cu suspin 'mi aduc aminte de trecuta-ți fericire,
Când prin drept și prin valore[1] strălucind măreță 'n lume.
Nu erai numai o formă, un gol, un zadarnic nume;
Căci în inimi și'n năravuri, în limbă și 'n cugetare,
Se simțea fierbend puternic românesca ta suflare.
În zadar, coprins acuma de a ta mare suvenire,
Plin de vechea bărbăție și de a faptelor mărire,
În zadar ascult și caut, stau în loc și mă gândesc...
Românie, țară scumpă, nicăiri nu te găsesc!...
Negreșit ș'acum Carpații desvelesc o mândră frunte,
Ș'acum florea cresce 'n vale, buciumul răsună 'n munte,
Și din culmea ridicată, unde ochiul se opresce,
Aud Oltul cum suspină și Dunărea cum mugesce...
Însă unde sînt eroii și valorea lor divină?
Unde-i vechea libertate? unde-i fala de regină?
Ș'acel piept, ș'acea virtute, ș'acel sânge strămoșesc,
Ce dau cerului, naturei, corp și suflet românesc?
Au perit, s'au dus cu timpul! Azi, pe-acest pămînt tăcut,
Glasul patriei române e un glas necunoscut!"



[* "Nicolae Nicoleanu" *]
th3mirr0r (autor)
luni, 05 iunie 2017



[* "ALEXANDRU DEPĂRĂȚEANU" *]

(scrieri rare)

***

* " - *** - " *
(fără titlu)


"Copii! de ce dați astfel, dați fuga pe poiană?
Aceia ce drept flutur luați, este o pană,
Un fulg răpit din cuibul porumbilor, de vînt!
De ce-l goniți? lăsați-l departe de pămînt,
Să zboare, să se primble; - un flutur și el fie, -
Cît vîntul ce-i dă aripi, mai sună pe cîmpie!"

*Notă

(din Prefață)
"Din Depărățeanu, autorul "Dorurilor și
amorurilor", se vor mira mulți că s'a dat atît de puțin [...]

"Mie dați-mi valea verde,
Unde pierde
Omul negrele gîndiri;
Unde-ți uiți de infamia
Și sclăvia
Auritelor zidiri!"

[* "Alexandru Depărățeanu" *]

Notă* La timpul potrivit, dacă se va ivi oportunitatea, aș vrea să scot la lumină mai multe din versurile magistralului poet al neamului românesc.
th3mirr0r (autor)
luni, 05 iunie 2017



[* "ALEXANDRU DEPĂRĂȚEANU" *]

(scrieri rare)

***

* " - *** - " *
(fără titlu)


"Sînt capete profunde, din care cîte-odată,
Ideia-Om răsare; - și lumea, 'nsetoșată,
S'adapă, multe veacurl, din unda ei mereu;
Cu toate astea piere, cu timpul, se ruină,
Cu vasul ei fragile, cu lumea de ea plină;
O singură rămîne: Ideia-Dumnezeu.


Sisteme, legi, credință, guverne se tot schimbă;
Și-aceasta se numește progres în noua limbă:


O scară ce se 'ntinde, de jos pînă la cer,
Cu mii de trepte scară, distanț' atît de lungă,
Cît trebuie la corpuri pe suflete s'ajungă,
Cît trebuie la oameni, scăpați de foc, de fier,
De lanțul care-i leagă, de spada ce-i ucide,
S'ajungă în regiunea cîmpiilor splendide:
Toți buni, egali în Domnul, o turmă și-un păstor!...


Acesta e progresul... poetică minciună,
Ce zice, cînd furtuna popoarelor răsună,
- <<Nainte-afla-vom soare>>. - Și n'aflăm decît nor!

Intensul nor, în fundul cui gintele confuze.
Cu arma for în mînă, cu vorba for pe buze,
Ca 'n fundul unei urne s'agită de destin.
Aici și norme, reguli și legi sînt nule toate,
Prin a + b fatalul X s'afli nu se poate!


Căci mundul este haos incert. - Și de-aci vin:
Durerile, angustia, discordii sempiterne,
Turbările 'ntre oameni ca 'n lupii din caverne,
Războiul totdeauna și pacea rare ori!
De-aci, din inconstanța ideii noastre vană,
Lipsită de-adevărul etern, care emană
Din Domnul, niciodată din bieții muritori!"



[* "Alexandru Depărățeanu" *]
th3mirr0r (autor)
luni, 05 iunie 2017



[* "ALEXANDRU DEPĂRĂȚEANU" *]

(scrieri rare)

***

* "AY DIOS DE MI TIERRA!" *



"Pe-acolo unde rîuri, prin apa lor cea dulce
Și murmurul lor magic, cu noaptea cînd se 'ngîn,
Te farmec, precum mama, copilul vrînd
să culce,
Din cîntec îi dă somnul și laptele din sîn;


Pe-acolo, doamne mare, frumos unde pamîntul
S'adornă de cunune, ca fetele de flori,
Și, vara, cînd prin selbe și cămpi se plimbă vîntul,
Edenice parfumurl ridică păn' la nori;


Pe-acolo, cum parfumul aura 'mbălsămește,
Vărsînd la vechi junețe, juneței dînd amor.
Pe-acolo pe mormîntul străbunilor plutește
Spiritul ce, din moarte sărind, e 'nvietor.


O! groapa lor, călcată de-atîtea tălpi stupide,
Emană suflet astfel de tare, că prea rari
Din cei ce-i beau sînt vase așa de mult solide,
Încît să nu se spargă supt dînsul... Ei sînt mari!..."



[* "Alexandru Depărățeanu" *]
th3mirr0r (autor)
luni, 05 iunie 2017



[* "ALEXANDRU DEPĂRĂȚEANU" *]

(scrieri rare)

***

* " - *** - " *
(fără titlu)


"Isuse, al mieu, tu mielul lui Dumnezeu, tu, soare
De-amor, de caritate, de pace, de candoare,
Tu, bunule cuvînt.
Atot-divină rouă, ce faci să înflorească,
În sufletele-umane virtutea îngerească,
Și cerul pe pămînt.


Isuse! bunătate supremă, 'n al tău nume.
Peri prin roc, priu flăcări, martir', atîta lume:
Atîta sînge-o Crist,
În numele tău regii și popii răspîndiră!...
Și, cînd auto-da-fe, masacre, munci periră,
Creștinul e tot trist!


Tot trist și plin de lacrimi, Isuse, ca 'nnainte;
Căci monștrii și tiranii, ce văd numai morminte,
Și moarte 'n visul lor,
Acei ce-aprind războiul și vrăjbile 'n cetate,
Acei ce-alerg pe strade strigînd Fraternitate
Și frați și-i omor;


Aceia ce înrugă, insultă. calomnie,
Strămută țeara 'n haos, credința 'n eresie,
Și casele 'n mormînt.
Ni vin în al tău nume, Isuse, - ne sfîșie,
Ne mușcă, ne despoaie, ne-omoară, ne proscrie,
În numele tău sfînt!"



[* "Alexandru Depărățeanu" *]
th3mirr0r (autor)
luni, 05 iunie 2017



[* "ALEXANDRU DEPĂRĂȚEANU" *]



***

* "Ciocoii vechi şi ciocoii noi" *
(fragment)

« Oli skili mia genia »
(proverb grec)


"Spurcata-le viaţă ţâşnea din tot gunoiul,
Precum din rana coaptă puţind iese puroiul ;
Din glodul de pe strade, din tină, din lături,
Din trenţele ce-aruncă săraca-n bătături,
Aşa se prăsi negrul ciocoi în România,
Sărac lipit, din jafuri sugându-şi bogăţia,
Ca corbii de prin stârvuri, ca viermii din mormânt,
Ca muşiţa din cărnuri, ca molii din veşmânt.
Abjecţi, fără ruşine, târându-se prin case,
Mârşav lingeau picioare, precum lingeau la vase.
În vinele lor sânge d-aveau, era-ngălat,
În sânul lor vrun suflet d-aveau, era spurcat,
În capul lor vro minte d-aveau, era tâmpită,
Ignobilă ca fruntea sub care sta pitită !
Mişelul şi chirnogul obscur luară nas,
Livreaua nu ascunde mereu un Ruy Blas!
Aceia ce pe uliţi vândură portocale,
Veniră-n urmă ţara să vânză pe parale.
Şi-acela cui păduchii curgeau pe frunte droi,
Dodată-l vedeai mare… spurcatul de cioroi !
Dar ce ! numai românul e orb… e surd şi mut,
Istoria nu spune la noi ce s-a făcut ?
Sau nu ştim că săracul s-ajungă-aşa de mare,
Îi trebuie un geniu imens sau o trădare ?
Cât despre geniu… lumea cunoaşte mintea lor,
Le da fân să mănânce cu vitele-n obor.
Idee, cugetare… nimic. Filozofia
Lor stă-n câteva vorbe borâte de Grecia,
Politica internă în : « Adu-l şi-l dezbracă! »
Politica d-afară în: « Dă-le şi-i împacă !»
Viaţa lor privată – a porcilor impuri :
Obscenă şi murdară, stropită de lături.
Divorţii necurmate, bastarzii cu grămada!
Bătrânii lor, oroare ! mai albi decât zăpada,
Cu barbele mânjite d-impure sărutări.
Bătrâne Messaline mâncându-şi case, stări,
Să-şi ţie Cicisbeii mârşavi, fără pudoare,
Demni fii de născătorii lor plini de dezonoare.
Copile ce ştiu zice : « Iubesc, amorul meu ! »
Nainte d-a şti bine să zică : «Dumnezeu!»
În loc de rugăciune ştiind mii de romane,
Ca când n-au a fi mame, ci vile curtizane
Mereu sterile… Bieţii copii, ce învăţa !
Căci unde calcă capra şi iada va călca…
Şi calcă !… Toto românul cunoaşte-aceasta, vai !
Şi d-asta tu să blestemi ş-anatemei să dai,
Române, ciocoimea ce-a-ntins corupţiunea…
Din ţara ta curată gonind religiunea,
Moravurile-antice, morala lui Isus,
Aşa de sante lucruri, că-ndată ce s-au dus,
Şi-a ţării-aureolă cu dânsele se stinse,
Şi-n loc de raze, umbra pe fruntea ei se-ntinse.
Aceasta l-era viaţa privată… Şi mai rea
Cea publică, încailea o gură n-ar putea
S-ajungă-a spune-atâtea dureri, atâtea crime,
Atâta infamie, atâtea morţi, cruzime,
Catene, munci şi ştreanguri de care se ţesea
Ca pânza de păianjen ; şi-n dânsa se prindea
Românul totdauna, şi-amar ţipa-ntre gheare
Ciocoilor cu sânge nutriţi ca nişte fiare."

[…]


[* "Alexandru Depărățeanu" *]
th3mirr0r (autor)
luni, 05 iunie 2017



[* "ALEXANDRU DEPĂRĂȚEANU" *]



***

* "Vara la țară" *


"Locuinţa mea de vară
E la ţară:
Acolo eu voi să mor
Ca un fluture pe floare
Beat de soare
De parfum şi de amor.

Acolo e fericirea
Şi iubirea
Traiului patriarhal;
Viaţa ce aci s-ascunde
Curge-n unde
Curge-n unde de cristal!

Ale soarelui copile
Dalbe zile
De Cuptor şi Cireşar,
Ca pe nişte surioare
Pe fecioare
Din colibi le chiam-afar'.

Şi ca roiul de albine
Pe coline,
Pe vâlcele, pe câmpii,
Toată ziua mi se-ncură
Şi murmură
Copiliţe şi copii!

Sfânta poezie-n manta
Radiantă
D-alb, de roşu şi azur
Înveşmântă deal şi vale
Câmp şi cale:
Nu lasă nimic obscur!

Numai vara cerul face
Cu noi pace;
Numai vara ochiul meu
Vede-n raze şi lumine
Toate pline
De mila lui Dumnezeu!

Plaiul verde de zmaraldă
Mi se scaldă
Ca o nimfă-n râu divin
De junete şi viaţă
Ce-o resfaţă
Şi-i sărută dalbul sân!

Şi cum undula pe spate
Resfirate
Bucle blonde la virgini,
Ca miresele cu mirii
Când zefirii
Zbor cu ele pe colini,

Spicul blond cu paie de-aur
Scump tezaur
Pentru mari şi pentru mici,
Undulează-n mii de valuri
Între maluri
De sulfinaşi d-aglici!

Astfel bazmele-azurate
Şi-nstelate
Cu-al lor cer de Orient
Spun ca-n ţările-ncântate
Sunt bogate
Mări de aur şi argint,

Şi prin holdele splendide
Ies silfide
Cu piciorul de copil,
Zvelte, agere, uşoare,
Surioare
Cu Camila lui Virgil...

Trageţi danţul pe răzoare
O! fecioare
Cu privirile cereşti!
Danţul, cântecul şi-amorul
Sunt izvorul
Fericirii omeneşti!

Însăşi umbrele obscure
Din pădure
Învelite-n giulgiul lor
Sar pe sumbra bălărie
Într-o mie
De-nvârtiri intr-un picior.

Şi, când noaptea pe poiene
Cânt-alene
Melancolicul păstor,
Nu ştiţi ielele cum danţă
Şi se lanţă,
Îmbătate de amor!...

O! graţioase idile!
În ce zile,
În ce nopţi ţâţ înflorit
D-aşa odori minunate,
Parfumate,
Din fruntea lui Teocrit?

N-aţi înflorit voi in ora
Când e hora
Elfilor înamorati,
Cu praf de-aur pe aripele
Şi de stele
Ca-mpăraţii-ncoronaţi?

Când angelicele canturi
Peste vânturi
Se înalţă de pe câmpii,
Răpesc verguri, flori şi raze
În extaze
D-ale verei poezii?

Nici un timp aurocale
Pastorale,
Nici un timp, versuri cereşti,
Nu dă ca vara splendoare
Şi candoare
Poeziei omeneşti!

Şi pentru asta eu, vara,
Iubesc ţara,
Pentru asta voi să mor
Ca un fluture pe floare
Beat de soare,
De parfum şi de amor.

Moară tonţii în palate
Îmbrăcate
Cu covoare d-Ispahan,
Ei, ce chem pietrele triste
Ametiste
Şi părinte-pe tiran!

Tonţii, cari pentru o mână
De ţărână
Îşi dau sângele din ei,
Fac din crâncenele crime,
Înălţime,
Şi din demoni Dumnezei!

Mie daţi-mi valea verde,
Unde pierde
Omul negrele gândiri,
Unde-ţi uiţi de infamia
Şi sclavia
Auritelor zidiri!

Nu mai voi s-aud de cine
Face bine
Sau de cine face rău:
De la mic până la mare
Fiecare
E victimă sau călău.

Lumea noastră e un mare
Stârv, din care
Mii de bestii se nutresc:
Mii de păsări şi de fiare,
Ce prin gheare
Împart hoitul omenesc!

Vai! şi cum îşi bate pieptul
Înţeleptul
Care zi cu zi cârpind
Ale sale zile pline
De suspine,
Vede cărţile-i minţind!

În Paris, în Londra,-n Viena
De la Sena
Pân'la marea de Azol
Vede toată-nvăţătura
Că e gura,
Şi stomacul, filozof!

Gura d-om, gura de câine,
Cere pâine!
Fii tiran, tâlhar, păgân..
Numai gura s-aibă pâine,
Om sau câine
Te cunoaşte de stăpân!

Daţi-mi, daţi-mi valea verde
Unde pierde
Omul negrele gândiri;
Unde-ţi uiţi de infamia
Şi sclavia
Auritelor zidiri,

Unde mândra păsărică
Se ridică
Până-n cerul luminos,
Şi din ceru-i plin de soare
Cu oroare
Abia vede omul jos!"


[* "Alexandru Depărățeanu" *]
th3mirr0r (autor)
luni, 05 iunie 2017



[* "ALEXANDRU DEPĂRĂȚEANU" *]



***

* "Cuibul" *


"Cuibul cald şi vesel, cît timp puişorul
Fuse fără aripi; – cînd îşi luă zborul,
Mare, ca să-noate-n soare şi-n azur;
– Zboară – zise cuibul rece şi obscur,
Şi trist de-ntristarea ţărilor lăsate,
Şi plîngînd de plînsul mamelor uitate,
– Zboară! – pîn’ la ceruri, pîn’ la Dumnezeu,
Dar spune-i, o! Spune-i că te-am crescut eu!"



* "Mama" *


"Era trei sărmanii: doi copii şi o mamă,
Şi pîine!… Un singur codru într-o mahramă.
Mama-l frînse-n două şi dete pe rînd
La fieştecare cîte o părticea.
– Mamă, atunci copiii ziseră plîngînd,
Ţie ce-ţi rămîne? – Voi, răspunse ea."


* "Hora" *


"Era horă – Hora este danţul nostru românesc,
Hor-asemeni e şi-n ceruri singur danţul îngeresc.
Era horă – Lăutarul din vioara lui vorbea
La flăcăi şi la fetiţe – „jucaţi bine” le zicea.
Cît colo, pe iarba verde, rezimaţi în cîrja lor
Sta bătrînii biet cu capul plin de nea, tremurător,
Impotenţi, curbaţi în doă, macri, trişti şi scofîlciţi,
Dincolo, frumoşi, vermelii, copilaşii grămădiţi
Ciripea ca-n zi de vară rundunelile p-afar.
Ş-unii, ş-alţii sta d-o parte, asculta la lăutar;
Privea hora şi bătrînii – „ieri jucam şi noi” – zicea;
Iar copii zicea: „Mîine vom juca şi noi aşa”.
Ieri trecu, bătrîne, mîine, copilaş, tu poate cazi
Fericiţi aceia cari pot să joace-n horă azi!"


[* "Alexandru Depărățeanu" *]
th3mirr0r (autor)
luni, 05 iunie 2017



[* "ALECU RUSSO" *]




***
"Dacă dușmanul vostru va cere legăminte rușinoase de la voi, atuncea mai bine muriți prin sabia lui, decât să fiți privitori împilării și ticăloșiei țării voastre. Domnul părinților voștri însă se va îndura de lacrimile slugilor sale și va ridica dintre voi pe cineva, care va așeza iarăși pe urmașii voștri în volnicia și puterea de mai înainte."
(Cronică moldovenească)
***


* "CÂNTAREA ROMÂNIEI" *



***

1.
"Domnul Dumnezeul părinților noștri înduratu-s-a de lacrimile tale, norod nemângâiat, înduratu-s-a de durerea plămâilor tale, țara mea?.. Nu ești îndestul de smerită, îndestul de sfâșiată? Văduvă de feciorii cei viteji, plângi fără încetare pe mormintele lor, precum plâng și jelesc femeile despletite pe sicriul mut al soților!

2.
Neamurile auziră țipătul chinuirii tale; pământul se mișcă. Dumnezeu numai să nu-l fi auzit?.. Răzbunătorul prevestit nu s-a născut oare?

3.
Care e mai mândră decât tine între toate țările semănate de Domnul pe pământ? care alta se împodobește în zilele de vară cu flori mai frumoase, cu grâne mai bogate?

4.
Verzi sunt dealurile tale, frumoase pădurile și dumbrăvile spânzurate de coastele dealurilor, limpede și senin cerul tău; munții se înalță trufași în văzduh; râurile, ca brâie pestrițe, ocolesc câmpurile; nopțile tale încântă auzul, ziua farmecă văzutul... Pentru ce zâmbetul tău e așa de amar, mândra mea țară?..."

[...]

[* "Alecu Russo" *]

Notă* Din lipsa timpului necesar - dar și fiindcă doresc a aduce în prim plan imensitatea operei acestui Mare Ideolog Român, o să am în vedere ca într-un viitor apropiat sau îndepărtat, să aduc mai multe sfeșnice cari să cuprindă bezna, cu Lumină.
th3mirr0r (autor)
luni, 05 iunie 2017



[* "ALECU RUSSO" *]


***
„Dar ceea ce ar ajunge a face din Russo unul dintre numele mari ale literaturii noastre e tânguirea intitulată «Cântarea României» ... E o scurtă ochire asupra trecutului țării, în toată vitejia și durerea ce cuprinde, cu blesteme de profet fanatic împotriva ticăloșilor timpului de față și cu perspective limpezi deschise asupra viitorului. O simțire tot atât de aleasă pe cât de puternică, o mare putere de a concretiza în icoane gândurile de păreri de rău sau de speranțe dau acestei scurte bucăți o valoare pe care unii n-au atins-o și n-o ating, și nimeni, în curgerea vremurilor, n-a mai găsit astfel de accente pentru a mângâia și îmbărbăta maica în suferință, «țara cea dragă», și în același timp, pentru întâia oară se caută în desfășurarea venimentelor ce alcătuiesc istoria noastră un rost filosofic“ (Nicolae Iorga)
***


* "CÂNTAREA ROMÂNIEI" *


***

[...]


5.
"Pe câmpiile Tenechiei răsărit-au florile?... Nu au răsărit florile, sunt turmele multe și frumoase ce pasc văile tale; soarele înrodește brazda; mâna Domnului te-a bucurat cu bunuri felurite, cu pomete și cu flori, cu avuție și cu frumusețe... Pentru ce gemi și țipi, țară bogată?...

6.
Dunărea bătrână, biruită de părinții tăi, îți sărută poala și îți aduce avuții din ținuturile de unde soarele răsare și de unde soarele apune; vulturul din văzduh caută la tine ca la pământul său de naștere; râurile cele frumoase și spumegoase, pâraiele cele repezi și sălbatice caută neîncetat lauda ta... O, țară falnică ca nici una, pentru ce fața ți-e îmbrobodită?

7.
Nu ești frumoasă, nu ești înavuțită?.. N-ai feciori mulți care te iubesc? N-ai cartea de vitejie a trecutului și viitorul înaintea ta... pentru ce curg lacrimile tale?..

8.
Pentru ce tresari? trupul ți se topește de slăbiciune, și inima ți se frământă cu iuțeală... citit-ai oare în cartea ursitei?.. Aerul mișcă tulburat... vântul dogorăște... Îngerul pieirii arătatu-ți-s-a? Nopțile tale sunt reci, visurile tulburate ca valurile mării bătute de furtună... ce-ți prevestesc?

9.
Privește, de la miazăzi la miazănoapte, popoarele își ridică capul... gândirea se ivește luminoasă pe deasupra întunericului... Gândirea, duhul dumnezeiesc ce zidește, și credința ce dă viață... lumea veche se prăvălește, și pe ale ei dărâmături slobozenia se înalță... Deșteaptă-te!

10.
Mucenicii sângelui tău n-au zis oare: "și Domnul va scula pe unul dintre voi, care va așeza pe urmașii voștri iarăși în volnicia și puterea lor?.." Uitat-ai sângele ce curge prin vinele feciorilor tăi?.. Mult erai mândră odinioară, când strigai "ura" în bătăi?.. pieptul tău era tare ca de oțel, paloșul se tocea pe dânsul... soarele se întuneca de norii de pulbere ce ridicau războinicii tăi."

[...]

[* "Alecu Russo" *]
th3mirr0r (autor)
luni, 05 iunie 2017



[* "ALECU RUSSO" *]


* "CÂNTAREA ROMÂNIEI" *


***

[...]


11.
"Poporul tău era îndrăzneț ca vulturul, războinic și trufaș ca taurul neînjugat... Rămasu-ți-a oare numai umbra puterii și aducerea-aminte a vitejiei tale?..

12.
Cum a slăbit pieptul tău de oțel?.. mâna ta cea tare cade de oboseală... și moleșirea a intrat în lăcașul voinicilor!.

13.
În vremea veche... de demult, demult... cerul era limpede... soarele strălucea ca un fecior tânăr... câmpii frumoase, împrejurate de munți verzi, se întindeau mai mult decât putea prinde ochiul... păduri tinere umbreau dealurile... turmele s-auzeau mugind de departe... și armăsarii nechezau, jucându-se prin rariște... pe o pajiște verde slobozenia, copilă bălăioară cu cosițe lungi și aurite, se juca cu un arc destins. Ferice de oamenii din câmpie, ferice de cei de la munte!.. Era vremea atuncea, când tot omul trăia fără stăpân și umbla mândru, fără să-și plece capul la alt om; când umbra văilor, pământul și aerul cerului erau deschiși tuturora; iar viața se trecea lină ca un vis; și când ajungeau pe om nevoile bătrâneților și moartea, el se ducea, zicând: "mi-am trăit zilele", și era sigur că viața lui se va prelungi în copiii și moștenirea lui...

Dar iată aerul se tulbură... cerul cel limpede se îmbrobodește cu nori întunecoși... un nor de praf învăluie câmpia și ascunde munții... se aud vaiete... dobitoacele se învârtesc, cum se învârtesc în nopțile vijelioase, când lupii urlă în păduri... caii nechează jalnic... mulțime de glasuri se aud strigând... vădesc când primejdie, când nădejde, izbândă, când pierdere, turbare, deznădăjduire; vântul suflă și norul se împrăștie puțin... Doamne, fă-ți milă!.. Se vede amestecul unei bătălii!.. Cei ce au năvălit sunt îmbrăcați în fier... săgeata alunecă pe pavăză, și paloșul cu două ascuțite taie în carne vie... dar piepturile goale stau împotrivă... se luptă cu furie... se plec sabiei... inimile slăbesc... fug... țara slobodă a pierit!.. stați... izbânda-i în mâna Domnului... arcul se întinde din nou... luptătorii se amestecă și se izbesc... piepturile goale de pavezele... capetele descoperite de coifurile...

Departe pe câmpie se văd arcuri zdrobite, fășii de steaguri, apoi un coșciug focul jertfei se înalță în văzduh... învinși și învingători cad în genunchi, și la lumina flăcării își dau dreapta și se iau în brațe... fii cu inimă bună... țară binecuvântată... Tu fuseși altarul rudirii crivățului cu pustia, a bărbăției cu mintea, a slobozeniei cu puterea. Din această rudire frământată cu sânge și sfințită prin foc se naște un popor nou.

Astfel povestesc bătrânii.

14.
Orașele se întemeiază și se înfrumusețează din nou... oamenii cresc în îndestulare și se înmulțesc ca nisipul mării... pământul se acoperă cu holde aurite... volnicia domnește ca mai înainte, dar nu acea volnicie pruncă, floare plăpândă a pustietății, ci slobozenia cea bărbată și luminoasă, sau puternică și cu rădăcina țeapănă și adânc înfiptă în pământ... sabia, acum nefolositoare, a războinicului stă în coliba sa spânzurată... femeile zâmbesc dulce la pruncii lor... chipul zbârcit al bătrânilor se întinde de bucurie... pacea aduce legea care chizășuiește, iar nu asuprește... legea, rod al slobozeniei... legea care apără pe cel slobod de nedreptate și nu apasă pe sărmanul în folosul bogatului... și multă vreme erau numai oameni fericiți, deși se aflau bogați și mai săraci... căci nelegiuirea nu era cunoscută; și cei bogați, și cei mai tari nu făceau ei singuri legea, după cum le venea lor mai bine, și nu puteau călca dreptul altuia, și junii ziceau, închinându-se către bătrâni: "cinste fie părinților noștri, care s-au luptat vitejește și ne-au lăsat de moștenire moșie și slobozenie."

[...]

[* "Alecu Russo" *]
th3mirr0r (autor)
luni, 05 iunie 2017



[* "ALECU RUSSO" *]


* "CÂNTAREA ROMÂNIEI" *


***

[...]


15.
"Cel ce nu cunoaște nevoia legii nu cunoaște ce e slobozenia, căci nu poate fi slobozenie fără lege... și acel ce nu se ține de duhul legii se leapădă de slobozenie.

16.
Pământ chinuit, te-a iubit legea... când te va ierta Domnul? Da.

17.
Slobozenia e îndoită: cea dinlăuntru și cea dinafară... ele sunt surori, una fără alta nu pot trăi... slobozenia dinafară este neatârnarea moșiei, în care naștem și care ne hrănește, moșia de la care tragem numele nostru și dreptul de om, de sub biruirea oricărei alte țări și împărății. Pentru sângele ce ne dă, suntem datori cu sângele nostru. Pentru aceasta au fost bătăliile neamului nostru și a neamurilor, bătăliile cele vestite, scrise cu movile și mănăstiri pe șesuri și pe dealuri. Slobozenia dinlăuntru este legea, icoana dreptății dumnezeiești, legea așezată prin învoirea tuturor și la care toți deopotrivă se supun. Acolo unde nu e lege, nu e nici slobozenie, și acolo unde legea e numai pentru unii și ceilalți sunt scutiți de sub ascultarea ei, slobozenia a pierit... și fericirea e stinsă... căci atuncea asuprirea, nevoile, necazurile și sărăcia izvorăsc în lume: atuncea lumea se împarte în săraci și bogați, în stăpâni și robi, flămânzi și îmbuibați... atuncea lumea stă în cumpănă de pieire... căci dreptatea dumnezeiască e vecinică; ea urăște și blestemă pe omul și pe neamul ce alunecă în calea nedreptății... Străbunii noștri au fost blestemați de Domnul pentru strâmbătățile lor, și blestemul a trecut din neam în neam până în zilele noastre... privegheați asupră-vă ca la candela ce arde, ca nu copiii voștri și copiii copiilor voștri să zică de voi: blestem asupra părinților noștri, care au făcut strâmbătate!.. strâmbătatea izvorăște din siluire, din pizmă, din jefuire și din neștiință... legea dreptății e frăția, și ce frăție poate fi între uliu și prada lui, între răpitul și răpitor, între dreptul și nedreptul?.. până când mai puteți, voi, cei ce ați călcat dreptatea, grăbiți a intra în calea Domnului, căci va sosi ziua izbândirii, ziua când vrabia se va lupta cu uliul și-l va birui... și într-adevăr, zic vouă, acea zi s-a apropiat.

18.
Tot lucrul lasă sămânța sa prin care din nou se naște: din tulpina bătrână și putredă a fagului încolțesc vlăstare tinere și vioae; așa (și) din robie se naște slobozenia, din neorânduială (iese rânduială) ... jugul aduce mântuirea, precum furtuna liniștea... Ridică capul, țară bântuită de vijeliile lumii, țară legată de jugul durerii!..

19.
Furtuna mântuirii strașnică are să fie... aveți grijă de ziua aceea, și grăbiți-vă a vă îndrepta din vreme. Târziu va fi atunci a plânge și a se căi; căci suferința îndelungată împietrește inima omului și ucide mila și o smulge dintr-însa... Cei mari și puternici au toate zilele spre a se îngrășa din asupririle creștinilor... Norodul are un ceas numai, un ceas în care își izbândește, și cu acest ceas răscumpără veacuri de chinuri... Deșteptați-vă... că vine groaza... n-ați auzit prin somn țipetele și vaietele megieșilor?.. blestemele văduvelor sărace, sudoarea oamenilor aruncată ca pleava, hrana sărmanilor mistuită, moștenirea copiilor răpită, adunate la un loc cresc furtuna omenească și iuțesc răsplata cumplită a dreptății Domnului. Cei ce prin siluire fac nelegiuiri, prin siluire pier... și sabia Domnului e în mâna norodului... și sabia atunci mănâncă carne și nu cruță pe nimene, de la sugătorul până la cel desăvârșit bătrân. Și sângele curge ca un izvor, căci sângele îmbată mintea, ca spirtul și ca vinul... și în acea zi se vor auzi mai multe vaiete de cum s-au auzit de când lumea... și sângele vărsat va cădea peste capul celor ce fac strâmbătate și își spală mâinile, peste capul celor ce zic acum: nu este dreptate dumnezeiască... care precupesc dreptul văduvei și vând cugetul lor și sângele fraților lor."

[...]

[* "Alecu Russo" *]
th3mirr0r (autor)
luni, 05 iunie 2017



[* "ALECU RUSSO" *]


* "CÂNTAREA ROMÂNIEI" *


***

[...]


20.
"Lumea întreagă are tot o poveste…strîmbătatea care se lăcomește la bunul altuia, și sărmanul care sfarmă funia ce – l strînge; grea e strîmbătatea… și răsplata ei cumplită este!..."

21.
Și era viața dulce și pacinică... sub aripile slobozeniei legea înflorea... toți fiii țării trăiau în bine, căci unirea și dragostea domneau cu ei... bogatul ajuta pe sărman; sărmanul nu pizmuia pe bogat... fiecare om avea dreptul său și era moștean în țara sa... legea era dreaptă și tare; ea nimicea înlăuntru pe cei cu inima vicleană, și era un zid de apărare de către dușmanul dinafară... fruntea ta, o țară mult dragă, nu se pleca atunci rușinoasă înaintea străinilor, și, când grăiai, glasul tău se auzea de departe... numele străinilor nu te îngrozea și, deși ziceau între ei: "hai să punem în fiare pe feciorii vulturilor și să domnim asupra lor... căci noi suntem tari și mai mulți la număr... și turmele lor vor fi ale noastre... vom necinsti femeile și fetele lor... și vom batjocori perii cărunți ai bătrânilor lor". Dar tu râdeai de laudele sălbaticilor... că vulturii aveau aripi și căngi tari... când cătai la dânșii, ei piereau precum piere un nor de grauri, când vulturul se leagănă prin văzduh... greu era de a răpune feciorii tăi. Fiecare om era slobod și plătea cât o sută de oameni, căci se lupta pentru dânsul... slobozenia însutește puterea... numai cei mișei și cei răi țin cu străinii și cu apăsătorii...

22.
Vântul de la miazănoapte bate cu furie... cerul se întunecă... pământul se cutremură... În patru unghiuri ale lumii se văd înălțându-se stâlpi de flacără învăluită în nouri de fum... se aud armăsarii nechezând, turmele mugind, zgomote de care și o larmă îngrozitoare de glasuri de tot felul; limbile se amestecă și oamenii nu se mai pot înțelege... popoarele se grămădesc și se îndeasă unele peste altele... de-abia urma unora de pe pământ s-a șters, altele au năvălit în locul lor... pare că ziua de-apoi a lumii ar fi sosit... scârșniri de dinți, gemete și țipete de moarte se mai aud... Noroadele dau năvală peste noroade și oamenii peste oameni... pustiirea pășăște înainte și în urma lor... dreptatea stă în jaf... legea în sabie, noaptea cu beznele sale a cotropit omenirea... sângele curge pâraie... focul mistuiește ce scapă din sabie... și moartea seceră pământul... întunericimea se îndeasă și mai mult... tot neamul omenesc se frământă și se struncinează... urgia Domnului... dreptatea dumnezeiască trece pe pământ pustiind!..

23.
Viscolul siluirii se întinde și mai mult, și jaful se întocmește... cei mai voinici dintre voinici vor să supuie și pe soții lor, și pe cei mai slabi... sângele curge mereu... sabia domnește în acea vreme... Setea de a stăpâni cuprinde pe oameni... Domnii și boierii neamurilor se ridică ca niște uriași și caută a zdrumica popoarele... o luptă mare și îndelungată se începe între om și om, popor și popor, și între popoare cu căpeteniile lor cele răpitoare... oamenii de război se unesc toți din toate părțile între sine... slobozenia se învinge... pustiirea se întinde peste tot locul.

24.
Din această frământare a popoarelor se naște o fiară... Robia.

25.
Inima și tăria sufletelor bărbate... temelia dreptului și a slobozeniei nu pier în veci!.. în orice inimă rămâne un gând ascuns, un loc unde sămânța bună încolțește... popoarele își pierd sfaturile și rătăcesc din calea dreaptă, sau adorm în durere, dar nu pier.

Lumea răvășită se întocmește iarăși, dar cu încetul și cu durere mare; neamurile trec prin ispite și cercări, până ce intră priceperea într-însele și se înțeleg; așa și fierul numai prin foc se înmlădie, se netezește și se face strălucitor."

[...]

[* "Alecu Russo" *]
th3mirr0r (autor)
luni, 05 iunie 2017



[* "ALECU RUSSO" *]


* "CÂNTAREA ROMÂNIEI" *


***

[...]


26.
"Se zice în carte, că Domnul pe cei fără de lege, când voiește a-i prăpădi, îi orbește și le insuflă cugete nebune și neînțelepte de mândrie... Domnii și boierii neamurilor ziseră între dânșii: să nu lăsăm popoarele noastre în odihnă, căci odihna deșteaptă gândirea; și gândirea mână la faptă... să ridicăm stavile, să semănăm zavistia și ura, și să insuflăm lăcomia cuprinselor și a prăzilor, și să împingem neamurile unele asupra altora, ca astfel să întindem domnirea și puterea noastră... și neamurile se dușmăniră și se pizmuiră între dânsele, luptându-se mereu ca să slăbească pe cele mai tari, ca să înghită pe cele mai slabe, nu spre folosul lor, ci spre folosul asupritorilor pământului... astfel popoarele se făcură părtașe la nelegiuirile și nedumnezeirea căpeteniilor lor, sleiră sângele și topiră carnea după oasele lor în luptă, până când rănite și sângerate, și dându-și sufletul, cunoscură în sfârșit rătăcirea lor și cum toate limbile pământului sunt surori și fiice iubite ale Domnului... și vremea neînțelegerii trecu!..

27.
Neamurile toate s-au cunoscut între sine... limbile toate s-au îmbrățișat... Numai pe tine, țară de jertfă, pământ de sânge și de durere, nu te cunosc... mare ți-a fost fala... dar amară îți este răstignirea... Doamne, depărtează paharul!..

28.
În mijlocul viscolului, ce făceai tu, pământ dezmoștenit?.. Pământul ce acoperă cenușa strămoșilor era frământat de lavă... vârtejul furtunos învăluia câmpia... talazurile acelui ocean fără margini de neamuri, prăvălindu-se din toate părțile lumii, spinteca cu durere coastele tale... Mumă fără copii, feciorii tăi, rătăciți în vijelia omenească, pribegeau în toate laturile, ducând cu dânșii numai limba și dorul tău... moșia e cel mai dintâi și cel mai de apoi cuvânt al omului; într-însa se cuprind toate bucuriile... simțirea ei se naște odată cu noi și e nemărginită și vecinică, ca și Dumnezeu. Patria e aducerea-aminte de zilele copilăriei... coliba părintească cu copacul cel mare din pragul ușii, dragostea mamei... plăsmuirile (nevinovate) ale inimii noastre... locul unde am iubit și am fost iubiți.. câinele care se juca cu noi, sunetul clopotului bisericii satului ce ne vestește zilele frumoase de sărbătoare... zbieratul turmelor, când se întorceau în amurgul serii de la pășune... fumul vetrei ce ne-a încălzit în leagăn, înălțându-se în aer... barza de pe streașină, ce caută duios pe câmpie... și aerul, care nicăierea nu este mai dulce!..

Și sub cortul pribegiei bătrânii ziceau copiilor: ... colo... în vale... colo... departe... unde soarele se vede așa de frumos... unde câmpiile sunt strălucite și pâraiele răcoroase... unde cerul e dulce, unde pământul e roditor și juncile sunt albe... copii, acolo e țara!.. și la aceste cuvinte voinicii prindeau armele... pruncii tresăreau în leagăne... femeile cântau patria depărtată și durerea pribegiei... cei slabi se îmbărbătau. Și tu erai mândră atunci, o, țară nemângâiată... feciorii tăi erau un neam bărbat... numele tău era vestit noroadelor... războinicii tăi erau vitejii vitejilor... dragostea moșiei întărea ca o za de oțel latele lor piepturi și brațele lor erau tari... câți căutau la tine te pizmuiau, și dușmanii tăi înșiși îți dau laudă... când din nări sforăind și din ochi scânteind, taurul clătina coarnele, groaza se răspândea în toate laturile...

29.
Lupta întărește pe cel slab, și primejdia mărește pe cel tare... tot bunul are nevoile sale. Ghimpul se ascunde sub floare... așa și slobozenia mulți vrăjmași are... pentru că este partea cea mai frumoasă, cea mai roditoare din moștenirea părinească. Nu aurul este bogăția neamurilor, nu neavutul este sărăcia oamenilor. Avuțiile de aur sunt pieritoare, sărăcia harnică e o bogăție ce nu se răpește; munca e bogăție vecinică."

[...]

[* "Alecu Russo" *]
th3mirr0r (autor)
luni, 05 iunie 2017



[* "ALECU RUSSO" *]


* "CÂNTAREA ROMÂNIEI" *


***

[...]


30.
"Noi, săracii de legi, ca să păstrăm moștenirea aceasta, sau ca să o luăm înapoi, când ni s-a răpit, trebuie: o mare stăruință și priveghere, jertfe necurmate și o unire strânsă între oamenii din același sânge... astfel ca toți să stea pentru unul, și unul pentru toți.

31.
Mai odihnește-te, pământ al luptelor!.. precum muncitoriul stă de se răsuflă. Fruntea ta e plină de sudoare și de pulberea bătăliei... mai răsuflă puțin, căci ai dușmani mulți la număr... și soarta ta e o luptă necurmată.

Fost-ai multe veacuri volnică, ca pasărea văzduhului, până când o seminție iubitoare de cuprinderi râvni după patria fecioară a slobozeniei. Vulturul legioanelor zdrobise lumea în ghearele sale... ca să te poată cuprinde în brațe, fu silit a te lua de soție!.. seminția pustiei cu seminția ce năvălise peste dânsa s-a amestecat... acum slobozenia mai bărbată are arc și sabie spre apărare... Ascute-ți sabia ca fulgerul și încoardă-ți arcul, o, țara mea!.. dușmanul se gătește și tu ești straja lumii... lumea te-a părăsit și s-a sculat asupră-ți: noroadele s-au legat între ele, pentru a te batjocori și a stinge dintre noroade pomenirea ta... o, patria mea, jertfește-te!

32.
Grăbește a mai prinde putere... iată, se mai apropie o furtună... De-abia vijelia omenească se mai potoli și o întunericime cât un grăunte se zărește dinspre răsărit... De ce merge mai crește... și ca un nour se îndeasă și se întinde... Cerul se întunecă, viscolul izbucnește... norul se varsă pe pământ ca un râu întărâtat și, ca o mare fără margine, înghite și îneacă tot ce-i iese înainte... Spaima a cuprins toate neamurile... slobozenia și legea popoarelor se zdrumică... potop de sânge este... pământul se umple de dărâmături... războinicii o iau la fugă... voinicii sunt cuprinși de frică... semiluna strălucește.

33.
Pentru ce salți, Dunăre bătrână?.. un biruitor îndrăzneț venit-a oare, ca în zilele strămoșilor, să calce cu amândouă picioarele pe amândouă malurile tale?.. Legioanele înviat-au și mai vin să întemeieze de a doua oară patria?.. apele tale se umplu, sar în sus și vâjâie îngrozite... nu... un turban se vede pe mal... armăsarii Anadolului nechează, sărind în două picioare de nerăbdare... pala pustiește țărmul din a dreapta... popoarele de la miazăzi la miazănoapte, de la răsărit la apus plec capul lor sabiei și se leapădă de legea părinților lor, ca să-și scăpe viața, și cred Coranului... Mahomet ia locul lui Hristos... Sabia și Coranul duc robia după dânsele...

34.
Pe râuri plutesc dărâmăturile palatelor și ale bisericilor... cu sângele se scurge rămășița neatârnării a douăzeci de popoare... Valurile izbesc spumegând valurile, și spuma lor e sângerată. Pe luciul Dunării merge și se întoarce, se afundă și se ridică un iatagan scânteietor... și valul înfiorat azvârle pe țărmurile înspăimântate pe feciorii prorocului... "Allah! — strigă ei... — aicea e pământul făgăduit celor credincioși!.."

[...]

[* "Alecu Russo" *]
th3mirr0r (autor)
luni, 05 iunie 2017



[* "ALECU RUSSO" *]


* "CÂNTAREA ROMÂNIEI" *


***

[...]

35.
"Dacă dușmanul vostru va cere legăminte rușinoase de la voi, atunci mai bine muriți prin sabia lui decât să fiți privitori împilării și ticăloșiei țării voastre... Domnul părinților voștri însă se va îndura de lacrimile slugilor sale și va ridica dintre voi pe cineva, care va așeza iarăși pe urmașii voștri în volnicia și puterea de mai înainte.

36.
Pustiirea se întinde pe câmpii... codrii clocotesc de o fâșâire duioasă... pe coastele dealurilor se văd numai sate arse și turme de femei rătăcind cu pruncii la țâță... o, țara mea! unde sunt acum voinicii tăi cu inima vitează și cu brațul tare?.. N-aud ei răcnetul tău... vaietele femeilor... plânsorile copiilor... rugile fecioarelor?.. leii făcutu-s-au miei?.. Paloșele crunte ruginitu-s-au în mâinile războinicilor tăi?.. și femeile ziceau: "vai nouă... vai!.. bărbații ș-au prăpădit inima... moștenirea copiilor noștri o să cadă în prada vrăjmașilor... și copiii vor ajunge robii lor... și ei se vor purta cu dânșii, sărmăneii, ca stăpânul cel rău cu câinele său... și vom rămâne de râsul și de batjocura neamurilor..." și mumele ziceau la feciorii lor: "cel ce fuge dinaintea dușmanului este mișel... și mișeii nu sunt din sângele nostru... duceți-vă de muriți mai bine slobozi, decât să trăiți în robie și ocară".

37.
Vâjâie crivățul... se clatină pământul... răsună buciumele... oamenii se izbesc cu oameni... zalele cu fierul... piepturile cu oțelul... vitejii cad morți în țărână... sângele desfundă pământul... leșuri plutesc pe râuri... pârjolul se învârtește în toate părțile. Strigările luptătorilor și clăncăirea paloșelor, încrucișându-se, răsună cu huiet... ce te-ai făcut, mare vizir?.. Unde-ți sunt voinicii, pașă cu trei tuiuri? Vântul împotrivirii sfărâmă zăbalele armăsarilor tăi... năvala se trase înapoi, spăimântată de piepturile goale ale vitejilor!..

Cine fuge colo în vale cu brâul descins... cu turbanul desfăcut... cu pala zdrobită?.. Sultanul cel fălos... Sultanul groaznicul ... Fugi... și erai împăratul împăraților... numele tău îngrozea mai mult decât o oștire... Pașii tremurau când te vedeau trecând... Unde sunt cetele cele numeroase, ca și țările tale, ostașii tăi, mai mulți la număr decât stelele cerului? Trăsnetul pică din mâinile tale... numele tău de nebiruit pieri... Fugi... și, în goana fugii, căpitanii tăi nu mai cunosc pe voinicul înfricoșător ce încura armăsarul înaintea bătăliei. Caută în urmă, vezi-ți comorile prădate... haremul pângărit... caii nechezând în câmpie fără călăreți... câte mume te vor blestema, o, sultane Fulgere... credincioșii prorocului zac neîngropați pe câmpuri... Dumnezeu s-a fost îndurat de lacrimile slugilor sale și a ridicat pe acela ce le-a așezat iarăși în volnicia și puterea de mai înainte.

38.
Ești frumoasă, ești avuțită... o, țara mea draga... ai copii mulți, care te iubesc... ai cartea de vitejie a trecutului și viitoriul preafrumos înaintea ta... pentru ce curg lacrimile tale?..

39.
Tresari, pare că trece pe zare năluca văilor... inima ți se frământă cu iuțeală... citit-ai în cartea ursitei, ori că îngerul pieirii ți s-a năzărit?..

40.
Pentru ce stai înmărmurită, o, țară română?.. nu-ți mai aduci aminte de zilele cele vechi?.. trăsnetul se zdrobea în mâinile celor nebiruiți... turbanul se rostogolea în țărână... străinul fugea ca de moarte, când vedea amenințătorul tău steag, un semn de dreptate, putere și slobozenie... Turcul, cuprins de spaimă, alerga să se ascundă între cadâne în harem... și tătarul, în fuga calului, lua îndărăt drumul pustiei!"

[...]

[* "Alecu Russo" *]
th3mirr0r (autor)
luni, 05 iunie 2017



[* "ALECU RUSSO" *]


* "CÂNTAREA ROMÂNIEI" *


***

[...]

41.
"Sub poalele unui munte se întindea o câmpie mare, și un soare strălucitor lumina acea câmpie... Doi inși se preumblau printr-însa... stau ades în loc... și apoi porneau mai departe... Precum spicurile, în vremea secerii, zac unele peste altele, așa și oase peste oase de morți acopereau pământul... petice sfâșiate și acățate de prăjina lor plecată de-abia se mai mișcau de vântul ce dogorea... un nour de corbi fâlfâia pe deasupra croncăind, vulturi mari se învârtejeau în văzduh, ș-apoi deodată se azvârleau cu iuțeală peste oasele înălbite... nici o locuință nu se zărea în acea vale a morții... ici-colea movile semănate fără rând încrețeau ca niște valuri luciul câmpiei... și pe fiecare din acele movile era câte un semn deosebit... pe una o cruce roșie plecată... pe alta un turban sângerat cu semiluna înfiptă pe dânsul... mai departe, o suliță tătărească sfărâmată... și acolo stau mormane grămădite, după seminții și lege, oasele neamurilor care se întâmpinară pe acest câmp de bătălie... fiecare la un loc, ca un semn de izbândă pomenitoare...

La marginea câmpiei era o pădure, iar din fundul pădurii se auzea o fâșâire neînțeleasă... o plângere ce semăna cu vaietele sufletelor chinuite... Copacii erau împestrițați de frunze felurite, pline de o rouă roșie... și în vârful unui stejar bătrân, un vultur alb fâlfâia și scutura din aripi... și la fiecare din acele mormane, cei doi oameni îngenuncheau și ziceau împreună: "...Fală de mărire ție, țara noastră, binecuvântată și cuvântătoare de Dumnezeu... feciorii hunilor s-au încumetat să te supuie... și tu ai fost peștera ciolanelor lor... potopul Asiei a vrut să înghită lumea... și tu ai fost stavila lumii... un neam de viteji a râvnit la turmele tale și la grânele aurite ale holdelor tale... și tu ai legat pe viteji doi câte doi... și ai arat cu dânșii țărâna... și ai semănat cu sângele și cu sudoarea lor Dumbrava Roșie, pădurea sângelui!"

42.
Cum de te-ai veștezit, floare a falei și a slobozeniei?.. Într-o zi vruseși să te odihnești, ca omul obosit de muncă... și feciorii tăi cei vicleni făcură sfat între dânșii... Cugetul nedreptății și al domniei intra în sufletul lor... și râvniră la armele și avuția fraților lor. Zavistia semăna sămânța gâlcevilor și a împerecherilor... feciorii tăi te mușcară la inimă, o, țara mea, și îți făcură rană mare... Străinul puse piciorul pe pieptul tău, ca să te înădușe... și dete în mâinile voinicilor tăi furca în locul paloșului de odinioară... și tu, mușcată, te lăsași de bunăvoie în mâna celor ce nu putuse a te birui!...

43.
În șesurile tale dușmanii corturile și-au întins... mândria numelui tău a căzut, precum cade de pe deal stejarul cel îmbătrânit, și nu-ți lăsară de a răsufla fără numai atâta aer, precât se îndurară ei... Domniile și boieriile tale îngenuncheară înaintea lor.

44.
Erai un trup cu viață și ai ajuns umbra morții... războinicii tăi s-au făcut muieri, boierii tăi, robi ai dușmanilor, și steagul tău pieri dintre steagurile neamurilor!..

Pentru ce te frămânți oare? îți este dor de vremea veche... vreo rază din fala trecută venit-a să lumineze fruntea ta?.. Nu, ci frământarea e de durere!..

45.
Mândră și vitează erai în bătălie, o, țară română... Cu greu și cu anevoie era a te birui... Ca să-ți sugă sângele, feciorii tăi cei blestemați te deteră în prada dușmanului. Neamurile ce pizmuiau puterea ta și numele tău cel falnic se legară între ele și ziseră: "Hai să zdrobim acest cuib de volnicie..." Ele te orbiră de ură și de zavistie, puterea ta se toci pilită de trupul tău însuși... uriașii se aruncară asupra trupului tău, și îl tăieră în bucăți și împărțiră între sine, ca pe niște turme, pe feciorii tăi: "și aruncat-au la sorți hainele lui Hristos", zice Psaltirea."

[...]

[* "Alecu Russo" *]
th3mirr0r (autor)
luni, 05 iunie 2017



[* "ALECU RUSSO" *]


* "CÂNTAREA ROMÂNIEI" *


***

[...]

46.
"Mult mai înainte păgânul zisese: "Ca să zdrobesc acest trup, ce mă îngrozește și când nu se mișcă, să dau drumul asupră-i nemernicilor mei..."; și venetici, lepădați de Domnul, ca un nor de lăcuste, trecură mările și se azvârliră peste tine, o, pământ al grelelor dureri, și supseră sângele măduvei tale! Ei aruncară pe copiii tăi în beznele întunericului... și numele lor pieri cu tine... Erai slobodă... și te puseră în obezi... erai avută... și se îmbuibară de carnea ta, ca niște lupi flămânzi... erai vitează, și înfipseră mișelia în inima ta... erai vrednică și lăudată... și ajunseși defăimată... erai curată... și te pângăriră cu tâlhăria și nelegiuirea!

47.
Sângele feciorilor tăi s-a stricat, și inima lor a putrezit... când erai tare, erau și ei mândri de tine... dar de când s-au amestecat cu cei mișei și cu cei vicleni, s-au făcut și ei vicleni și mișei!..

48.
Tu ești ca corabia fără cârmă bătută de furtună... și vâslașii cei răi care și-au însușit (dreptul) de a fi cârmaci te duc dintr-o nevoie într-alta și mai mare, din fărădelege în fărădelege, din păcătuire în păcătuire... că sunt orbi de strâmbătate... Iarba se usucă pe unde călcăm... înțelepciunea noastră e minciuna... isteciunea noastră -- jefuirea... faptele nostre — faptele iadului... și am supus robiei pe frații noștri, am robit clăcii sângele nostru, și am ofilit fruntea ta... stins-am candela cu suflarea noastră de fărădelege... ce vei zice, o, țară de necazuri, Rahilă nemângâiată... când îi grăi?... Ce vei face când va veni ziua dreptății și a curățirii?

49.
Jalnic e cântecul tău, româncă copiliță!.. Ce zici? Ienicerii trecut-au Dunărea?.. Tătarul pustiitor împrăștie oare spaima de-a lungul țării?.. Leahul călăreț venit-a să-și izbândească de războaiele pierdute, și ungurul să-și adune oasele risipite ale ostașilor săi?.. Logodnicul cins-a paloșul strămoșesc?.. Cântă-ți cântecul...

50.
Doina și iar doina!.. cântecul meu e versul de moarte al poporului la șezătoarea priveghiului... pământul îi e de lipsă... și aerul îl îneacă... Văzut-am flăcăii scuturându-și pletele... și fruntea lor a se încreți fără de vreme... florile de pe capul copilelor a se veștezi... și poporul căutând în beție uitarea necazurilor... Trist e cântecul în sărbătorile satului: "Birul îi greu, podvoada e grea!.." Bătrânii își ascund ochii plini de lacrimi, bărbații stau obidiți... cântecele se sfârșesc în blestemuri... și copiii căinează nașterea lor. Poporul e stâlpul țării... fiecare părticică de pământ e vopsită cu sângele lui... și într-o zi ni s-a zis: "Muncește, române, de dimineață până în seară... și rodul muncii nu va fi al tău!... tatăl tău ți-a lăsat moștenire o țarină și arme... și nu te vei bucura de dânsele... și tu vei trăi vecinic robind... trupul și sufletul tău vor fi străini pe pământul înrodit de tine... vei plăti aerul ce răsufli... vei plăti soarele ce te încălzește, și locul unde zac oasele mamei tale, vei plăti dreptul să crești vaca ce hrănește pe copiii tăi, și boul ce-ți ajută la muncă... trupul tău se va gârbovi sub bătaie, și partea ta în lume va fi ocara!" Veneticii zisu-ne-au în limba lor: "Al nostru e pământul și acei ce locuiesc pe dânsul... ale noastre câmpurile... ale noastre dealurile... ale noastre cotunele, satele și târgurile, colibele și curțile, toată mișcarea și toată suflarea... Tu ai fost puternic și viteaz în luptă... dar puterile tale s-au tocit de sărăcie și de stricăciune... și noi am cules rodul vitejiei tale... Vor veni feciori cu mângâieri mincinoase de ți-or povesti că ești și tu un popor... Noi suntem păstorii... Tu ești turma chinurilor..." Toți își bat joc de viața, munca și sărăcia ta, și slugile slugilor calcă peste trupul tău... cei ce zic că sunt aleșii tăi cresc în măriri și avuții, și ție-ți este frig, și copiilor tăi le este foame!.. Ei fac legi, dar nu pentru dânșii, ci pentru împovărarea ta!.. Doina și iar doina!.. Suntem pribegi în coliba părintească... și străini în pământul răscumpărat cu sângele nostru!.. Dar în câmpie crește, și pe deal iarăși crește o floare pentru popoarele chinuite... Nădejdea!"

[...]

[* "Alecu Russo" *]
th3mirr0r (autor)
luni, 05 iunie 2017



[* "ALECU RUSSO" *]


* "CÂNTAREA ROMÂNIEI" *


***

[...]

51.
"Era odinioară un neam de frați născuți dintr-o mumă și dintr-un tată... și veni acel neam într-o țară lată și mănoasă pe căile cerului de se pomenește și astăzi... Și frații se iubeau între sine și creșteau în avuție și fericire... turme nenumărate, ca stelele, pășteau în câmpii întinse... vecinii și hoții pizmuiau unirea, puterea și bogăția lor, dar le era teamă de dânșii, căci bărbăția lor îi îngrozea... și astfel acești frați trăiau fericiți, și copiii lor în moștenirea cea mare rămasă de la părinții lor... Când vreo nevoie venea dintr-o parte, ei alergau cu toții într-acolo... cădeau cu toții împreună, când vijelia mare îi dobora, dar se ridicau iarăși cu toții împreună și izbândeau... astfel se pleacă și se ridică în timp de viscol vârfurile codrilor.

După ce trăiră într-acest chip vreme multă, nepoții ziseră într-o zi între dânșii: "Pentru ce să mai trăim amestecați unii cu alții, mai bine să împărțim moștenirea părintească, și fiecare să ia partea sa..." Atuncea traseră cu funia și-și împărțiră moșia în mai multe părți: una la miazăzi, alta la apus și alta la miazănoapte... Săpară șanțuri și puseră râurile și munții hotare între dânșii... și de atuncea frații nu se mai puteau vedea între ei... și vecinii se umplură de bucurie... Nu trecu mult, și fiecare, șezând închis în moșia sa, ajunse că copiii din aceiași părinți uitară de tot unii de alții, și de vorbeau tot o limbă... dar nu se mai înțelegeau... și când unele din ramurile acelui neam se stingeau de pe fața pământului, înecate de vecini, ceilalți frați nu simțeau nici o durere... căci acum erau străini și dușmani între dânșii, și se ridicau cu dușmanii împotriva sângelui lor!..

Și aceste neamuri, care încă se numesc între sine români, în ochii celorlalte popoare sunt numai seminții rătăcite, al cărora izvor s-a stins din ținerea (de) minte a oamenilor!..

52.
Domnul Dumnezeul părinților noștri înduratu-s-a de lacrimile tale, țară română?.. Nu ești îndestul de smerită, îndestul de chinuită, îndestul de sfâșiată?.. Văduvă de feciorii cei viteji plângi fără încetare pe mormintele lor, precum plâng și jelesc femeile despletite pe sicriul mut al soților.

53.
Neamurile auziră țipătul chinuirii tale... pământul se mișcă... Dumnezeu numai să nu-l fi auzit?.. Răzbunătorul preursit nu s-a născut, oare?

54.
Care e mai mândră decât tine între toate țările semănate de Domnul pe pământ? Care alta se împodobește în zilele de vară cu flori mai frumoase, cu grâne mai bogate?

55.
Deșteaptă-te, pământ român! Biruește-ți durerea... E vreme să ieși din amorțire, seminție a domnitorilor lumii! Aștepți oare, spre a învia, ca strămoșii să se scoale din morminte?.. Într-adevăr ei s-au sculat, și tu nu i-ai văzut... ei au grăit, și tu nu i-ai auzit... Cinge-ți coapsa ta, caută și ascultă... ziua dreptății se apropie... toate popoarele s-au mișcat... căci furtuna mântuirii a început... Vezi! cu cât mai mult pleci capul, cu atâta cei nelegiuiți își bat joc de tine și sug sângele tău... Din a dreapta și din a stânga piticii și uriașii râvnesc la tine, oricât de slabă și zdrumicată ești."

[...]

[* "Alecu Russo" *]
th3mirr0r (autor)
luni, 05 iunie 2017



[* "ALECU RUSSO" *]


* "CÂNTAREA ROMÂNIEI" *

***
„Dacă este ca neamul român să aibă și el o limbă și o literatură, spiritul public va părăsi căile pedanților și se va îndrepta la izvorul adevărat: la tradițiile și la obiceiurile pământului, unde sunt ascunse încă și formele și stilul; și de aș fi poet, aș culege mitologia română, care-i frumoasă ca și cea latină și greacă; de aș fi istoric, aș străbate prin toate bordeiele să descopăr o amintire sau o rugină de armă; de aș fi gramatic, aș călători pe toate malurile românești și aș culege limba“. (Alecu Russo)
***

[...]

56.
"Sfârșitul ispitelor s-a apropiat... căci vremea trece iute... și semne s-au arătat pe cer... Și blestemul a covârșit măsura... oamenii sângiurilor ți-au mistuit inima și plămâiele. Ei înălțară trufia lor pe tâlhărie, avuția lor pe foametea ta... mărirea lor pe zdrențele tale... puterea și strălucirea lor pe sângele ce ai vărsat într-o sută de bătălii, unde părinții lor nu se aflară!.. ține minte numele lor, o, țară a grelelor dureri, și numele străinului!

57.
Aurică copiliță, cântă frunza verde, cântă floarea câmpului, cântă floarea muntelui, cântă nădejdea... nădejdea e glasul Domnului! Norodul trebuie să se ispășească și să se curețe de păcatele sale, și prin ispitele suferinței numai se curăță noroadele... cele ce am făcut în vremea trecută nu sunt ispite... căci, dacă ne-am luptat și am fost viteji, rodul luptei și al vitejiei ne-au fost volnicia și numele nostru... Ispitele sunt strâmbătatea judecătorilor... despoierea și mișelia, minciuna și lăcomia, zgârcenia și împilarea domnilor și a boierilor... cumpăna nepotrivită a dreptății... uciderea proslăvită... robirea pentru unii și desfrâul pentru alții... toate acele fapte grozave, pentru care s-au cotropit Sodoma și Gomora, orașe și țări urgisite de Domnul Dumnezeu pentru blestemăția lor!.. și toate aceste ispite le-ai cercat, pământ român... paharul fărădelegii s-a umplut peste margine și palaturile de strâmbătate se prăvălesc surpate de blestemul norodului! Făptuitorii de tâlhării se spăimântează înșiși de faptele lor!.. Domnul și-a întors cu scârbă fața de la dânșii, și îngerii s-au depărtat cu groază de ei... Ești searbădă și slăbănogită... ai suferit toate... o, țară de chinuri!.. Ridică-ți capul strivit și caută de vezi... semne s-au arătat pe cer... furtuna mântuirii a început!..

58.
Să nu ne scârbim de vremea trecută, când bătrânii povestesc bătăliile cele uriașe și ne arată dărâmăturile cetăților; când ne spune lupta, zgomotul, sângele vărsat și câmpiile acoperite de morți, ciuma și văpaia focului, foametea și războiul; și pe câmpiile pârjolite cetele tătărești târând în fuga mare, legați de cozile cailor, pe femei, copii și bătrâni!.. Era acea vreme a luptei... era viață, bărbăție și putere, vitejie și jertfe... cei ce făceau faptele mari aveau o moșie... și erau umărul drept al moșiei, și ridicau stâlpi de biruințe, și țara era o țară de fală și zidul cel tare al credinței!..

59.
Orașele s-au întemeiat din nou, dărâmăturile turnurilor și ale curților nu se mai văd... alte curți și alte turnuri s-au înălțat în locul lor... copiii robiți întorsu-s-au iarăși... dar oamenii sângiurilor nu-ți deteră înapoi volnicia... pământ al grelelor dureri!.. și copiilor tăi le-a rămas robia... Pe câmpul de bătaie se văd oameni cu brațele goale, cu piepturile dezvelite, zvârlindu-se peste ascuțitul paloșelor... și în locul oricărui om ce cade, în locul oricărui pept ce se despică, alt piept și alt om se pune în rând... carnea tocește fierul... bătrânii robiți cântă... femeile blestemă pe cei mișei... Dar în orașele cele nouă ale tale, o, țară română, nu se mai aude de vitejie... ci de lăcomie și nedreptate!.. Pe câmpiile tale și pe drumuri trec fețe serbede și veștede, fluierând doine dureroase!"

[...]

[* "Alecu Russo" *]
th3mirr0r (autor)
luni, 05 iunie 2017



[* "ALECU RUSSO" *]


* "CÂNTAREA ROMÂNIEI" *

***
„Dacă este ca neamul român să aibă și el o limbă și o literatură, spiritul public va părăsi căile pedanților și se va îndrepta la izvorul adevărat: la tradițiile și la obiceiurile pământului, unde sunt ascunse încă și formele și stilul; și de aș fi poet, aș culege mitologia română, care-i frumoasă ca și cea latină și greacă; de aș fi istoric, aș străbate prin toate bordeiele să descopăr o amintire sau o rugină de armă; de aș fi gramatic, aș călători pe toate malurile românești și aș culege limba“. (Alecu Russo)
***

[...]

60.
"Viscolul pustiirii a suflat pe acest pământ... sângele părinților în vinele strâmte ale strănepoților a secat!

61.
Viforoase erau vremile cele vechi... dar oamenii se nășteau tari!.. Pământul era acoperit de dărâmături și de trupuri moarte... dar din acele câmpii ce fumegau de pârjol și de măcel se înălțau strigări de biruințe și de slobozenie... Ticăloșia și moartea sunt și acum... dar unde sunt slobozenia și biruința... și strigările ce se înalță sunt numai ale durerii!.. Ce ar fi ajuns pământul acesta dacă strămoșii noștri ar fi dormitat și ei!..

62.
Deșteaptă-te, pământ român! biruie-ți durerea; e vremea să ieși din amorțire, seminție a domnitorilor lumii!.. Aștepți oare, spre a învia, ca strămoșii să se scoale din morminte?.. Într-adevăr, într-adevăr ei s-au sculat, și tu nu i-ai văzut... Ei au grăit, și tu nu i-ai auzit... Cinge-ți coapsa ta, caută și ascultă... Ziua dreptății se apropie... toate popoarele s-au mișcat... căci furtuna mântuirii a început!..

63.
Nu ți s-a zis oare prin gura mucenicilor tăi: "Și Domnul părinților voștri se va îndura de lacrimile slugilor sale și va scula pe unul dintre voi, care va așeza pe urmașii voștri iarăși în volnicia și puterea lor de mai înainte?"

64.
Deci, timpul sosit-a... Semne s-au ivit pe cer... pământul s-a clătinat de bucurie... blestemul înfricoșat s-a auzit dinspre apus... și toate popoarele s-au deșteptat.

65.
Cinge-ți coapsa, țară română... și-ți întărește inima... miazănoapte și miazăzi, apusul și răsăritul, lumina și întunericul, cugetul dezbrăcător și dreptatea s-au luat la luptă... Urlă vijelia de pe urmă... Duhul Domnului trece pe pământ!.."

[* "Alecu Russo" *]
th3mirr0r (autor)
luni, 05 iunie 2017



[* "ALECU DONICI" *]
("Donici cuib de-nțelepciune")



***
TRADUCERI
***


* "Satire și alte poetice compuneri" *

de Antioh Cantemir*

* "Fabula I - Focul și statuia de ceară" *



"Un vărsător de ceară ca meșter iscusit
A nimerit odată un chip desăvârșit.
Delicatețea, părul și zâmbitoarea față
Îi dă înfățoșărei un aer de viață,
Dar din nenorocire el chipul a lăsat
Pe lângă foc la care a fost și prelucrat.
Nu este de mirare că statuia de ceară,
S-a risipit îndată aproape stând de pară.
De ai făcut un lucru și vrei ca să-l păstrezi
Pentru viitorie, apoi să depărtezi
Tot răul de-nainte-i și orice-mpiedicare,
Căci altfel este numai zadarnică lucrare."



* "Epistola II" *



"Văd că vi s-a urât, versuri, de-a mai sta în închisoare
Și în umbră de ani zece; văd că vrând să vedeți soare
Slobozenie îmi cereți, înșelându-v-a gândi
Că la cititorii veseli primire veți găsi,
C-aducându-le plăcere, folosință și zăbavă,
Vouă vă va face cinste, mie laudă și slavă.
Deși știu că prin aceasta în idee ne-amăgim
Vă slobod în pace, mergeți; ați vrut să ne despărțim!

Când din mână-mi mână-ți trece, veți vedea c-aveam dreptate
Să vă țin în întuneric părăsite și uitate;
Veți vedea c-a noastre gânduri foarte lesne s-amăgesc;
Mulți pentru dorința slavei nasurile își julesc!
Încât floarea noutății veți păstra neveștezită,
Oamenii ce iubesc noul vor citi cu mulțumită,
Căci de-i și gol adevărul la-nțelepți tot e plăcut;
Iar îndată ce-acea floare veștezită a căzut,
Toți vor judeca că mintea mi-a venit în rătăcire
Ș-ale mele bune sfaturi le vor numi clevetire.
Deși niște versuri care nărăvirea prihănesc,
Cu grețoasa clevetire nicidecum nu se-nvoiesc,
Dobitoc ce voi a-mpunge mă vor socoti pre mine;
Puțini se găsesc de-aceia ce văd lucrurile bine!
Unii mă vor huli iarăși pentru că m-am ocupat
De un lucru ce la vrâsta și la postul meu nu-i dat,
Alții n-or vrea să mă cruțe, căci am avut îndrăzneală,
Defecturile străine să descopăr la iveală.
În zadar voi le veți spune că trebile mi-am cătat.
Și rodul anilor tineri nicidecum nu am știrbat;
Că a mea îndatorire am urmat cu sârguință
Și că versul pentru oameni poate fi și de priință,
Vor răspunde că în viață nu sunt ceasuri de prisos
Și că din scris și din versuri nu iese nici un folos.

Zavistea veninoasă va mai găsi pentru mine,
Că pe vechi și noi autorii am prădat fără rușine
Și că în limba rusească tot acele am bârfit,
Ce latinii și francezii mult mai bine le-au rostit,
Că a face două rânduri în armonie să sune,
Pre care le-am găsit gata n-a fost lucru de minune.

Aceste sunt pentru mine, iar pre voi vă vor uita,
Și cu Bova sau cu Erșa la un loc vor arunca,
Unde-n pulbere zvârlite veți sluji la cari de hrană,
Ori veți fi de învălitul icrelor din vro dugheană.
Dea cerul să nu să-ntâmple aste care vă prezic,
Târziu plânge dacă-n mreajă a căzut bietul pitic!
La copiii fără minte slobozenia e dragă,
Dar greșesc când ei în seamă sfatul părintesc nu bagă,
Din aceste de pre urmă sfătuiri ce vă-nsemnez,
Voi puteți să înțelegeți ce iubire vă păstrez."



Notă* traduceri realizate de Alecu Donici în colaborare cu Constantin Negruzzi (1844)


[* "Alexandru Donici" *]


Notă** Din lipsa timpului necesar - dar și fiindcă doresc a aduce în prim plan imensitatea operei acestui Titan al literaturii, o să am în vedere ca într-un viitor apropiat sau îndepărtat, să aduc la lumină mai multe framente.
th3mirr0r (autor)
luni, 05 iunie 2017



[* "ALECU DONICI" *]
("Donici cuib de-nțelepciune")



***
TRADUCERI
***


* "Satire și alte poetice compuneri" *

de Antioh Cantemir*

* "Oda I" *



"Plutind în întuneric pe cale rătăcită,
Căci nu vă-ntoarceți ochii spre cel ce este-n cer?
Atei fără de minte! Părerea amăgită
Lăsați, și mânați vasul spre țărm de adevăr.
Pre Dumnezeu cunoașteți acel ce cârmuiește
Făptura plăsmuită cu însăși mâna sa.
El cerurile-ntinse în care strălucește
Înflăcăratul soare pre toți a lumina.
Planetelor și lunii El zice să-mprumute
Lumina lor din soare; și el a poruncit
A se aprinde noaptea făclii de stele sute
În aer să lucească când soarele au sfințit.
Cu naltă-nțelepciune a timpului măsură
A cumpănit, și toate păzesc regula lor,
El zice ca să cadă a rouăi picătură
Pământul să adape spre hrana tuturor.
Și toate sunt lăsate spre vecinica Lui slavă
Și cerul și pământul pre Dânsul îl măresc,
Câmpia, șesul, floarea și vesela dumbravă,
Ici valea, colo dealul natura-mpodobesc.
Când marea se răscoală mugind cu-nfuriere,
În slab nisip o ține în marginile ei.
El vânturilor zice să sufle cu putere,
Văzduhul să-nnoiască gonind nourii grei.
El este creatorul a orice vietate.
Jivina ce trăiește în ape, pe pământ,
Și pasărea ce-n aer cu aripa străbate;
Tot ce viază-n lume a Lui făptură sunt.
Apoi ca un puternic și milostiv părinte
Pre om cu însăși mâna-i din lut a plăsmuit
L-a dăruit cu semnu-i, l-a înzestrat cu minte,
Cu dânsa dintre alte făpturi l-au osebit.
El nourul cel negru despică cu-al său tunet,
Săgeata arzătoare răzbate-n orice loc;
Se tulbură tot omul de acel puternic sunet
Înfricoșat și iute, ce poartă-n sine foc.
Pre cei smeriți înalță, pre cei înalți smerește.
De munți de se atinge ei fumegă-ngroziți,
De-a lui privire lumea se mișcă, se clătește,
Noroadelor și neamuri, cântați-l și-l măriți."


Notă* traduceri realizate de Alecu Donici în colaborare cu Constantin Negruzzi (1844)


[* "Alexandru Donici" *]
th3mirr0r (autor)
luni, 05 iunie 2017



[* "ALECU DONICI" *]
("Donici cuib de-nțelepciune")



***
TRADUCERI
***


* "Satire și alte poetice compuneri" *

de Antioh Cantemir*

* "Satira I" *



"Către mintea sa

O, minte crudă încă, a neștiinței rod,
Astâmpără-ți îndemnul ce-mi faci către condei!
Căci răpidele zile pot trece liniștite,
Și slava se câștigă și fără de a scrie;
Iar căi se află multe ce către ea ne duc,
Pe care-un picior vrednic nu poate poticni.
Acea mai neplăcută e calea blestemată
De cele nouă fete, ce umblă tot desculțe.
Pierdură mulți puterea și-n capăt n-au ajuns!
În trudă și sudoare îți trebui să te scalzi,
Și care-i răsplătirea? Ocara și disprețul!
Acela ce la masă pe cărți se gârbovește,
Țintind la slove ochii, nu locuiește-n curți,
Nu are grădini mândre de marmuri strălucind,
Nici oile-nmulțește la turma părintească.

Dar adevărul este că muzele nădejde
Au mare în al nostru monarhul tinerel[1],
De dânsul ignorantul se-ascunde rușinat;
În el Apollon află a slavei sale reazem;
El foarte mult cinstește pre muzele-fecioare,
Silind să înmulțească poporul din Parnas,
Iar răul e acesta că mulți în domni fălesc,

Sfiindu-se, acele ce în supuși defaimă!
Eresul, dezbinarea sunt fiicele științei.
Mai mult mințește-acela ce e mai învățat,
Și care tot citește curând se face-ateu.
Criton trăgând metanii oftează și cârtește,
Rugându-și sfântul suflet cu lacrimi umilite
Să vadă câte rele de la știință vin,
Cum oamenii printr-însa ades se rătăcesc.
Copiii noștri care erau mai înainte
Supuși și blânzi la toate pe calea mântuirii
Pășeau ca și strămoșii, cu frică ascultând
Idei și lucruri care nicicum înțelegeau;
Acuma prin biserici scot scandal din Scriptură,
Răstălmăcesc și cată să afle începutul,
Pricina și sfârșitul; puțină cinste dând
La tagma preoțească. Năravul acel bun
Cu totul îl pierdură. Ei cvas nu vor să beie,
Și n-ar mânca păstramă măcar orice le-ai face.
Ei nu mai știu ce-i postul, și lumânări nu duc
La sfintele biserici, cum fac creștinii buni.
Socot că popii trebui să-și caute de slujbă,
Iar nu să se îndese în trebi politicale;
Și zic cum că aceia ce lume-au părăsit,
Nu trebuie să aibă oriunde și moșii.

Silvan o altă vină găsește-nvățăturii;
Știința, zice, este a foametei pricină.
Noi am trăit în lume, latina neștiind,
În mai îmbelșugare decât trăim acum.
Mâncam mai multă pâine în starea ignorantă,
Și hrana o pierdurăm de când știm limbi străine.
Cuvântul meu de n-are putere și temei
El însă nu jignește pre nobilii bărbați.
Prostimea numai cere în toate rânduială,

Iar disputa-nvățată pre un boier nu prinde.
A nebunit aceia ce umblă ispitind
Puterea sufletească și marginile ei;
Și cel ce în sudoare petrece întregi zile,
Dorind să afle cursul ș-a lumii armonie,
A lucrurilor reguli din latul univers,
Nu face decât nuca azvârle pe pereți.
Și oare prin aceasta o zi către viață,
Sau o para în pungă va mai spori la mine?
Pot să pricep mai bine cât fură într-un an
Vătaful și chelarul? Putea-voi să sporesc
Mai multe buți la velniți, mai multă apă-n iazuri?
Nu este mai cuminte și cel ce-și frige ochii,
Suflând cu ne-ncetare cărbuni înflăcărați,
Ca să priceapă soiul și firea de metal;
Căci noi cunoaștem bine ce-i buche și ce-i vede,
Și osebim argintul din aur, din aramă.
Știința pentru boale și cea de buruieni
Sunt iar minciuni. De pildă, te doare capul rău,
Un doctor îți ia mâna, te pipăie la vână,
Și de-i vei da crezare pricina e din sânge.
Dacă slăbim, ne zice că sângele-a stătut;
La fierbințeală iarăși pe loc îți dă răspuns;
Când trup viu înâuntru nu a văzut niciunul.
Și-n vreme ce ne spune povești de-aceste multe,
Grăsimea pungii noastre se scurge într-a lui.
Să nu dormim noi noaptea la stele căutând,
Ca să aflăm cursul, să le găsim vro pată?
Schimbându-ne odihna pe curiozitate,
Să știm oare pământul se mișcă ne-ncetat,
Sau luminosul soare? Când noi dintr-un ceaslov
Putem ști ziua lunii și ceasul când se pișcă!
Noi n-avem vro nevoie de-a lui Euclid știință,"

[...]


Notă* traduceri realizate de Alecu Donici în colaborare cu Constantin Negruzzi (1844)


[* "Alexandru Donici" *]
th3mirr0r (autor)
luni, 05 iunie 2017



[* "ALECU DONICI" *]
("Donici cuib de-nțelepciune")



***
TRADUCERI
***


* "Satire și alte poetice compuneri" *

de Antioh Cantemir*

* "Satira I" *

[...]

"Ca să-mpărțim pământul în firte și bucăți,
Și știm făr-de algebră câți bani sunt într-un leu.
Silvan iubește numai știința aceea care
Venitul înmulțește și scade cheltuiala;
De nu se-ngroașă punga nu vede vrun folos,
Ci numai nebunie pentru societăți.

La față roșul Luca, ce hojma râgâiește,
Ne spune că știința prietenia curmă;
Că noi suntem pe lume creați de Dumnezeu,
Cu darul cugetării obștește să trăim;
Căci ce folos au alții, când eu închis în casă
Pe morți schimb adunarea acelor vii prieteni?
Când nu mai este alta societatea mea,
Decât o călimară, hârtie și condei?
Viața este dată spre râs și bucurie;
De ce dar să o facem din cât e și mai scurtă?
Să ne lăsăm plăcerea, și ochii să stricăm,
Șezând cu ne-ncetare în cărți acufundați?
Mai bine cu paharul să trecem nopți și zile;
Căci rodul viței este lăsat spre veselie,
El vorba învioșează, pre oameni învoind,
A gândurilor grele împrăștie-orice nor;
El mângâie săracii, pre slabi îi întărește,
Și inimile moaie gonind melancolia;
Mai lesne amorezul prin mijlocirea lui
De la a sa iubită câștigă orice favor.
Când se vor trage brazde pe-a cerului lățime,
Și-n loc de flori prin iarbă vor răsări tot stele,
Când râu-și va întoarce al său curs îndărăt,
Și vremile trecute din nou vor reveni,
Când va mânca monahul în post numai scrumbie,
Atunci lăsând paharul m-oi apuca de carte.

Medor se jeluiește hârtia că stricăm
Cu scrisul și tiparul ce nu sunt de folos,
Încât îi este teamă că n-a să mai rămâie
Cu ce să-și încrețească zulufii săi cei mândri.
El nu dă pe Seneca un funt de pudră bun,
Virgil un ban nu face mai mult decât Egor[2],
Și Reks [3] e mai de treabă decât Ciceron foarte.

De-acest fel de cuvinte urechile-mi sunt pline.
Ascultă deci, o, minte, cum eu te sfătuiesc:
Fii mută ca un pește, și nu mai tot vui.
Un scriitor se-ndeamnă prin laudă a scrie,
Iar fără ea tânjește, când alt folos nu are.
Și până când tot hulă drept laudă să răbd?
Să sufăr ca bețivul ce n-are vin de-ajuns,
Ca popa ce nu poate în praznice petrece,
Ca târgovețul cărui lipsește buna bere?

Eu știu că tu poți, minte, a-mi arăta curat,
C-un desfrânat nu poate virtutea a slăvi,
Că scumpul, ipocritul, acel crescut în mode,
Și care altă grijă pe lume nu mai are,
Nu pot să nu hulească știința; dar rău fac,
Căci vorba lor n-ascultă bărbații înțelepți.
Frumos tu judeci, minte, așa să fie trebui!
În veacul nostru însă, a răilor povețe
Țin duhul în strânsoare, împiedicând știința
Ce n-are atâta numai protivnici și vrăjmași,
Câți eu în scurt aice acum am arătat,
Sau care puteam încă și mai fățiș să-i număr.
Azi cumpăna-aurită a Temidei se află
În mâinile acelor ce raiul îl deschid,
Și care adevărul nu vor a-l auzi.
De vrei să fii episcop, c-o mantie vărgată
Înfășură-ți trufia, îți pune-un lanț de aur,
Sub mitră strălucită ascunde-ți capul sec,
Și subt o barbă lungă stomacul îmbuibat.
Diaconul să meargă cu cârja înainte;
Te-ntinde într-o caretă, și tot blagoslovește
În dreapta și în stânga, când ești plin de venin.
Din aste te-i cunoaște că ești arhipăstor,
Și toți cu umilință ți-or zice preasfințite.
Ce iese din știință, și ce folos aduce
Bisericii? Aceia care sermonuri fac
A sfintelor locașe averea nu sporesc,
Când numai din venituri mărirea lor se vede.
De vrei să te faci iarăși judecător dreptății
Îți pune o perucă, și nu îngădui
Pre cel cu mâna goală sărman jăluitor,
Nu crede-ale lui lacrimi, el e deprins a plânge.
Când îți citesc docladuri tu dormi pe jilț în ticnă,
Și de-ți aduc aminte de vreun paragraf
Din legile civile, din dreptul natural,
Nu-i asculta; le spune c-aceste toate-s fleacuri,
Și pentru cei în slujbă zadarnică povară.
Diecilor se cade a răscoli hârtii,
Judecătorul numai să știe întări.
La noi n-a sosit vremea, în care-nțelepciunea
Preziduia în toate încununând știința
Și meritul oricărui, când toți se sârguiau
Către înaintare prin mijlocirea ei.
Departe suntem încă de veacul cel de aur!
Trufia, lenea, banii opresc înțelepciunea;
Și ignoranța ține a-nvățăturii loc!
Ea-n haine aurite, sub mitră se fălește.

Ea judecă norodul și oștile comandă;
Iar biata-nvățătură în stremțe îmbrăcată,
Din orice casă este gonită cu ocări;
De-a ei prietenie cu toții se feresc;
Ca cei care pre mare au suferit furtună
Și nu vor să mai intre în slujbă marinară
Toți strigă: rod nu mai iese de la adânci științi;
Deși-i de duh plin capul acelor învățați,
Dar punga li-i deșartă și mâinile lor goale.
Acela care știe a fluiera în flaut
Trei, patru cântece și a dănța ușor,
Care cunoaște soiul de orice fel de vin,
Se-mbracă după modă și mestecă cărți bine,
De-i și cu dinți de lapte, oricare treaptă naltă
Îi pare foarte mică la vrednicia lui;
Nu pot să-l cumpănească nici șapte înțelepți.
La oameni nu-i dreptate! Un cleric sec răcnește:
Eu încă nu-s episcop dar știu de rost ceaslovul,
Apostolul, psaltirea ca apa le citesc,
Pre hrisostom trec lesne deși nu-l înțeleg;
Oșteanul care poate abia numele a-și scrie,
Pretinde ca să aibă a polcului comandă.
Copistul bănuiește că nu-i judecător,
Boierul se-nciudează că nu-i în slujbă pus,
Când șapte boieri are trecuți într-a lui spiță
Și două mii de oameni hrănește pe moșie,
Măcar deși nu știe nici scrie, nici citi.

Asemenea cuvinte și pilde auzind,
Astâmpără-te, minte, și nu fii supărată
Că ești necunoscută, căci pașnica viață
La cel care petrece în liniștit locaș,
Deși urâtă pare, dar n-are-nvăluiri.

Dacă înțelepciunea a vrut să te-nzestreze
Cu darurile sale, te bucură în sine,
Și cugetă în ticnă la rodurile ei.
Nu te-ncercă zadarnic la oameni să arăți
Acele care lumea le sufere, le vede,
Și care-n loc de slavă, ocară-ți vor aduce."


Notă* traduceri realizate de Alecu Donici în colaborare cu Constantin Negruzzi (1844)


[* "Alexandru Donici" *]
th3mirr0r (autor)
luni, 05 iunie 2017



[* "ALECU DONICI" *]
("Donici cuib de-nțelepciune")



***
FABULE
***


* "Înțeleptul și magnatul" *



"Un înțelept odată ședea cu un magnat
La sfat.
— Tu, care cunoști lumea
Și-n inime citești,
Te rog să-mi lămurești

De ce-n societăți alese mai anume,
Nici prinzi de veste când cu oameni te trezești

Nepotriviți și seci?
Așa pe înțelept magnatul întrebă,
Iar el răspuns îi dă:
— Societățile au soartă potrivită
Cu o bina din nou mai mult de lemn zidită.
Spre pildă, eu acum o casă mi-am făcut

Și nici nu m-am mutat,
Iar greierii de mult
În ea s-au așezat.

Cercând cu scumpătate
A fabulei sujet,
Găsești c-avea dreptate

Acel om înțelept.
Și cum să se numească
Gurliii mădulari,
Ce nu știu să vorbească
În societăți mari,
Dar, prin a lor strigare,
Împiedică pe alți,
Mai ispitiți bărbați,
Să facă vro lucrare?"





* "Înființarea fabulei" *



"În palat la împărat,
Adevărul, gol din fire,
Fără veste au intrat.
La a lui așa privire
Împăratul au strigat:
— Cine ești? Cum îndrăznești,
Gol, aici, să te ivești?
— Adevărul sunt.

— Ce vrei?
— Vreau să-ți spun a mea părere:
Tu nicicum nu ai durere
Pentru pământenii tăi;
Cei mai mari te măgulesc
Și norodul jefuiesc;
Legile îți sunt călcate...
— Ieși afară! Ieși afară!
Golule nerușinate!
Dați-l uite jos pe scară!
Iată cum fu primit
Adevărul dezgolit;
El, oftând, se depărtară.
Dar a lui dorință bună
Un alt chip i-au arătat.
Adevărul mai pe urmă
Iar au mers la împărat,
Însă nu gol, ci-n veșminte

Împrumutate la minte
Și, cu aer de respect,
Au vorbit frumos, încet.
Împăratul, în mirare,
I-au dat toată ascultarea;
L-au pătruns, l-au înțeles,
Și îndată au ales
Alți miniștri, altă curte,
Au făcut prefaceri multe,
Trebile au îndreptat
Ș-au fost binecuvântat."



[* "Alexandru Donici" *]
th3mirr0r (autor)
luni, 05 iunie 2017



[* "ALECU DONICI" *]
("Donici cuib de-nțelepciune")



***
FABULE
***


* "Veverița" *



"Veverița cu crenguța
De mulți ani slujea la leu;
Slujba cere stăruință
Și este lucru cam greu
A fi deștept, cu simțire,
Ș-a întâmpina ades
Capricii care din fire
Au acei mari mai ales.
Nu știu dar, cu ce purtare,
Cu ce chip prea nimerit
Veverița cinste mare
De la leu au dobândit
Ș-au luat făgăduință
Că din dările ce vin
Îi va da spre cunoștință
Un car de alune plin.
Făgăduința îi bună,
Numai nu aduce saț;
Și la auz ea răsună
Cuvânt aspru: mai răbdați!
Veverița-n ascultare
Rânjea dinții lăcrimând
Și din ochi clipea cu jale,

Pururea la slujbă stând;
Când neamurile ei toate
Ici-cole pe crengi sălta
Și întru alune coapte
Gustul său își desfăta.
Vremea trece, vremea zboară;
Veverița au slăbit
Și de a slujbei povară
Lepădare au pornit.
Leul fără prelungire
Demision ei au dat,
Însoțit de mulțumire
Și de carul încărcat
Cu preafrumoase alune;
Dar puteți să socotiți,
Acum ele ce sunt bune
Veveriței fără dinți."





* "Momița și oglinda" *



"În oglindă o momiță
Chipul își văzu odată.
La a sa tovărășiță
Face semne și-i arată,
Zicând: "Uită-te, privește
La acea caricatură,
Cum se strâmbă, se sluțește,
Parcă-i puhavă la gură.
Vezi grimasuri ce întoarce...
Eu să fiu așa de slută,
Samă singură mi-aș face
Și m-aș spânzura de ciudă.
Dar cam sunt din surioare
Vro trei-patru slutișoare
Ca aceasta, și anume
Pot pe număr a le spune."
— Nu mai cere trebuința --
I-au răspuns tovărășița --
Căci, fără de înșirare,
Adevărul de vei vrea,
Noi suntem cam din născare
Tot ca una, fata mea!

Se găsiră o momiță
Cu de sine cunoștință;
Iară omul niciodată,
Precum am văzut în faptă
Pe un jacaș domnișor,
Căruia i se citea
Fabula de pufușor,
Iar el prea nurliu râdea,
Făcând semne la un alt
Judecător necurat."



[* "Alexandru Donici" *]
th3mirr0r (autor)
luni, 05 iunie 2017



[* "ALECU DONICI" *]
("Donici cuib de-nțelepciune")



***
FABULE
***


* "Două poloboace" *



"Un poloboc cu vin
Mergea în car pe drum, încet și foarte lin;
Iar altul cu deșert, las' că venea mai tare,

Dar și hodorogea,
Făcând un vuiet mare,

Încât cei trecători în laturi toți fugea:
Atunci când el folos nimica n-aducea.

Asemene în lume,
Acel ce tuturor se laudă și spune
În trebi puțin sporește.
Iar cel ce tace,
Și treabă face:

Acela purure mai sigur isprăvește."





* "Teiul și stejarii" *



"Un teișor crescut sub deal, în depărtare,
Odată blestema norocul de uitare,

Așa zicând:
— Ce fericiți stejarii sânt!
Din fire înzestrați,
Puternici ei și nalți,
Văd lumea cea frumoasă,
Aproape stau de soare;
Iar eu, o! soartă ticăloasă!
Aici în depărtare
Viața-mi am urât.
El bine n-au sfârșit
Și s-au stârnit furtună, vânt
Și cerul s-au întunecat
Și fulgerul au scăpărat.

Prin nouri tunetul se răsturna, trăsnind,
Și risipind
Acei mai mari
Stejari!

Iar teiul de sub deal era nevătămat.
Atunci el s-au trezit că este vinovat
Și mulțumind, au zis așa către noroc:
— Apărătorul meu! Eu de acum te rog
Ca parte liniștii să dăruiești tu mie
Și traiul depărtat, drept pravilă să-mi fie,

Pentru că am văzut prea bine
Că cei ce stau la înălțime,
Măcar de sunt și mari

Și tari,
Dar pică la pământ
De vânt."


[* "Alexandru Donici" *]
th3mirr0r (autor)
luni, 05 iunie 2017



[* "ALECU DONICI" *]
("Donici cuib de-nțelepciune")



***
POEZII
***


* "La buciumul" *



"Buciume cu voce tare,
La bună vreme răsuni:
Eu salut a ta cântare,
Ca vitejii mei străbuni.

A lor bucium suna semnul
Mișcărilor ostășești,
Iară tu ne cânți îndemnul
La fapte înțelepțești.

Patriotica simțire
Vrei să deștepți între frați,
Ale căror despărțire
A stat ani îndelungați.

Și ce viață e mai bună,
Cum psalmistul a cântat:
Decât frații împreună
Să trăiască ne-ncetat?

România să vieze
Subt o lege, subt un scut,
Să tot binecuvânteze
Pre cei ce-o au renăscut!

Cântă, cântă, bucium falnic,
De străbate la auz;
Căci pentru păcatul jalnic
Sunt între arcași și surzi."





* "La Ceahlău" *



"Te mai zării odată, te revăzui, gigante,
O, dragul meu Ceahlău!
Ș-a tale suvenire în inima-mi săpate,
Îmi zic că-s june eu.

Subt ale tale poale sunt și voi fi tot june,
Căci tu nu-mbătrânești,
De mii de ani atâta te-nalți ca o minune,
Subt boltele cerești.

Tu ai văzut în juru-ți popoare felurite,
În lupte furnicând;
Românul însă singur cu inimă fierbinte
Stătu te admirând.

El poartă a ta deviză, el vrea să stea ca tine,
Ca munte neclintit,
Și iată-l că se-nalță, și iată-l că devine
A fi în veci unit.

Sunt sigur că acuma te uiți cu bucurie
La frații din Carpați,
Bucecii, Caraimanul**, închinăciune ție
Trimit ca niște frați.

Ei speră ca și tine, că vreodineaoară
Tot va suna o oară
Ca munții României de dânsa răzlețiți
Să fie toți uniți.

*

Tu stai de cer aproape și poate câteodată
Pe Panaghia*** ta,
Vin îngerii să vază Moldova lăcrimată:
Atunci nu ne uita.

Spune c-acele lacrimi sunt numai o mânie
De Iași și București,
Căci nu-i român să zică, că nu e România,
Că nu sunt căi cerești.

Unirea României a fost predestinată
De-al cerului decret,
Ea trebui să trăiască, ea este ordonată
De-a prospera cu-ncet.

Vom trece poate faze de plângeri și de ură,
Dar cei adevărați
Români cu bărbăție, cu inimi de căldură
Vor rămânea tot frați.

În secolul de față popoarele cu minte
Pe-această cale merg,
Sătule de viață în fracții umilite
La uniuni alerg.

Naționalitatea azi are precădere,
Căci piere foarte greu.
Mă duc la România și pân' la revedere
Adio, drag Ceahlău."


[* "Alexandru Donici" *]
th3mirr0r (autor)
luni, 05 iunie 2017



[* "ALECU DONICI" *]
("Donici cuib de-nțelepciune")



***
POEZII
***


* "Dorința românului din 1862" *



"Să fie România de-acum în veci unită
Și propășind în toate să fie ea menită,
La răsărit să-nalțe pavilionu-i sus,

Ca cele de apus.

Să aibă România industrie și arte,
Școli bune, răspândite în orișicare parte;
Încât românii toți să fie luminați

Ca cei de stat bărbați.

Să fie România întinsă, mare, lungă,
Ca cei ce o aspiră la sânu-i să n-ajungă,
Să turbe alungând-o și rătăcind în dar,

Să piară la hotar.

Să aibă România puternică armată,
În numele lui Ștefan ș-al lui Mihai chemată,
Ca orișicând prudența o luptă-ar rândui,

Să știe birui.

Să fie România tot binecuvântată,
Ca țară mult mănoasă, ca țară-mbelșugată;
Străinul să-i aducă a sale bogății,

Pe-a ei producte vii.

Să aibă România comori asigurate,
Să aibă navigații, să-și facă căi ferate;
Comerțul ei să fie activ și răspândit,

Ca mijloc de-nflorit.

Să fie Domnitorul de Dumnezeu lăsat,
Ca să renască astfel frumoasa Românie,
Întru eternitate mult binecuvântat;

O fie, fie, fie!"





* "Dlui Grigorie Alexandrescu" *



La hărăzirea fabulei
"Râul și heleșteul"

"Nici gândeam ca pentru versuri să iau în mână condei,
Când țintirea-mi aici este la un altfel de idei,
Care nu cer epistole, nici fabule de glumit,
Ci protesturi, reclamații dreptului de sprijinit.
Dar dorita întâlnire-ți mă făcu să stau un ceas,
Și din cuprinsul Temidei să mă cațăr pe Parnas.
Rodul astei întreprinderi e fabula ce-ți închin,
Scrisă cu o grabă mare, într-un stil nu prea senin;
Dar a mea dorință este ca tu să fii vecinic râu
De poezii curgătoare, de talentul cel mai viu;
Să scrii pentru-a noastră slavă, ca toți să ne lăudăm,
Câți o limbă românească astăzi întrebuințăm.
Știi prea bine că talentul este de la ceruri dat
Și oricare-și va da sama cum în lume l-au tractat.
Talentul tău este mare și sama-ți va fi mai grea,
Când din orice întâmplare a-l părăsi tu vei vrea.
Toți poeții cearcă-n lume feluri de nemulțumiri,
Dar din ele scânteiază cele mai vie simțiri.
Ațâțați de-mpotrivire ei se luptă ne-ncetat,
Și izbânda le e slava cu care s-a-ncununat.**
Scrie! scrie! iată-ți legea ce trebuie să urmezi,
Pentru ca să fii ca râul și-n viitor să viezi."


[* "Alexandru Donici" *]
th3mirr0r (autor)
luni, 05 iunie 2017



[* "ALEXANDRU SIHLEANU" *]
("Liră de argint - Sihleanu")



*** ARMONII INTIME ***


(scrieri rare)


* "La Sofia" *



"Tu care treci frumoasă în visurile mele
Ca umbra fericirii în ceasuri de suspin,
Și care-mi ești plăcută ca nopțile acele
Cînd tainicul Luceafăr veghiază în senin,


O dragă nălucire, și astăzi viu spre tine
Să-ți cînt pe a mea harpă un imn tînguitor,
Căci multă suferință ai revărsat în mine -
De cînd mă 'nchin la nume-ți cu jalnicul mieu dor.


Tu nu știi cîte valurl de lacrime de sînge
Vărsat-am în tăcere, și încă voiu vărsa,
Văzînd că pe vecie eu sînt menit a plînge
Cereasca ta iubire ce nu pociu cîștiga.


Și-mi place-a mea durere și neagra mea mîhnire;
Iubesc a' mele chinuri, și voiu a suferi;
Căci, spune, ce-ar fi viața-mi, cînd scumpa-ți suvenire,
Cînd scumpa ta icoană din mine ar peri?


De mii de ori mai bine pe piscuri singurate
Voiu viața mea să curgă supt vifor și ninsori;
Pe capul mieu să urle furtunile turbate,
Și totul să răsune de gemete, plînsori.


Dar tu, o mult duioasă și dulce suvenire,
Viază ca o tiară în pieptu-mi călduros,
Căci tu ești pentru mine, cu blînda ta zîmbire,
Ca steaoa care luce pe cerul furtunos.


Supt fiarele sclăviei să zac în amorțire;
În veșnic întunerec să calce mintea mea;
Și groaza din morminte să 'nghețe-a mea simțire;
Voiu toată suferința, - dar nu a to uita.


Azi sînt bătut de-a soartei cumplită vijelie;
Dar chiar pe tronul lumii de-aș fi stăpînitor,
Credința și iubirea le-aș închina tot ție,
Le-aș înnălța spre tine c'un lung și gingaș dor.


În viața de durere sînt vise dulci, plăpînde,
În care tristul suflet mai vede ce-a pierdut;
Speranța și iubirea, ca două stele blînde,
Lucind, reînviază doritul său trecut.


Ah! cîtă mîngîiere și-n mine se coboară,
Cînd somnul pe-a' lui brațe mă leagănă ușor,
Căci văz cereasca-ți umbră, ea 'n aier lină zboară,
Și surîzînd se pune la sînu-mi plin de dor.


Atunci, o dragă umbră, depuiu cu fericire
Pe fața ta iubită setoase sărutări,
Și sufletul mieu vesel, răpit într'o uimire,
Plutește într'o sferă de gingașe 'ncîntări.


Dar umbra vai! se șterge; și lacrimile mele
În valari turburate încep iar a cădea;
Zădarnic eu te caut prin nori, prin cer, prin stele,
Căci numai întunerec tu lași în urma ta.


De ce, copila dulce, cînd toat' a mea iubire,
Cînd toat' a mea credință le 'nchin numelui teu,
Te-arăți tu mie numai în vis, în nălucire,
Și-vrei ca numai umbra-ți s'o strîng la sînul mieu?


Am plîns, și voiu mai plînge, și fără mîngîiere;
Dar jalnica mea liră voiește-a te cînta;
Spre tine vrea să 'nalțe cumplita sa durere,
Și chiar al morții mele suspin a-ți închina."


[* "Alexandru Sihleanu" *]

Notă* În privința acestui scump și drag străbun, îmi propun ca în viitorul apropiat sau îndepărtat, să redau fragmentele testamentului său, împărtășindu-le spre bucuria celor care vor să îl cunoască.
th3mirr0r (autor)
luni, 05 iunie 2017



[* "ALEXANDRU SIHLEANU" *]
("Liră de argint - Sihleanu")



*** ARMONII INTIME ***


(scrieri rare)


***
SONETE
***


IV.

"Fericit e omul care gustă pace
În ticnita vatră dintr'al său cămin;
Fericit de crede, și dorinți nu face,
Căci pe calea vieții n'află niciun spin.


Dar amar de-acela cărui nimic place
Și al cărui suflet de urît e plin;
Căci desgustul negru nouă ni preface
Viața într'o cupă plină cu venin.


Sutletul mieu arde și ar vrea să zboare
Ca-acele paseri veșnic călătoare,
Ce nici într'o parte cuiburi nu-și clădesc.


Iar credința 'n mine de mult timp e moartă;
Pe aripi de flăcări dorul mieu mă poartă
Spre un'ce pe care nu știu să-l numesc."


V.


"Era noaptea 'ntunecoasă,
Nicio stea nu mai lucia;
Vijelia furioasă;
Cerul chiar se clătina.


Pe o cruce negricioasă
Buha jalnic se văita,
Și'n pădurea fremătoasă
Eco trist îi răspundea.


<<Mînă iute, cu 'nfocare,
<<Mergi ca vîntul, și mai tare,
Surugiulul strigam.


Căci pe-ast timp de îngrozire,
Ca fantasmă, nălucire,
Spre iubita mea zburam."



VI.


LA SEVASTOPOL


"Ce! în sfîrșit căzurăți, vechi ziduri de granit,
O turnuri îngînfate și strașnici bastioane!
Ce v'ați făcut acuma, corăbii fanfaroane,
Ce-[a]menințați Osmanul, stăpîn pe Răsărit?


Anglo-francesa bombă tunînd v'a răsipit;
Și iată-le pe fugă a' tale lighioane;
Iar pe ruine fîlfîiu viteze pavilioane
Ce smulg amare lacrimi din ochiul moscovit.


Întreaga Europă deșartă azi păhare,
Și vai! cu cupa plină serbind a ta 'ngropare,
Ea cîntă eroismul cu dafini coronat.


Te du cu Bomarsundul acolo unde zace
Tot ce, lovit de soartă, în pulberi se preface;
Căci gata e să bată și ceasul lui Kronstadt."


VII.



"Unde-i dragostea fierbinte,
Ce tu veșnic îmi jurai;
Cînd făcîndu-ți jurăminte,
La picioare-ți mă vedeai?


De-ale mele lacrimi sfinte
Tu în taină îți rîdeai,
Și-a mea inimă ce simte
În picioare o călcai.


N'ai credință, n'ai nici milă;
Te dai altuia, copilă,
Cînd eu știi cît te-am slăvit.


Fii ferice, 'n a ta soartă;
Astăzi sufletul mieu iartă,
Pe cei care i-a iubit!"


[* "Alexandru Sihleanu" *]
th3mirr0r (autor)
luni, 05 iunie 2017



[* "ALEXANDRU SIHLEANU" *]
("Liră de argint - Sihleanu")



*** ARMONII INTIME ***


(scrieri rare)


* „Prea-iubitului mieu părinte
D-lui Păharnicul Z. SIHLEANU” *


***
SONETE
***


I.

"Pe-aste țermuri depărtate
Vezi tu rîul călător
Cum în valuri turburate
Se asvîrlă din izvor?


Pe -a' lui maluri singurate
Vezi cum vîntul mugitor
Mișcă trestia, și-o bate
Șuierînd îngrozitor?


Rîu-i viața-mi zbuciumată,
Și-acea trestie mișcată
E-al mieu suflet dureros.


Viitorul ce-m'asteaptă
E pustia cea deșartă
De pe malul nisipos."


II.

ADIO

"O soartă făr' de milă azi barca-mi izgonește
Departe, prea departe de portul fericit,
Și valuri lungi de lacrimi din ochi-mi se pornește,
Căci, vai! eu zic adio la tot ce am iubit.


Adio, stea iubită, ce sufletu-mi slăvește
Ca blînda zi în care pe cale-mi ai lucit,
Adio, înger dulce, la mine te gîndește,
Căci dorul mieu de tine va fi nedespărțit.


Și, dacă vre o dată o soartă mai miloasă
Voi-va să gust iarăși iubirea-ți călduroasă,
Eu voiu zbura spre tine pe aripi de zefir.


Iar, dacă în uitare goni-vei pomenirea
Acelui ce-ți închină credința și iubirea,
Aș vrea să pociu a zice: << Adio suvenir! >>."



III


"Multe flori în lume, flori mirositoare,
Le-am văzut cum cade june în mormînt;
Am văzut cum tace paseri cîntătoare
Cînd sosește-al iernii iute, rece vînt.


Și a' mele lacrimi dulci, tînguitoare
Li-au plătit cu milă tributul lor sfînt;
Dar, de cînd credința cea mîngîietoare
Au zburat din mine, - făr' de milă sînt.


Credință, de tine totul mă desparte:
Am avut dorințe, - și-au rămas deșarte;
Am cerut iubire, - și-am avut suspin.


Vînturi a' urgiei, veniți de mă bateți;
Din banchetul vostru, credincioși, mă scoateți;
Duh a 'ntunecimii, ție mă închin!"



[* "Alexandru Sihleanu" *]
th3mirr0r (autor)
luni, 05 iunie 2017



[* "ALEXANDRU SIHLEANU" *]
("Liră de argint - Sihleanu")

***

(scriere rară)

* „LA PATRIA” *


I

"Zmulge după față-ți valul trist și jalnic,
Drag pământ al țărei cu amar nutrit;
Steaua învierei, soarele cel falnic
Al măririi tale azi a răsărit.
Un potop de sînge, flăcari și furtună
Resturnă pământul, tot a pustiit;
Însă biruința astăzi încunună
Suflete eroici cari s'au jertfit
Pentru-a Romîniei scumpă mântuire,
Pentru-a țărei noastre sfântă dezrobire.


II

Dintr'un lac de sânge, mândrul nostru soare
A ieșit; dar ce e moartea unor bravi,
Când ea rupe lanțul vechilor popoare,
Fiilor izbânzii cari azi sunt sclavi?
E ca și jertfirea câtorva monede
De argint sau de-aur cari mântuiesc
Pe-un sărman ce plânge, pe orbul ce nu vede,
Și'n durere, lipsă, viața își târăsc.
Cleatini-se cerul, tunetul buiască,
Dacă ploaia vine câmpul sa rodească.



III

Fii ai României, frații mei de sânge,
Riscoliți cenușia vetrei strămosești,
Și văpaia slavei din trecut va 'ncinge
Inimile noastre mari și bărbătești.
S'apărăm a noastre drepturi vechi și sfinte:
Pe dușmanii noștri singuri să-i zdrobim;
Să săpăm cu pala ale lor morminte,
Și într'o unire toți să ne silim
Să dăm țării noastre vie strălucire
S'o înălțăm cu fală pân' la nemurire!"


[* "Alexandru Sihleanu" *]
th3mirr0r (autor)
duminică, 04 iunie 2017



[* "ALEXANDRU SIHLEANU" *]
("Liră de argint - Sihleanu")

***

(scriere rară)

* „BARCAROLA” *



"A misterului mireasă,
Cu vii stele împrejur,
Mandră stă ca o crăeasă
În palatul seu d'azur.


Valul doarme, ventul tace;
Singuru numai eu veghezu.
Şi în barca mea îmi place
L'a mea dulce să visezu.


Vino, aură iubită,
De me mengăe uşor,
Păn'la vremea mult dorită
Când în braţei am să sboru.


Treceţi ceasuri cu grăbire;
De dorinţi suntu sfăşiatu;
Şi tu, scumpă nălucire,
Dă- mi semnalul aşteptatu.


Ah! ce vedu, nu me-nşelu oare?
Unu ce fîlfîe pe malu?
Dar, — e umbra-i răpitoare
Ce se scaldă într'unu valu.


Mişcă, barca mea uşoară,
Tăiaţi unda, voi lopeţi,
Şi tu vesel inimioară
De iubire să te 'mbeţi.


La a nopţii neguroase
Poartă neagră d'abanosu
Bate zorile sfioase
Cu-alu lor degetu aurosu.


Ventul suflă, valul muge—
S'a stinsu scumpul meu deliru !
Dar în barca mea ce fuge
Me măngăiu c'unu suveniru . . ."




[* "Alexandru Sihleanu" *]
th3mirr0r (autor)
duminică, 04 iunie 2017



[* "ALEXANDRU SIHLEANU" *]
("Liră de argint - Sihleanu")

***



* „Vin să plîngem împreună” *

La o porumbiță

"Porumbiță blândișoară
Ca zefirul de ușoară,
Singurică de ce zbori?

De ce aripa’ți plăpândă
Mi te poartă suspinândă
Când prin vale, când prin nori?

Varsă’ți focul, spune’mi mie
Nu cumva pe-a ta soție
Ca și mine ai pierdut?

Vin să plângem împreună,
Dac’a soartei rea furtună
Ca pe mine te-a bătut.

Căci unindu-ne durerea,
Unu’n altul mângâierea
Vom căta l’al nostru chin.

Vin` c’a curs destulă vreme
De când sufletul meu geme,
De când singur tot suspin."



* „Multe flori în lume... ș-ale mele lacrămi” *

Sonet III

"Multe flori în lume, flori mirositoare.
Le-am văzut cum cade june în mormânt;
Am văzut cum tace pasări cântătoare
Când soseşte-al iernei iute, rece vînt.

Ş’ale mele lacrămi dulci, tânguitoare
Le-au plătit cu milă tributul lor sfînt;
Dar de când credinţa cea mângâitoare
A zburat din mine, — făr’ de milă sunt.

Credinţă, de tine totul mă desparte:
Am avut dorinţe, — şi-au rămas deşarte;
Am cerut iubire, — şi-am avut suspin.

Vânturi a urgiei, veniţi de mă bateţi;
Din banchetul vostru, credincioşi, mă scoateţi;
Duh a’ntunecimei, ţie mă ‘nchin!"




[* "Alexandru Sihleanu" *]
th3mirr0r (autor)
duminică, 04 iunie 2017



[* "ALEXANDRU SIHLEANU" *]
("Liră de argint - Sihleanu")

***



* „Revederea” *


"Frumose locuri, verde câmpie,
Unde junețea mi-am petrecut,
Iacă vin astăzi cu bucurie,
Să vă văd iarăși, să vă salut.

Câte plăcute, dulci suvenire,
Simț că 'n suflet mi se deștept?
Aci mii inimi cu fericire
Bat pentru mine și mă-aștept.

Vechii tovarăși de tinerețe
Alerg spre mine, se 'nveselesc;
A lor vedere, a lor blândețe
Bătrânu-mi suflet întineresc.

Iacă gârlița cu tainici șoapte,
Iacă părîul, lin, călător,
Pre-a cărui maluri eu, zi și noapte,
Făceam dulci visuri de viitor.

Iacă pădurea misteriosă,
În sînul cărei m'afundam,
Și a filomelei voce duioasă,
Plin de uimire, tot ascultam.

Iacă și dealul și vălcelușa,
Unde eu liber, rangul uitând,
Goneam oița și vițelușa,
Cu ciobănașii doina cântând.

O, ce ferice e omul, care,
Fugind de al lumii sgomot, dureri,
Vine de cată a sa scăpare
Într'a naturei simple plăceri!

Acolo viața pacinică, lină,
Curge ca unda de la izvor;
Ziua e dulce, noaptea senină,
Omul e vesel și zîmbitor..."



[* "Alexandru Sihleanu" *]
th3mirr0r (autor)
duminică, 04 iunie 2017



[* "GEORGE CREȚEANU" *]


***

(scriere rară)



* „NICOLAE BĂLCESCU” *


"Trei ani au trecut din ziua cînd pe țărmuri depărtate,
Fără mamă, fără soră, făr-amantă, fără frate,
Ca o candelă duioasă, viața-i nobilă s-a stins!
El, ce țara strămoșeacă a iubit cu înfocare,
Doarme-n țara de exiliu, și a noastră nepăsare
Peste piatra-i mormîntală al uitării val a-ntins.


Cel puțin, tu, a mea Muză, către el nu fii ingrată;
Aripile îți destinde, zboară, du-te mergi de-l cată,
Și intonă o cîntare la mormîntu-i părăsit.
Patrie, maică duioasă! (cînd gîndesc mă-neacă plînsul)
Fii puțini avuși la număr, vrednici, nobili, bravi ca dînsu;
De aceea moartea crudă să-l răpească s-a grăbit!


Spune-acum, o, ROMÂNIE! cine altul să citească
Va putea în strălucita-ți veche carte vitejească?
Cine altul să dea viață va putea l-ai tăi eroi?
El scria ca să pătrundă în a timpului mistere,
Să dea suflet la țărînă, să dea vorbelor putere,
Și cu-a geniului scînteie să aprindă focu-n noi.


Cei puternici, spre răsplată, i-au închis porțile tale,
L-au lăsat să pribegească, și nici chiar țărînei sale,
N-au voit adăpostire sub albastru-ți cer a da.
Cînd își prevedea sfîrșitul, el veni iar către tine,
Nu un om, ci-o biată umbră ofilită de suspine,
Așteptînd o îndulcire la amarul ce răbda.


Dar nimic! ura nu doarme, nici cunoaște îndurare;
Un proscris nu are vatră; oricît doru-i fie mare,
Oricît rana sa adîncă, răzbunarea-i strigă: "Mergi!
Du-te-n căile străine, te usucă, te topește,
Depărtat d-orice ființă ce-al tău suflet mai dorește,
Mori în chinuri! nu mai este Dumnezeu pentru pribegi!"


Cînd ca tulburile valuri a torentului de ploaie,
Generația aceasta, frămîntată de războaie
Și de luptele civile, la urmași va face loc -
Atunci cei ce-n liniștire vor citi a noastre-anale,
Vor veni să se închine cu respect țărînei tale,
Admirînd a ta știință și-al tău suflet plin de foc.


Precum marmora de Paros de un Fidias lucrată,
Dup-o trecere de secoli mai frumoasă se arată,
Astfel operile tale mai frumoase vor părea;
Într-o zi muma romînă, vrînd bravura strămoșească
La copiii săi s-arate, îi va pune să citească
Paginile-ți aurite, ș-a lor inimi vor bătea.


Renumirea-ți o să crească cît va crește astă țară;
Dacă-n viaț-avuși o soartă zvînturată și amară,
Cel puțin lăsași un nume ce vom ști a respecta.
El deviză de-nfrățire pentru noi poate să fie,
Și exemplu de virtute, și model de bărbăție,
Pentru cîți faptele tale vor voi a imita."



[* "George Crețeanu" *]
th3mirr0r (autor)
duminică, 04 iunie 2017



[* "GEORGE CREȚEANU" *]


***

(scrieri rare)



* „Patrie și Libertate” *

(SONET)


"Prin văi și pe dealuri poetul străbate;
P-un pisc se oprește, în raze scăldat;
Cu ochii domină în spațiu departe,
Cu buzele-i soarbe un aer curat.


Senzații sublime fac inima-a bate,
De rîuri de viață el e inundat:
Căci patria dulce ș-a ei libertate
Aici să cunoască întîi a-nvățat.


Ah! cine urcat-a Carpații o dată,
Privind de acolo în jos către baltă
Și pînă la Istru, spre mare curgînd -


Și n-a simțit dorul cel sacru de țară?
Și ce moștenire d-onoare lăsară
Bătrînii ce Țara păstrară. luptînd?"




* „13 Septembrie 1848” *

(la pompierii morți în lupta din Dealul Spirii)


"Termopile! Termopile!" la ăst nume fără moarte,
Călătorul se oprește și salută p-acei bravi
Ce voiră ca să moară, decît lanțuri ca să poarte,
Decît barbarul să-i tragă după caru-i ca pe sclavi.


Ca și ei, voi, frații noștri, ne-ați lăsat în moștenire
Un exemplu de onoare ce vom ști a imita;
D-am greși întîia oară, de am fost în rătăcire,
La a doua înviere datoria n-om uita.


Libertatea este dulce, dar prin jertfe se cîștigă;
Le vom face pîn 'la una; brațe, sînge îi vom da;
Din mormînt, a voastre umbre ne recheamă și ne strigă:
"Pînă cînd, o ROMÎNIE! tirania vei răbda?"


[* "George Creţeanu" *]
th3mirr0r (autor)
duminică, 04 iunie 2017



[* "GEORGE CREȚEANU" *]


***


* „Orfanii” *




"Vedeau că ceva straniu se petrecea în casă:
Femei, bărbați în negru, cari mai toți plângeau;
Măicuța lor iubită întinsă pe o masă,
De facle înconjurată, și preoții citeau.

Deodată copilașii în brațe se luară,
Și fără a-și da seama, ei suspinau amar;
Mult timp șezură astfel; iar când se deșteptară,
Zăriră p'a lor mamă, trecând p'un negru car...

Și tot ce mai țin minte, e o grădină, în care
Stau șir chipuri de piatră, coloane, lespezi, cruci;
Doi oameni în cămașă, săpând o gropă mare,
Pe când vibra în aer funebrul glas de tuci.

Când seara veni ora, copiii să se culce,
Voiră c'altă dată pe mamă-a săruta;
Dar în deșert cătară pe mama lor cea dulce
Și 'n deșert chemară.... ea, vai! nu s'arăta....

Trecuse miezul nopții, domnea tăcere-adâncă,
Ei nu puteau s'adoarmă, se svîrcoleau prin pat:
„Frate, zise cel mai mare, ochii n'am închis încă,
Me tot gândesc la mamă, de ce ne-o fi lăsat?”

— „Poate, răspunse micul, pe noi e supărată,
Dar e așa de bună, mâine ne va ierta.”
— „Oh, nu sciu de ce-mi vine să plâng câte odată,
De ce în carul negru ea nemișcată sta?”

Așa vorbeau copiii...; trecu întinsa noapte,
Sîrmanii încercară s'adoarmă 'n deșert;
Tot așteptau s'audă a maicei dulce șopte
Ș' un dor fără de margini simțeau în al lor piept.

Trecură zile multe, copiii 'n așteptare,
La fie-care sgomot spre ușă alergau;
Văzând că nu mai vine, vărsau lacrămi amare,
Pe câți intrau în casă, de dînsa întrebau!

Și toți ziceau: „E'n ceruri de îngeri ocolită,
Petrece fericită, făr'a gândi la voi.”
— „Nu! răspundeau copiii, măicuța mult iubită
Nu poate fi în ceruri ferice fără noi!”

Iar ei fără de dînsa păreau străini pe lume,
Amici, plăceri sau jocuri, nimic nu-i atrăgea;
Orice altă iubire, în lipsa unei mume,
Să stingă-a lor mâhnire, putere nu avea.

Așa trecu o vreme; iar mortea ne'mpăcată
Fu pentru ei umană, duioasă ca o sor:
Căci nu voi, sîrmanii, lung timp să-i mai despartă
De mama lor; la ambii săpa mormîntul lor,

Acum ei dorm în pace, de mama lor aproape;
Acum ferice 'n ceruri toți trei s'au întrunit;
Precum la cimitir unite sînt trei groape,
Așa mortea unit-a, ce dînsa a despărțit."




* „Iepurele cu coarne” *




"Ursul ce domena-n pădure,
Umblând noaptea după mure,
De un corn fu înțepat;
A doua zi decretează
Că din țară exilează
Orice-animal cornurat.

Țapi și capre, cerbi și ciute,
La ast ordin pleacă iute
Altă patrie-a căta;
Iepure citind decretul,
Își făcu și el pachetul
Gata a se depărta.

"- Stăi pe loc, vulpea îi zise,
Tu n-ai coarne; aste scrise
Pe noi doi nu ne privesc."
"- Când pe-o simplă neghiobie
Toți cornații se proscrie,
Zău ! mă tem, mă îngrijesc

Ca despotica putere
Să nu fie de părere
Că a mele lungi urechi
Sunt chiar coarne răsturnate;
Sofismele-s uzitate
De tiranii noi și vechi."


[* "George Creţeanu" *]
th3mirr0r (autor)
duminică, 04 iunie 2017



[* "GEORGE CREȚEANU" *]


***
("Fie pâinea cât de rea -
Tot mai bine-n Țara mea.")


* „Cântecul străinătăţii” *




"Rătăcesc în căi străine,
De căminu-mi depărtat;
Petrec viaţa în suspine,
Pâinea 'n lacrămi mi-am udat.
Fie pâinea cât de rea,
Tot mai bine în ţara mea!

Ah! în ţara mea frumosă
Am lăsat tată iubit,
Am lăsat mamă duioasă,
Ce de plânsuri a albit.

Vezi o culme muntenească
Ş'o căsuţă de desubt?
Este casa părintească,
Unde laptele am supt.

În dumbrava verde, deasă,
O fecioară vezi trecând?
Este-a inimei mireasă,
Ce mă chiamă suspinând.

La străini am stat la masă,
Şi cu ei m'am ospătat;
Dar gândind la mine-a casă,
Lacrămi rîuri am vărsat.

Cine ţara 'şi iubeste,
Nu dă lumea pentru ea;
Oh! atunci inima-mi creşte.
Când gândesc a o vedea!

Fericiţi câţi sunt aproape
De căminul părintesc!
D'oiu muri, voiu să mă'ngroape
În pămîntul românesc.
Fie piatra cât de grea,
Tot mai bine în ţara mea!"



[* "George Creţeanu" *]
th3mirr0r (autor)
duminică, 04 iunie 2017



[* "GHEORGHE BARONZI" *]


***
(scriere rară)


* „Cîntecul nebunului” *




"Sus pe munte ninge, plouă,
Și s-ascunde soarele:
Fugi mai iute, lună nouă,
Să nu-ți uzi picioarele
Și să-ți pierzi odoarele,
Căci o zînă stă deșteaptă
Și la luptă te așteaptă.


Fugi mai iute ca o rază
Pe-aripile norilor,
Să n-apuce să te vază
Împăratul zorilor,
Steaua călătorilor,
Care vine să pălească
Fruntea ta copilărească.


Du-mă, du-mă, stea plăcută,
Să-mi arăți grădinile,
Unde noaptea se sărută
Zmeii cu murginile,
Zînii și cu zînele,
Căci e una dintre ele
Zîna cugetelor mele.


Fugi, te-ascunde, lună seacă,
Cu privighetorile,
Ce, de dor voind să-și treacă,
Ziua cîntă florile,
Noaptea cheamă zorile
Să alinte-ntr-o cîntare
Și-ntr-o dulce sărutare.


Piei mai iute, soră lună,
Cu sabatul dracilor,
Și cu bufele-mpreună,
Piei pe urma dacilor
Și pe-a vîrcolacilor,
Că supt ochii tăi zănatici,
Frații mei devin lunatici.


Du-te-n codru negru unde
Surioara cucului
Vine-adesea de s-ascunde
În scorbura nucului,
De frica haiducului,
Căci azi nu mai sunt moșneni,
Să visezi Călugăreni.


Doinele, fete-nțelepte,
Dorm la umbra florilor,
Așteptînd să le deștepte
Buciumul păstorilor
Cu cîntarea zorilor;
Numai tu, drumașă bună,
Umbli noaptea ca nebună.


Fugi mai iute, lună nouă,
Că te-ajunge soarele
Și-ți așterne ploi de rouă
Ca să-ți uzi picioarele
Și să-ți pierzi cocoarele
Și s-o pați și tu ca dacii,
Ce-i mîncară vîrcolacii!"



[* "Gheorghe Baronzi" *]
th3mirr0r (autor)
duminică, 04 iunie 2017



[* "GHEORGHE BARONZI" *]


***
(scriere rară)


* „ÎNTRE SCILA ȘI HARIBDA” *




"Cine ești oare tu ce-mi legi gura
Și-mi pui călușul să nu vorbesc?
N-ăi fi licența? n-ăi fi cenzura,
Surori de-același sînge drăcesc?
De-ți vrea să-mi coaseți gura cu acul,
Vedeți pe dracul!


Nu cumva oare vă-mpunge strechia,
Sau vă spăimîntă cu voacea mea,
Să tac ca muții? S-astup urechia?
Să-nchid, vreți, ochii la ce-oi vedea?
Dar cînd m-oi pune s-ardic capacul,
Vedeți pe dracul!


Stați, c-am nevoie să strig mai tare,
Și am tot dreptul ca să o fac,
Căci nu e bine tot ce se pare
La unii oameni că e pe plac,
Și, de-oi deschide odată sacul,
Vedeți pe dracul!


Vă-ntreb, e bine unii să fie
Avuți în culme, plini de prisoase,
Și-alții să geamă în sărăcie
Sugînd ca cînii sucul din oase?
De-mi veți răspunde c-așa vi-e placul,
Vedeți pe dracul!


Bine-i să umble unii-n cupele,
Alții s-alerge tot prin noroaie?
Unii să șează pe catifele,
Și-alții să doarmă tot pe gunoaie?
Dacă tot astfel va merge veacul,
Vedeți pe dracul!


Bine-i să-și verse unii sudoarea
Ca să muncească moșii străine?
Unii s-adune rodul și floarea,
Și-alții să roadă din mărăcine:
De nu veți ține și cu săracul,
Vedeți pe dracul!


Bine-i să cînte oare găina,
Bine-i cocoșul să stea-n tăcere?
Să vezi gonită din stupi albina,
Și-n locu-i musca să facă miere?
De veți mai pune la plug gîndacul,
Vedeți pe dracul!


Bine-i să fie cum fu odată,
"Scoală vecine, ca să șez eu!"
Sau: "Ia-ți copilul, ei, fă surată!
Ia-l de la masă, să pui pe-al meu!"
Purtîndu-ne astfel de-a prăvălacul,
Vedeți pe dracul!


Bine-i cum fuse odinioară,
Cînd nici cu morții și nici cu viii,
Mergeau cu capul la subțioară
Unde-nțercase dracul copiii?
De vom mai merge cum merge racul
Vedem pe dracul!


Taci dar, licență, și tu, cenzură,
Surori de-același sînge drăcesc,
Luați călușul de l-a mea gură,
Să pot mai liber să vă vorbesc,
Căci de-mi veți coase gura cu acul,
Vedeți pe dracul!"



[* "Gheorghe Baronzi" *]
th3mirr0r (autor)
duminică, 04 iunie 2017



[* "GHEORGHE BARONZI" *]


***
(Fragmente)


* „DACIADA” *

Cîntul I


"Voi să cînt resbelul cel numuritor
Care-a stins o ţară ş-un întreg popor…
Muză, ce-ţi ai tronul cununat cu flori
Mai presus de toate mîndrele-ţi surori,
Te avînt-asupra spiritului meu,
Fă să spui prin versuri tot ce cuget eu.
Lira mea să vibre fă sub mîna ta,
Să-i auz acordul ca să pot cînta,
Astfel ca s-asculte orce suverani
Care ţin în mînă sceptrul de tirani,
Cîte mii de rele şi nefericiri
A produs resbelul bietei omeniri.
Geniu ce din fundul iadului scăpat,
Tronul între oameni şi-a întemeiat…
Vaiete, blesteme, gemete, plînsori,
Pentru el sînt cînturi de privighetori.
Arderea, ruina, jugul cel barbar,
Iată ce-ncunună tristul său altar!
Crud şi fără suflet, cade ca un orb,
Cum pe leşuri cade flămînzitul corb.
Sfarămă, zdrobeşte sub al său picior,
O întreagă ţară, un întreg popor.
Pretutindeni varsă sînge de martir,
Ş-ar preface lumea într-un cimitir.
Pretutindeni cere aur, prade mari
Şi supuneri oarbe de la tributari.
Nencetat preface carta lumii-ntregi
Subjugînd popoare şi servind pe regi.
Pacea, dulcea pace care ne-a promis
Crist odinioară, nu-i decît un vis.
Vis e şi frăţia, vis orcare drept
Bietele popoare de la regi aştept.
Vis şi libertate, şi dreptatea chiar
Este o minciună, un năluc amar."



* „La Maria” *


"Noaptea care mă-mpresoară
Şi-mi ascunde faţa ta,
Nu-i mai neagră, mai amară
Decît trista-mi inimiară
Ce nu poate-a te uita;
Căci n-am pace d-un minut
De cînd nu te-am mai văzut.
Al meu suflet va să zboare
Dintr-ăst pept de tine plin,
Căci tu nu ştii cît mă doare,
Condamnat în depărtare,
Fără tine să suspin.
Vino, fii a vieţi-mi stea
Sau suscrie moartea mea.
Făr’ amoru-ţi, tu vezi bine,
Eu nu poci a exista,
Zile nu mai am senine,
Căci vor fi de lacremi pline
D-o lipsi fiinţa ta;
De vei dar să mai trăiesc
Lasă-mă să te iubesc."




* „Cățelul pământului” *


"Cînd eram copil, ţin minte,
Mama-adesea îmi zicea,
Ş-a mea lacrimă fierbinte
De pe ochii mei ştergea:
În numele sfîntului!
Taci, s-auzi cum latră
Căţelul pămîntului
Sub crucea de piatră."



[* "Gheorghe Baronzi" *]
th3mirr0r (autor)
duminică, 04 iunie 2017



[* "CONSTANTIN D. ARICESCU" *]


***
(scrieri rare)

* „Visul Artistului” *
(la artistul Tattarescu)

"Și ce-ar fi oare arta cînd geniul n-ar fi?
Ce-ar fi însăși natura cînd soarele-ar lipsi?
Un soare e artistul, căci viață dă la toate;
E creator, căci oameni și lumi din haos scoate.
Artist, poet și muzic, ei sunt trei Prometei
Ce fură focul sacru din ceruri, de la zei,
Și îl împrăștie-n lume cu chiar martirul lor:
Așa soarele varsă căldură peste flori.
Ei sunt pontifici sacri într-o soțietate:
Întîi ei trîmbițează divina veritate,
Apoi vin filozofii cari o aprobează;
Și vulgu-apoi consacră ce geniul creează."


În aste meditații artistul adormi,
Și-n visul său artistic el iată ce zări:
În nuori era o zee, cu chipul înzeit;
O jună sta culcată pe-un câmp numai de flori:
Vestmintele ei simple și părul despletit,
Durerea-n a ei față, și-n ochi lacrămi de dor.
Lîngă fecioară șade-un angel, în picioare:
Cu stînga, el ridică frumosul ei voal,
Cu dreapta îi arată al verității soare;
Iar ea-n estaz-admiră tabloul imortal.
"Privește, el îi zice... E ea!... Este dreptatea!
Dreptatea cea cerească, al tău zeu adorat!
Ea este adevărul, ea e posteritatea...
S-au rumpt a tale lanțuri... Tu azi ai înviat!"
Iar cînd artistul nostru din visu-i tresărea,
Un sacru tablou magic în față-i strălucea."



[* "Constantin D. Aricescu" *]
th3mirr0r (autor)
duminică, 04 iunie 2017



[* "CONSTANTIN D. ARICESCU" *]


***
(scrieri rare)

* „BĂTĂLIA dela CĂLUGĂRENI
între
MIHAI VITEAZUL și SINAN PAȘA
(întemplată la 13 August 1595)
FRAGMENT ISTORIC” *

(fragmente)

I

"Frumosa auroră dulce lăcrima,
Și o dzi gloriosă lumii 'nșciința!


Trîmbițile cântă, tobele răsună:
Ostea sub stindarde totă se adună;
Și Mihai în fruntea fraților Budesci,
Manta și Mihalcea, și Calomfiresci,
Luceferi ai țării, tipul vitejiei,
Trece în revistă ostea României;
Între el Viteazul samănă un dzeu:
Al DaCiei sore și-al ei curcubeu!


Dup'o rugă scurtă, profundă 'nfocată
Mihai vorbi astfel la a sa armată:


II

Frații mei de arme, etă-ne în fine
La țînta dorită de voi și de mine!


Adzi "crucea" cu "luna" stau față 'n față:
Turcul cu Românul la luptă se 'nhață!
Astă dzi frumosă, ve asecur eu,
O trimete țării însu-și Dumnedzeu!


Turcii de-astă dată vor fi sfărîmați:
Căci de multe pierderi ei sunt desnervați;
Pașa Sima singur, el adzi curagiu are
Cu ostea creștină ca să se măsore;
Gloriea de a 'nvinge pe-ăst sumeț păgân,
E glorie mare pentru un Român!
De a lor mulțime nu ve spăriați!
Turcii-s nisce trîntori de pilav umflați....
Puțini sunt la numer bravii mei Români!
Unul însă face cât cinci-dzeci păgâni!
Și apoi jumetate din a lor armată
Este spre aperare în cetăți lăsată.
Astă 'nprejurare mult ne favoresce
Mare biruință ea ne pregătesce!


Sortea, ce așteaptă pre prinși și fugari,
E ștreangul și țapa la aceșci barbari!
Copilașii voștri vreți a fi turciți?
Și bătrînii voștri reu măcelăriți?
Și lege și drepturi ve vor fi călcate,
Sfintele altare în giamin schimbate!
Au nu e mai bine ca bravi a muri,
Decât în sclăvie ca sclavi a trăi?


""Să murim ca bravii cu arma în mână!""
Striga de-odată ostea cea română."



[* "Constantin D. Aricescu" *]
th3mirr0r (autor)
duminică, 04 iunie 2017



[* "CONSTANTIN D. ARICESCU" *]


***


* „Un privighetor în colivie” *


I

"— O bard al armoniei
Cu cîntec îngeresc,
Simbol al poeziei,
Misionar ceresc,


II

Cum poți în colivie
Să cînți tu tot mereu?
N-ai tu copii, soție?
Îți place lanțul tău?"



III

"— Nu cred a fi sub soare
Vre o ființă vie
Să-i placă a sale feare,
S-adore-a sclavie.


IV

Lipsit de libertate
Și eu la început
Am fost ca tine, frate,
Mult timp trist și tăcut.


V

P-o noapte înstelată
Cînd luna lumina,
Durerea-mi comprimată
În cînturi s-exala.


VI

D-atunci a mea durere
Prin cînturi o alin,
Cînd cînt, tu simți plăcere;
Iar eu gem și suspin.



VII

Gîndesc l-a mea soție,
Și la copiii mei,
La cuib, și la cîmpie
Știi tu ceva de ei?"


VIII

"— Decît miere și lapte,
Sub jugul de despoți,
Mai bine-n libertate
Să viețuiești cum poți.


IX

O ! Cîntă, cîntă, frate,
Cînd simți vreun dor greu:
Prin cîntec omu-și scoate
Din sînu-i focul său !"


* „Părul lăudat” *


"P-o poiană mare,
Și frumoasă tare,
A crescut odată un păr minunat,
Ce de toată lumea era lăudat.

Popolul grămadă, foarte curios,
Alerga să vază părul cel frumos:
Și fieștecine cîte-un sac ducea,
Cu pere alese crezînd a-l împlea;

Însă, o mirare !
Văzu fiecare
Că părul măreț
Era pădureț;
Ba și scorburos,
Sterp și nodoros;
Și din păr cădea
Cîte-o pară-abia;
Și aceea... rea ! (bis)
Iar vestitul nume
De părul mănos
Îl didese-n lume
Un român drăcos:
Voind cu aceasta a ridicula
Pe cei ce cred toate fără-a cerceta.

D-atunci s-a născut
Proverbul știut:
Nu te du cu sacul la părul lăudat,
Că te-ntorci cu dînsul gol și rușinat."


[* "Constantin D. Aricescu" *]
th3mirr0r (autor)
duminică, 04 iunie 2017



[* "ION CATINA" *]


***


* „Marșul revoluționar” *

(scriere rară)


""Haideți, frați, într-o unire,
Țara noastră e-n pieire;
Aste ziduri și palate
Unde zac mii de păcate,
Haideți a le dărîma!


N-auziți în piață larmă?
Dați năvală-n mâini cu armă,
Căci soldatul ne ajunge,
Baioneta ne împunge;
Dați, d-o vrea și el sa dea!


Destul fiarele ne strînge
Și robia-n vatră plînge,
Inima ni se-mpietrește,
Firea ni se amărăște,
Morți mai bine-ar fi să fim!


Însă patria ne cere,
Printr-un țipăt de durere,
Decît viață-ndelungată
În robie rușinată
Cu-arma-n mînă să pierim!


Fraților, să n-aveți milă,
Dați în cei ce vă fac silă,
Vă iau plugul, arătură,
Boul chiar din bătătură,
Parc-ar fi de drept al lor.

.........................

*
(Hai, Romîne, de vorbește,
Singur legi ție-ți croiește!
Voi, ciocoi, să stați afară!
Tu, Muscal, să ieși din țară, -
Ca poporul astfel vrea.)

............................

Dreptul lor e și al nostru,
Cîmpul lor e și al vostru,
Ș-adunarea cea obștească
Fiind casa romînească,
Este casa tuturor.


Toba în piață să răsune,
Tot romînul să s-adune
Ori pe viață, ori pe moarte:
Dulce-i pentru libertate
Un mormînt a cîștiga!"




Notă* nu am o certitudine dacă acela este pasajul lipsă / în cartea pe care o am - și din care am transcris versurile, nu este redat fragmentul.


[* "Ion Catina" *]
th3mirr0r (autor)
duminică, 04 iunie 2017



[* "CONSTANTIN BĂLĂCESCU" *]


***


* „Țeranul și pescarul” *



"Un ţăran la târg se duse
Peşte vrând a-şi târgui
Ş’ alegându-şi un crap mare,
Fără altă cercetare
Serios pe loc se puse
La coadă a-l mirosi.
Păscarul l – astă vedere
Răbdarea de tot pierzând
Zice râzând:
– Om ciudat ca tine, vere,
N-am văzut de când sunt
Pe ast pământ!
Nici aşa minte neroadă!
Să miroşi peştii la coadă!
De e proaspăt de vrei s’ afli miroase-l la cap, creştine,
Că el de la cap se ‘mpute şi o ştie măcar cine.
– Despre cap, zise ţăranul,
Nici mai este de vorbit,
Căci o ştiu, o ştiu sărmanul
Că de mult i s-a ‘mpuţit.
Vream să văd încai la coadă dacă este precum spun,
Căci se poate de ‘ntâmplare să rămâie ceva bun."



* „Măgarul și boul” *



"Un măgar la un prinţ mare ajunsese favorit;
Dar pentru ce, cum şi ce fel nu mă ‘ntreba că nu ştiu –
Calităţile din fire astui neam nepricopsit
De comun fiind ştiute, de prisos să mai descriu.
Lăcomia, viclenia, sumeţia şi mândria
Întocmeau tot caracterul şi acestui fericit.
Dar cu toate – aceste daruri orice măgării făcea
Toate-i erau lăudate, toate lui i se trecea.



Era de toţi linguşit
Şi neîncetat curtenit
Şi onori şi căutare
Avuţie, ‘mbelşugare
Toate le – avea cu prisos.
Dar ce folos?
Că, măgaru – i tot măgar
Ajungă orice măcar.
De multele deci năravuri nemaifiind suferit,
Fu ezilat
Şi condemnat.
Să trăiască iar la ţară după teapa sa cea veche
Şi să fie soţ de muncă unui bou fără păreche.
Scăzut acum, domnul nostru, din măririle trecute,
Cătră bou, voind să-şi facă din nevoie o virtute,
Se puse să fericească,
Să laude, să mărească
Numai viaţa câmpenească
Şi cu multe argumente vrea să dea adeverire
Că nu-i altă fericire
Curată, fără căire,
Ca economia casei şi lucrarea de pământ.
Boul ascultă-n tăcere lungit pe un braţ de paie.
În sfârşât c-un lung căscat
Vorbeşti, zise, ca un înger, dar ia-mi spune – adevărat,
La schimbările acestea ce acum aud că sunt
Să se facă ‘n grajdul curţii, eşti şi tu trecut la foaie?"



* „Fatalitatea” *



"Din frageda mea vârstă restriştea m-a gonit,
De ‘mpotriviri, reversuri în veci am fost izbit;
Oricâte curg la alţii pe drumul lor firesc
La mine sunt brodite, pe dos mă întâlnesc:
Când vru să mă adoapte cutare fără fii
Îndată ceru-i dede o spuză de copii;
Când unui bogat singur eram moştenitor,
Nu-ş ce făcu, ce drese, că mi – ţi muri dator;
De am iubit din suflet, hoţeşte – am fost vândut;
De am iubit cu punga şi starea mi-am pierdut!
Gustat – am vreo plăcere? Făcut-am vreun pas
Pe calea desfătării? Venin mi-a dat pe nas;
Slujit – am cu credinţă? Nevrednic am trecut;
Prieteni obligat – am? Ingraţi mi i-am făcut;
Vreo rudă, vun de-aproape de-l rog a m-ajuta,
Mi se boceşte – atâta cât trebui – a – i mai da;
Să mă ‘mprumute nimeni nu s’ află bucuros,
Iar de chezeş, de martur sunt prea trebuincios;
La nuntă, la ospeţe nu ştiu să fiu chemat,
Iar la de morţi parade mă ‘nvită nencetat;
Bolnav, de chem vreun medic, se ‘ntâmplă şarlatan,
Cea mai uşoară boală mi-o delungeşte – un an,
Oricâţi nerozi din lume prieteni mi se fac,
Câte muieri bătrâne şi slute – eu le plac,
Săracii de oriunde mereu mă înteţesc;
Bogaţii de departe văzând mă ocolesc;
Nu e vreo rudă, bună ce nu m-a părăsit,
Nici crud vrăjmaş în goană ce nu m-a biruit.
Simpatie, dreptate nu aflu nicăiri,
Până şi-n elemente cunosc împrotiviri:
De-i nor şi-mi pun mantaua, vezi soare strălucit,
De-i cald şi-mi lepăd haina, pe ploaie s-a pornit;
Câte furtuni pe mare, primejdii pe uscat,
La mine se întâmplă, pe toate le-am cercat,
De şed închis în casă şi trag trist din ciubuc
Îmi flacără luleaua şi-mi face ursuzluc;
Iubesc mult poezia şi nu pot face-un vers
Să-mi placă, încai mie, căci toate şchioape ies.
În ast secol de aur ce om nu-i literat?
Dar mie nimeni asta, poreclă nu mi-a dat,
Şi uite am pe masă toţi autorii mari!
Citesc mereu jurnale şi port şi ochelari,
Şi surda! şi tot surda! Nu trec nici de băsnar,
Să-mi meargă vestea-n lume de mare cărturar.
De-oi vrea să-mi cerc norocul la orişicare joc
Pe orice – oi pune mâna tot foc! şi iar tot foc!
De ies noaptea, patrulea tot de om rău mă ia
Şi pîn’ a vedea bine, vai de spinarea mea.
Când stă de pe vreo casă o piatră a cădea
Aşteaptă pîn’ voi trece în capul meu să dea.
În cale-mi vreo groapă de cumva s – a ‘ntâmplat
De buruieni ascunsă, într-însa eu am dat.
De fac călătorie, din drum mă rătăcesc,
Când voi să merg la munte, la baltă mă trezesc.
De fac negustorie, nimic nu folosesc,
Căci vremea priincioasă nu pot s-o nimeresc;
Sau marfa nu se cată, sau preţul l-am greşit,
Sau c-am sosit la punctul când târgul s-a sfârşit.
În scurt, orice voi face, restriştea e aici
Cu mâna pe-a mea chică a trage sau brânci.
Când am noroc nainte, eu stau atunci pe loc."



[* "Constantin Bălăcescu" *]
th3mirr0r (autor)
duminică, 04 iunie 2017



[* "CONSTANTIN BĂLĂCESCU" *]


***


* „Înțelepciunea omenească” *



"Nebun e muritorul ce stă şi se gândeşte:
La rătăcire omul s-a dat a fi supus.
Cum să trăieşti în pace, aşa să mori sileşte,
Cuvântul e dat numai acelui ce stă sus;
Acela singur ştie de ce lumea pluteşte,
De ce unda tot curge şi iarba de ce creşte,
De ce iar pe noi cerul suspendă nencetat,
De ce iar piere ziua şi iarăşi se iveşte
Şi omul de ce trece, de ce oftând trăieşte,
Iar tu, insectă slabă, ce ştii, sau ce-ai aflat?
Cu cugete, neastâmpăr de ce folos ţi-e ţie
O viaţă efemeră să vrei a-nvenina?
Ziua de azi e scumpă mai mult decât o mie
Din secolul ce încă cutezi a aştepta.
Gustaţi cu tinereţă, din fructul frumuseţei;
Iubiţi, iubiţi plăcerea pân’la confinul vieţii,
Înţelepciune numai acestea pot a fi.
Fără amor, plăcere vrun bine – a fi nu poate,
Minciuni, deşertăciune sunt celelalte toate,
Spre amăgire bune, iar nu a folosi.
O! voi, care ca umbra, ca fumul care piere
Plecaţi pe astă vale de plângeri şi suspin,
Pe – acest glob de ‘ntuneric, de gemet, de durere,
Ai mei fraţi în mizerii, în luptă şi în chin,
De ce ast’ opintire şi astă nebunie –
Ca să aflaţi aceea ce nimeni zău nu ştie?…
Nu ştiţi ce este astăzi… dar mâne ce va fi!
Uşoare umbre treceţi, încai voioase treceţi
Unde părinţii voştri v-aşteaptă, să petreceţi
Lângă strămoşii voştri în pace a dormi."



* „Toamna” *



"Ce dor îmi e de ţară!
Brumarul iată plin de mânie
Cu grele vifori, cu brumă groasă,
Jale întinde peste câmpie.
La glasul iernei eu fug acasă.
Vă las o ţărmuri încântătoare,
Mă duc că doară voi fi scăpat
„De – aceste friguri ce la răcoare,
L-a umbra voastră am căpătat”.



O lac măreţe, adu-ţi aminte
Cu ce plăcere pluteam pe tine;
Ce fericire! cugete sfinte
Undele tale aţâţă ‘n mine,
Grijă, necazuri le uităm toate
Cu undiţa ‘n mână, lângă păscari;
Ş’ adormind vesel pe cât se poate
„Mă trezeam bute orb de ţânţari „.



Dragele mele nevinovate,
Copile tinere de graţii pline,
De la voi iată, că plec departe
De-acum în pace sânteţi cu mine.
Galant al vostru, gelos, fierbinte,
Deşi – alt nimica n-am câştigat,
Dar totdeauna îmi vor fi ‘n minte
„Acele palme ce mi le-aţi dat”.



Şi tu nea Oneo! nu uit dulceaţa
Când peste saduri, porumbişti, grâne,
Gonind un iepure de dimineaţă
Flămând pe vară sosii la tine:
Cu ce plăcere toţi m’ ospătară,
Bătrâni şi tineri! – Dar cel jurat
Cu alţi doi marturi mă apucară
„Să ispăşească câte – am stricat”.



Adio scumpă, şi mult dorită
Sălăşluire de farmec plină,
Unde departe de – orice ispită
Dulcea mea viaţă petreceam lină.
Tinere crânguri, păduri bătrâne,
De – aici plec iată, şi nu mai viu;
Inima-mi însă cu voi rămâne
Şi… o pulpană de anteriu”."


* „Azi nebun, mâne cuminte” *



"Dimineaţa fac proiecte
Şi nerozii ziua toată
Ş’ aste vezi, sunt tot efecte
Ispitelor ce-mi vin gloată.
Şi la orice mişelie
Ast refren îmi pun nainte:
Încă azi o nebunie,
Ş-apoi mâni om fi cuminte.



Ieri juram încai o lună
Să fiu şi eu om cuminte,
Să stau lâng’ o mândră jună
Ca un Caton înainte.
Dar când te vezi într-o mie
Mai gândeşti la jurăminte?
Încă azi o nebunie,
Ş-apoi mâni om fi cuminte.



Jocul cărţilor ştiu bine
Că ce fel de urmări are;
Mă prinsesem dar cu mine
Să stau normă de-nfrânare.
Dar cum scapi de lăcomie
Când vezi aur înainte?
Încă azi o nebunie
Ş-apoi mâni om fi cuminte.



Luxul, celor căror place,
E venin omorâtor;
Hotărâsem dar a-mi face
Un bun nume ‘n viitor.
Dar cum faci economie
Cu un sânge – aşa fierbinte;
Încă azi o nebunie
Ş-apoi mâni om fi cuminte.



Prânzurile cele dese
Sănătatea văd că-mi strică,
Hotărâsem dar de mese
Şi s-aud să-mi fie frică.
Dar când te ‘nvit cu – amicie
Să refuzi găseşti cuvinte?
Încă azi o nebunie
Ş-apoi mâni om fi cuminte.



De – adunările frivoale
Ziceam, zău, să fug departe,
Şi-n loc de capete goale
Numai cu ‘nţelepţi s’ am parte,
Dar schimbi lesne lumea vie
Cu acele barbe sfinte?
Încă azi o nebunie
Ş-apoi mâni om fi cuminte.



Aşadar mintea, văd bine,
Că pe mâni e de – aşteptat;
Dar ast mâne iar de mâne
Văd că fuge nencetat;
Cugetul cu ‘ncredinţare
Îmi zice ca s-o aştept
Iar inima-mi strigă tare
C-o să mor neînţelept."



[* "Constantin Bălăcescu" *]
th3mirr0r (autor)
duminică, 04 iunie 2017



[* "COSTACHE NEGRI" *]


***


* „Pentru Bălcescu” *



"De râvnă spre maica țară, inima ta mult pătrunsă,
Tu ce faci a se renaște niște vechi izvoare-ascunse,
A strămoșilor izbînde, te-ai muncit a da-n lumină
Ș-a lor verde, bărbăție de fapte voinice plină.

Astă muncă, astă rîvnă, au în sineși mulțămire,
Căci tu ești întîi avutul ce culegi cu răsplătire
În comori necunoscute, ce-au fost pradă de uitare,
Din a căror bogăție tu reverși îmbelșugare.

Nu uita că-n întunerec, pipăind scumpe cercări,
Deși rîul ne desparte, prin al său curs între țări,
Tot lucește o făclie de prietene scîntei,
Pe a căror mică pară, tu drept pravăț să o iei.

Ca să-ndrepți gîndu-i vrodată spre Mînjina, ce jelește
Că norocul nestatornic de prieteni o lipsește..."



* „Doină” *



"Verde codre și tufos,
Mult cu umbră răcoros,
Vara cît ești de frumos,
Toamna, putred, sîngerate,
A tale frunze uscate,
Roșe, roșe zac pe jos.

Așa vara vieței mele,
Ca dalbele floricele,
Fost-au să fie ca ele;
Dar de chin și muncă mare
Trupul meu hodină n-are
Și mi-i traiul tot în jele...

Vîntul fioros cînd bate
Spulberă-n străinătate
Frunzele veșted picate,
Departe de-a lor tulpină,
Unde-i moartea mai streină,
Și pier prin lume-aruncate.

Așa vîntul de urgie
Aspru suflă-n sărăcie,
Și romînu-n iobăgie
Are, pe-ntinsul pămînt,
Numai locul de mormînt,
Ca să moară-n duioșie.

Daleu ! măi român bărbate,
Mai deșteaptă-te, măi frate !
Că de tine joc își bate,
Și-n robie tot mereu
Te ține-n lanțul cel greu,
Lumea cea fără dreptate."


* „Cîntic haiducesc” *



"Măi băiete, măi voinice,
N-a rămas alta pe-aice
Decît să-ncarci ghintul bine
Și-apoi la drumuri te-aține,
Ca să vezi, cine mai vine.

Căci faină nu mai ai,
Nici galbeni poți să mai dai
La cel bir din ist pămînt...
Trăsni-i-ar Dumnezeu sfînt
Sub țărîna de mormînt !

Eu prin grosuri tot șezui
Și-a plăti bir nu putui...
Bată-i crucea ! cum nu-i doar
Să ne bată, să ne-omoare,
Să ne-ngroape la-nchisoare !

S-a dus vremea cea bogată,
De-și punea nevasta spată
Și prn zemnic și pe-afară,
Apoi vindea pînză-n țară
Și purta la gît odoară.

Iar românul cu opt boi
Și cu șaptezeci de oi
Tot mulgea, mereu mulgea,
Habar de nimic n-avea
Și birul ușor plătea.

Dar acum, măi băiețele,
Fără fir de mustețele,
Mîncași nevoile grele...
Dare-ar dracii printre ele,
Să scăpăm de măgurele !

Căci găsim prin codrii verzi
Potici, cărări de te perzi...
Vie-apoi să ne gonească !
Iar Dumnezeu să-i ferească
De urgia haiducească !

Cât a fost dorul în mine
De-a trăi cu toții bine,
Am lucrat la cel ogor
Ca tot omul muncitor,
Să fiu maicei de-ajutor.

Dar m-am răzbătut de tot
Și-a suferi nu mai pot
Ocări, fiere și bătăi,
Urgisind bieții flăcăi
Și făcîndu-i din buni răi !

Săriți cu toți, măi băiați,
Și-n dușmani din greu tăiați,
Căci acolo ne-i scăpare !
Săriți pe cai toți călare.
Să tragem spre lunca mare.

Dau călcîi în negrul meu,
S-apuc în lume mereu...
Măcar capul să mi-l taie,
Vreau să vărs sînge pîraie
Sub topor și sub bătaie !

Căci mi-i sufletul mîhnit,
C-am ajuns de ne-au robit,
Și m-au prins un dor nebun
Tot amarul să-mi răzbun
Prin desișul de alun !"



[* "Costache Negri" *]
th3mirr0r (autor)
duminică, 04 iunie 2017



[* "ȘTEFAN IOAN FĂNUȚĂ" *]


***
„moșii miei, și de n-au fost în vederea cea proastă atâta slăviți, dar în tainica vedere au fost prea slăviți, pentru că toți au stătut, unii, parte bisericească – preoți, duhovnici vestiți, clirici la scaunul Mitropoliei țării aleși – alții, dascăli slovani și rumâni, și mai toți adăpați oareșice și de latinească și de elinească.”

***


* „Definiția istoricului” *



"Dator aș fi s-acoper,
Iar nu să defăimez
Pă cei d-un neam cu mine;
Dar greu, frate! ohtez,
Că n-am altfel cum face,
Silit sunt d-adevăr:
El îmi zice a scrie
Toate pân' la un păr.
Rea este defăimarea,
Mai rău e a minți:
La lucru ce-i de față
Rușine poți păți.
Istoric sunt, n-am frate,
N-am rudă, n-am vecin:
Stăpân am p-adevărul,
Lui cată să mă-nchin!"



* „Judecată, alegere și hotărîre pentru începutul Țării Românești și starea întru care este acum supt domnia grecilor fanarioți, leatul 1818” *

(fragment)

" Dachii stătură :
Minuni făcură,
Cum sînt știute
În cărți trecute ;
Pre chiar romanii,
Lumii tiranii,
Așa-i aduse
Supt bir îi puse.
Minune mare !
Romanii, care
Purt-atunci nume
Grozav în lume
Atît să scază :
Supt dachi să cază.
Dar nu-i minune
Dacă vei pune
Nainte ție
Acea frăție,
Acea unire,
'Ntr-o glăsuire,
Cu vitejie
Cu vrednicie,
Fără trufie —
Numai prostie
Ce-avea firește
Cu care crește
Și se mărește
Or mic or mare
De vei ce stare.
De vei răspunde
Că acum unde
Dachii s-ascunde ?
Ei ar răspunde :
Unde-s romanii,
Lumii tiranii ?
Așa sînt toate :
Nasc, cresc, au moarte.
Vezi primăvara,
Urmează vara,
Apoi vezi toamna
Iată și iarna ;
Ca iarba, toate,
Răsar, au moarte.
Vezi seminție
Astăzi să fie
Nepomenită,
Nesocotită,
Că-ncepe-a creșe
Și biruiește,
Pre-alte supune,
Supt bir le pune
Și le domnește
Le stăpînește,
Le poruncește,
Le rînduiește
Orcum voiește,
Pravili croiește ;
Ș-așa vezi moarte
Pre ele-nalte,
Și cele moarte,
Cununi să poarte !
Unde-i Siria ?
Und-Asiria ?
Macedonia ?
Carhidonia ?
Și alte multe
Mari și mărunte ?
Toate căzute,
Numai văzute
Prin cărți, oglindă
Lumii spre pildă."




[* "Zilot Românul" *]
th3mirr0r (autor)
duminică, 04 iunie 2017



[* "ION HELIADE-RĂDULESCU" *]

("Sfinxul Eliad")


***
PROZĂ
***


* „Dispozițiile și încercările mele de poezie” *

[...]

III.

"La moartea mamei am vrut să fac o tragedie, pe care, luându-mă dupe titlul grecescâ Aaz Masugojroz, ce învățam atunci, o intitulai și eu: Ion țel zalnic; pentru că eram peltic pe lângă celelalte. Pelticia nu știu de era firească sau câștigată din limba grecească. Cu intrarea în școala românească, slavă Domnului că m-am dres, pentru că eram prea fricos de râsul dracilor de băieți. P-atunci să mă fi pus cineva din câți zic ca să scrie românul cum pronunță, p-atunci, zic, să mă fi pus să fac o ortografie românească, că s-ar fi dus pomina de dânsa, de le-ar fi rămas și dumnealor numele nemuritor, și mie; n-aș fi rămas un om așa neînsemnat ca acum.

Făceam, cum zic, versuri pe moarte, zece d-o para, dar eu nu le-aș fi dat nici pe zece parale unul, pentru că le aveam dimpreună cu mine la mare ipolipsis (după cum se vorbea p-atunci). Mi se părea că pe mine m-a orânduit Dumnezeu sa luminez neamul, dar când îmi intră în mână Liricele lui Atanasie Hristopol, mi se tăie tot cheful de a mai face versuri din capul meu. Le învățasem pe dinafară, și într-o vară mi-aduc aminte că le-am tradus toate.

Le-am dat dlui Carcalechi, ca să le tipărească la Buda, când venise aci d-lui în anul 1820; dar pesemne c-au rămas netipărite, căci eu gândeam că cum le vor vedea la tipografie, făcute mai vârtos de mine, și apoi și cu litere latinești, numaidecât or să le tipărească, fără parale, — pentru că eu nu dedesem nici o para dlui Carcalechi. Din mila lui Dumnezeu s-au pierdut acele traducții, și începutul mai totdauna îl ține cineva minte pe dinafară. Iată cum era poema dintâi:

I

Într-o zi primăvăroasă,
Cântând prea de dimineață,
Se coboar-o drăgostoasă
Muză, dulce cântăreață,
Ce Erato o numesc.

"Iată,-mi zice,-ți poruncește
Marea Vineri, blânda zână
(Care unde-orice voiește,
De cer, de pământ stăpână,
Poruncile-i se păzesc),

Să fii d-acuma nainte
Întru dulcea a ta viață
Cântărețu-i plin de minte,
Care cântă cu dulceață
P-al sau fiu, dulcele-Amor.

Și de ast-a ta cântare
Prin mine-ți făgăduiește,
Și tu-n stare de mirare
Goală-n forma ei zânește
S-o vezi c-al Idei pastor".

Astea toate-atunci zicându-mi,
Mă ia-n brațe blânda muză
Și prea veselă râzându-mi
Mă sărută drept în buză;
Zboară, mă lasă; s-a dus!

Si îndată cum s-atinse
Gura mea de sărutare,
Ca prin farmecă s-aprinse
Spre-a Amorului cântare,
Încât arz în foc nespus.

Si d-atunci de voi vrodată
Să încep orice cântare,
Cel dintâi cuvânt mi-arată
Că ton glasul meu nu are
Ce Amor n-ar răsuna.

Acum făr-a mea voință
Gura singură urmează
Dup-a Vinerii silință;
Nicidecum nu încetează
P-Amor, pe dâns'a cânta.

II.

Amor, prea înfloritule,
Blând, dulce, mult iubitule,

Ce cârmuiești pe lume!
Pieptul, gura, mințile,
Puterile, voințele

Slave-ți nalță sume.
. . . . . . . . . . . . . .
(Ș. c. l., c-am uitat.)

[1837] "



[* "Ion Heliade-Rădulescu" *]


Notă*
Întrucât opera acestui Titan al Literaturii, este consistentă – voi rezuma doar asupra unor lucrări, urmând (posibil) într-un viitor apropiat sau îndepărtat, a aduce în prim plan testamentul său literar, care ne revine nouă, păstrătorilor de valori și iubitorilor de neam.
th3mirr0r (autor)
duminică, 04 iunie 2017



[* "ION HELIADE-RĂDULESCU" *]

("Sfinxul Eliad")


***
PROZĂ
***


* „Dispozițiile și încercările mele de poezie” *

[...]

II.

"Până atunci nu intrasem în școalele elenice, ca să mă numească Eliade. Mai un an am fost slobod, și nu-mi petreceam vremea decât la o stână de oi, unde păstorii aveau felurimi de cărți. Acești oameni veneau sărbătoarea în sat și cătau la zodii fetelor și flăcăilor, la un calendar ce era tipărit nu știu unde, că semăna slova rusească. Li se duse vestea în sat, și fură chemați și la curtea boierească (cum am zice, la noi acasă). De aci mă cunoscui cu dânșii și nu mă mai putu ținea în frică nici câinii de la stână, ce era să mă rupă o dată. Într-o vară citii cu ei împreună Poarta pocăinței, Epistolia ce a căzut din cer, Viața sfântului Alexe, omul lui Dumnezeu, scrisă de mână, Viața părintelui Macarie, Avestița, fata Satanei, Pogorârea Maicei Domnului la iad, și alte vieți ale sfinților.

Mai pe urmă veni din Brașov acestor păstori și Istoria lui Arghir. Eu până atunci, din câte citisem, știam pe dinafară numai Epistolia ce căzuse din cer la Palestina; îmi plăcea unde zice că se jură Hristos pe brațul său cel drept, și când declamam pe dinafară, ardicam și eu brațul.

Când văzui însă pe Arghir, eram în ceruri de bucurie: învățai mai într-o săptămână cântarea întâi. Mă încurca însă că nu știa nimeni să-mi spuie ce este muză; într-un cuvânt, eram de minune în casă când mă auzeau fetele spuindu-le pe dinafară, în stihuri, Istoria frumosului Arghir și a preafrumoasei Elene. Când ziceam: "Hip! hop! la a mea iubită", aveam și biciul în mână; plesneam cu dânsul și săream în sus, dar mi-era necaz de ce n-are și biciul meu puterea aceea de farmec (să mă facă să zbor).

Pe toamnă dete un guturai mare în toată casa și eu, deprins din versificația lui Arghir, făcui versuri guturaiului, care începea astfel:

O, guturai, guturai!
Mulțumește-te încai
Că te odihnești prin nasuri
Și prin gâturi faci taifasuri...

În vremea ciumei învățasem multă carte, că eu țineam citirea în biserica satului; alde țârcovnicul ajunsese nimic pe lângă mine (o spuneau toți sătenii).

Întorcându-ne la București, după încetarea boalei, auzii că se plângeau părinții că trebuie să fi uitat eu tot ce învățasem mai dinainte; și cu adevărat uitasem, căci pe Macarios anir citeam tot atât de încet ca și pe psalmul cel din urmă, Miros imin... Bietul dascălul Alexe murise, și pe atunci se dusese vestea unui dascăl, călugăr la Sfântul Niculae, părintele Naum. Era cam departe până la Sf. Niculae, dar hotărâră părinții sa mă dea acolo.

Începui la bietul Naum: acesta știa elinică, dar era român, și zise părinților să-mi ia cartea lui Papazoe ori Polizoe. Mă puse la Istoria sfântă prin întrebări și răspunsuri; din grecește îmi tălmăcea românește. Din ziua aceea nu-mi mai fu urâtă cartea, în scurtă vreme mă puse la Grămatică, la Hrisorora, la Esop, și ajunsei în doi ani și până la tom. Chipul, mergeam bine, că înțelegeam ce învățam, pentru că bietul Naum tălmăcea băieților săi din elinește în grecește, și din grecește în românește.

Trecui de aci la școala grecească de la Măgureanul; eram de vro 13 ani atunci, ș-am învățat acolo până a venit G. Lazăr, în anul 1818.

La deschiderea școalei românești am vrut să fac versuri, care n-au plăcut conșcolarilor mei; ei însă credeam că de pizmă nu le place. Începeam astfel:

Muzele la Olimp cântă,
Săltând, cununi împletesc;
Dup-a lor, dar, pildă sfânta
Veniți să mă veselesc..."

[...]


[* "Ion Heliade-Rădulescu" *]


Notă*
Întrucât opera acestui Titan al Literaturii, este consistentă – voi rezuma doar asupra unor lucrări, urmând (posibil) într-un viitor apropiat sau îndepărtat, a aduce în prim plan testamentul său literar, care ne revine nouă, păstrătorilor de valori și iubitorilor de neam.
th3mirr0r (autor)
duminică, 04 iunie 2017



[* "ION HELIADE-RĂDULESCU" *]

("Sfinxul Eliad")


***
PROZĂ
***


* „Dispozițiile și încercările mele de poezie” *

I.

"Învățam grecește, cum se învăța pe atunci, octoih și psaltire: nu înțelegeam nimic. Într-o duminică am văzut la poarta bisericii Crețulescului lume multă adunată; am stat și eu să văz ce este. Un fecior sau vizitiu citea în gura mare Alexandria, și câți treceau pe drum se opreau și ascultau. Când m-am oprit eu, citirea venise dimpreună cu Alexandru până la Ivantie împărat, unde zice: "Mira tebe brate" (slavonă: pace ție frate) ș. c. l. Nu mă putui dezlipi de acolo ascultând descrierea acelui loc plin de răcoare, de verdeață și adăpat de fântâni cu apă vie. A trebuit să tacă acel om minunat pentru mine (vizitiul, zic) ca să fug și eu d-acolo. Am venit acasă și am cerut foarte rebel, plângând, să-mi dea doi lei să cumpăr o carte. Eram rău când plângeam: sculam vecinii în picioare. A trebuit să mi se dea banii, și alergai îndată și-mi cumpărai cartea prețuită și plină de minuni. Dar ce să fac cu dânsa? că în mâinile mele era mută. Vrui să citesc; câteva slove se potriveau cu cele grecești, dar mă împiedica o grămadă de alte încurcături ce semănau, unele, turnuri, Д; altele, caracatițe sau scorpii, Ж altele, țesturi și ciuperci Ѫ, Ѧ. Tata nu era în București să-mi spuie, mama știa carte numai grecească. În via grădinii lucrau câțiva olteni; vreo doi dintr-înșii erau cu călimările la brâu și știau carte. Mă rugai de unul, care mi se păru mie mai procopsit și pe care îl recomanda către mine și numele lui (îl chema Alisandru). El îmi spuse, pe picior lângă un dud favorit al meu, ce-l găurisem de mai nainte și prin care petrecusem o funie cu mare meșteșug ca să învăț să săr pe funie ca comedianții ce văzusem că jucau la dulap la Cișmigiu. Acolo, lângă acel dud, începui a slovni românește: "Împărățea la răsărit" ș.c.l. Într-o jumătate de ceas nu mai aveam trebuință de dascăl, începui a citi: și în patru zile isprăvii Alexandria din scoarță până-n scoarță. Se înțelege însă că în acele patru zile dascălul de grecește nu m-a văzut prin școala lui. Plecam dimineața să merg la școală, dar mă întorceam pe altă uliță, intram prin grădină și, pe după case, pândind să nu mă vază nimeni, mă urcam în pod; mă băgam sub un coș și acolo citeam vitejiile lui Alexandru cel Mare, cum s-a bătut cu racii, cu furnicile și cu Por împăratul ș.c.l. Tot sub acel coș am învățat să scriu și numerele arabice până la 100, cum și să scriu slovele românești ca de tipar. Îmi făcusem niște foițe pe care scriam și prescriam; dar vream ca cu dânsele să-mi rămâie și numele nemuritor. Așa, făcui altele, cărora le didei formă de carte, cu titlul ei după orânduială. Mă luai după titlul Alexandriei și făcui și la compoziția mea un titlu foarte iscusit și însemnător, după cum urmează:

ACEASTĂ CARTE
Făcută de mine
Niță sau Ion
Rădulescu
În filele
Polcovnicului Ilie (Tata)
Și cu blagoslovenia
Sfinției-sale Frusina (Mama).

Astfel, în patru zile învățai a citi românește, scriam numere și mă făcui și autor al vestitei compuneri: Această carte. Mă gândeam eu că dacă fac la cărți când sunt de nouă ani, dar când m-oi face mare! Eram încredințat în mine c-o să mă fac un mare cărturar, dar nu mă credea nimeni.

Procopseala, însă, și autorlâcul mi-a dat prin piele; că o drăcoaică de slujnică s-a suit a patra zi în pod să dărăcească la in, fiind vremea cam ploioasă. Eu a trebuit să ies odată din coș, dar mă primejduiam să mă vază și să mi se dea pe față îndărătnicirea mea de a merge la dascăl; îmi luai inima în dinți, ieșii din cabinetul meu de lectură (din coș) și făcui să țipe biata Ilinca, cât alergară toți din casă. Mă deteră binișor din pod, mă puseră în cârcă lui moș Mâinea și mă trimiseră la școală. Dascălul mă primi în bătăi și mă puse iar la psaltirea grecească. Eu uram cartea grecească, dar din ziua aceea o urâi și mai mult, ș-a trebuit s-o sufăr până când dete Dumnezeu ciuma de la Caragea, din 1812. Toată lumea era tristă atunci; numai eu eram vesel, c-am scăpat de dascălul Alexe și de psalteria lui, pentru că fugeam la moșie, afară."

[...]

[* "Ion Heliade-Rădulescu" *]


Notă*
Întrucât opera acestui Titan al Literaturii, este consistentă – voi rezuma doar asupra unor lucrări, urmând (posibil) într-un viitor apropiat sau îndepărtat, a aduce în prim plan testamentul său literar, care ne revine nouă, păstrătorilor de valori și iubitorilor de neam.
th3mirr0r (autor)
duminică, 04 iunie 2017



[* "ION HELIADE-RĂDULESCU" *]

("Sfinxul Eliad")


***
TRADUCERI
***


* „Suvenirul” *
(de Alphonse de Lamartine)

"Ziua se duce ș-altele vin,
Și fără urmă se strecor toate;
Dar să te stingă nimic nu poate
Dintr-al meu suflet de tine plin.

Anii mei repezi, viața-mi trăită
Le văz grămadă în urmă-mi stând,
Precum stejaru-și vede căzând
În preajma-și frunza cea veștezită.

Fruntea-mi de vreme toat-a albit,
Sângele-mi rece abia prin vine
Curge, ca unda ce-n loc o ține
Sufletul iernii cel amorțit.

Dar chipu-ți tânăr, tot într-o stare,
În veci tot tânăr îl voi privi,
În veci în sânu-mi n-o-mbătrâni:
El, ca un suflet, vârstă nu are.

Nu, tu din ochii-mi nu ai lipsit;
Și când privirea-mi cea neclintită
De tine-aicea fu părăsită,
Dodată-n ceruri eu te-am zărit.

Acolo-ntocmai ș-acum frumoasă
Te văz ca-n ziua ce mă lăsași
Și la cerescu-ți locaș zburași
Cu aurora cea răcoroasă.

Dar, frumusețea-ți, chipu-ngeresc
Și-n ceruri încă tot te urmară:
Din viață ochii-ți ce încetară
De nemurire raze lucesc!

Zefirul dulce cu-a sa suflare
Încă îți suflă păru-undoios,
Ce-n trăsuri negre de ebanos
Recade-n sânu-ți fără-ncetare.

Umbra acestui văl mincinos
Și mai mult chipul ți-l îndulcește,
Ca dimineața ce se ivește
Din vălul nopții întunecos.

Cerescul soare vine, sfințește
Cu ale noastre zile ce zbor;
Și-ntr-al meu suflet al meu amor
Nu are noapte, în veci lucește.

Minut nu este, nu fac un pas
Și-mi ești aievea înfățișată:
De mă uit, unda chipu-ți mi-arată;
D-auz, zefirul poartă-al tău glas.

Pe când pământul doarme, visează,
D-auz prin frunze vântul șoptind,
Parcă din buze-ți auz ieșind
Sfintele-ți vorbe ce mă-nviază.

De-mi ardic ochii și-n sus privesc
Aceste stele învăpăiate,
P-a nopții pânză împrăștiate,
În toată steaua eu te zăresc.

Dacă zefirul, cu-a sa mișcare,
Din flori mă-mbată cu-al lor miros,
Atuncea pieptu-mi neputincios
Răsuflă însăși a ta suflare.

Când trist, în taină, la altar merg
Să rog Ființa mângâietoare,
Atuncea lacrimile-arzătoare
Mâinile tale simt că le șterg!

Când dorm, tu-n umbră ești cu-ngrijire
Ș-asupră-mi aripile-ți alin;
Visele toate din tine-mi vin,
Încât viața simt în dormire.

Ah! fie-n somnu-mi ca mâna ta
Să-mi taie firul zilelor mele!
Ș-atunci din visuri dulci, amari, grele,
Doamne!... în sânu-ți m-aș deștepta!

Ca două raze strălucitoare
Și ca suspinuri ce se unesc,
A noastre suflete unu-mplinesc.
Și eu... sunt încă cu răsuflare!"



* „Romanță” *
(de George Gordon Noel (Lord) Byron)


I.

"A mea tânără taină afund rămâne-ascunsă
În tristu-mi, singuratic suflet prea obosit;
Iar când inima-mi bate de sila ei împunsă
L-a ta ca să răspunză, atunci ea s-a vădit!
Și singură-n tăcere o simt iar tremurând."


II.

"A mea flacără este vecinică, nevăzută
Ca și slaba lumină candelei sub mormânt,
Ș-a deznădejdii rece întunecime mută
În veci nu o va stinge; iar razele ei sânt
Întocmai de zadarnici ca și când n-ar fi fost."


III.

"Aibi-mă-n pomenirea-ți, la groapa mea nu trece
Făr-a-ți arunca ochiul și fără a gândi
L-aceea ce cenușa-i te simte, deși rece;
Singura chinuire și iad ce-aș suferi
Este de a fi stinsă din pomenirea ta."


IV.

"Ascultă-mi ast din urmă glas singur pentru tine
Virtutea nu oprește a plânge pe cei morți;
În veci eu ți-am cerut-o, fă-mi singurul ast bine
O lacrimă să-ntimpin l-a veciniciei porți,
Întâia ș-a din urmă răsplată de amor."


* „Arpa lui David” *
(de George Gordon Noel (Lord) Byron)


"Spartu-s-au coardele arpei potente
Marelui David, poetului-rege!
Nu mai există a psalmilor arpă!

Câți i-asculta inspiratele-acorduri
De melodie, cu inima-nfrântă
Vărsând vărsau lacrime calde, dolente,
De repentire, de rugă, d-extaze.

Acele lacrime varii și multe
O consacrară Domnului sfântă.
Lamente-se ale Sionului vergini,
Căci iată, spartu-s-au ale ci coarde.

Ea străbătea prin dulcele-i accente
Inimi de piatră, ca gerul de ageri,
Fiilor aspri ai fărdelegii,
Da-n ei viața și le nălța suflet;
Strâmbii cu inima, strâmbii în cuget
Drept se-ndrepta la potenta ei voce.

Arpa lui David era mult mai forte
Și decât tronu-i. Poetul trecuse
Sus, mai presus decât rege la nalte:
Spiritul Domnului sta peste dânsul.

Ea celebra a Domnului mărire,
Spunea ale lui Israel mari fapte,
Ea răspândea peste văi bucuria:
Tresăreau munții, se plecau cedrii.

Aspirat-au și s-au suit la ceruri
P-aripe d-angeli ale ei acorduri,
Si ca tămâia rămaseră-acolo.

D-atunci nu se mai aude-a ei voce,
Ci numai amorul și pietatea
Ne răpesc sufletul prin niște sonuri
Ce ies din porțile cerului sacre,
Și-l leagănă-n visuri nalte, divine,
Ce-a zilei lumină nu le-ntrerumpe."



[* "Ion Heliade-Rădulescu" *]


Notă*
Întrucât opera acestui Titan al Literaturii, este consistentă – voi rezuma doar asupra unor lucrări, urmând (posibil) într-un viitor apropiat sau îndepărtat, a aduce în prim plan testamentul său literar, care ne revine nouă, păstrătorilor de valori și iubitorilor de neam.
th3mirr0r (autor)
duminică, 04 iunie 2017



[* "ION HELIADE-RĂDULESCU" *]

("Sfinxul Eliad")


***
POEZIE
***


* „Adio la patrie” *


"Te las, patrie, soție,
Ah! și dorul v-a-mpilat,
Jugul greu v-a-ngenuncheat,
Viață-amară, moarte vie!

Te las, patrie,-n lamente
Și-n catene fiii tăi;
Râd și danță toți cei răi
La suspinele-ți ardente.

Pruncul țipă, mama plânge,
Tata geme greu sub fier,
Junii nalță pumni la cer,
Și tiranii-s beți de sânge.

Rusul bate, neamțu-ntinde,
Veneticul blestemat,
Lor ce naibei s-a-nchinat,
Țară, fată, toate-și vinde.

Te las, patrie,-n sclavie;
Și-n pământ și loc străin
Nu m-așteaptă decât chin,
Viață-amară, moarte vie.

Voi vedea munte și vale,
Fetișoare, ochi frumoși,
Gesturi, datini, juni voioși,
Dar nimic ca ale tale.

Râuri, mare, vânturi, stele,
Toate-s surde l-al meu chin;
Nu ești, Oltule, străin:
Spune tu de ale mele.

D-oi vedea și lumea-ntreagă,
Spune că nu sunt ai mei;
D-oi vedea eroi și zei,
Nu e România dragă.

Te las, dulce Românie,
Dar, d-a vrea și Dumnezeu,
A veni și rândul meu
Să mor, să trăiești tu vie.

Moartea pentru-a ta scăpare
A fost toată ținta mea;
Fericirea-mi cea mai mare
E să mor când vei via."



* „Sânta cetate (Terța rima)” *


"Crist-popolul, lumina și puterea,
Errând, sudând, străin într-ale sale,
Producând singur viața și averea,

Nici selbă-aflând, nici munte, nici vale
Unde-ori căminul, ori capul a pune
(Lungă laboare! foarte lungă cale!),

Străbate lumea, lumea să radune,
Secoli și famea suferă și gerul,
Derâderi și bătăi, de spini cunune,

Crucea, roata, focul, plumbul și fierul,
Sclavie, glebă, clacă și uzură;
Custodul punge, punge cavalerul,

Cazacul punge, flagelă și fură;
Magnat, idalg, ciocoi despoaie, bate;
Pontefice, instructor minte, jură.

Crist-popolul suspină și străbate
Și secoli, și tărâmuri, tot pământul,
Asudă, geme, suferă păcate,

Iartă, le șterge; seamănă cuvântul:
Când prunc orfan, plângând, mendicând viață,
Când muribund ce n-are nici mormântul,

Când june discolor cu moartea-n față,
Fără mâine și azi, și fără lumină,
Iarnă și vară,-n seară, dimineață;

Ori ca om, ori sub forma sa divină,
Tot proletar la câmp și la cetate,
De la altar și până la salină,

Cu-același dor, cu-aceeași greutate.
Schimbe-se timpii, fie domn cezarul,
Patriciu sau baron, prinț sau abate,

Forță ori lege, Brama, papa ori țarul,
El nu se schimbă, aceeași laborare,
Tot proletar, tot puns, tot bând amarul.

După secoli de sânge, lăcrimare,
După varii și multele turmente,
În toți membrii, în corpul său cel mare,

Uns împărat de ambe testamente,
Verb-suveran în fine se proclamă,
Jude-ndolat de lacrimi și lamente,

Mântuitor ce morți la viață cheamă,
Ce surzii face surzi să nu mai fie,
Ce repentirea răilor recheamă

Și-n care orbii văd lumină vie,
Ce paraliticii umple de vigoare
Și lumii-aduce pace, bucurie.

Fulger îi e fața, vocea tunătoare;
Pe tron sovranul judecă pământul
Cu dreptate, putere și splendoare;

Lumină ș-adevăr îi e vestmântul.
Tremură regii, stirpea păcătoasă;
Cad porți d-aramă, rupt e jurământul!

Verde se nalță valea lăcrimoasă;
Apocaliptica, Sânta Cetate
A lumii nouă splende radioasă

De speranță, d-amor, de libertate;
Încinge muri ne-nvinși de adamante,
Se coroană de turre nestemate,

Nalță coloane de porfir gigante,
Pur ca cristalul aurul străluce.
Rubin, safir, smarald, iacint, brillante

Țin unghiuri, fundament ce le produce.
Râul vieții curge de lumină,
Minților sănătate dă și-aduce.

S-adumbră ridente-eterna grădină
D-arbori fructidori, d-arte, de științe,
Lin și armonie aure suspină,

Sacrele voi inspiră și dorințe;
Flori amarante câmpurile-nsmaltă.
Nalte-afecțiuni, sperări și credințe

Candide cresc și vergini se dezvoaltă,
Absorb viață,-amor la verbul-soare.
Asta e cetatea ideală, naltă,

Aci justiția este domnitoare,
Aci frăția e realizată,
Aci virtutea e putere, valoare

Ș-orice nevoie este ușurată.
Unul pentru toți, toți iar pentru unul:
Liberă voie, soartă nivelată,

Verul, frumosul, marele și bunul,
Eternă pace, viața socială,
Propriul sacru, rezolvat comunul.

Cetate! rezidență-imerială
Mirelui-popol, d-angeli custodită,
Tindă cerească și universală!

Profeții te-au visat trei-fericită,
Crist ți-a pus însuși piatra angulară,
Evangelistul te-a văzut urzită,

Ție martirii sângele-și vărsară,
Drepții,-nțelepții, verii cristianii
Spre-a ta înălțare mult ei laborară;

Gali, angli, italieni, poloni, germanii,
Maghiari, români, de popoli milioane
Jos au surpat și idoli, și tiranii,

Au spulberat tiare și coroane;
Cu-al lor sânge ți-au frământat cimentul
Și-ți înălțară primele coloane.

Candid, august, frumos ți-e pavimentul!
Văzut-am splendoarea-ți. Frânt e păcatul;
În drept mirele vine cu testamentul.

Deschide-ți porțile: intră Împăratul."




[* "Ion Heliade-Rădulescu" *]


Notă*
Întrucât opera acestui Titan al Literaturii, este consistentă – voi rezuma doar asupra unor lucrări, urmând (posibil) într-un viitor apropiat sau îndepărtat, a aduce în prim plan testamentul său literar, care ne revine nouă, păstrătorilor de valori și iubitorilor de neam.
th3mirr0r (autor)
duminică, 04 iunie 2017



[* "ION HELIADE-RĂDULESCU" *]

("Sfinxul Eliad")


***
POEZIE
***


* „Elegie I. - Trecutul” *


"Aură scumpă ce pieptu-mi poartă,
Nume prea dulce ce glăsuiesc.
Și buza-mi, limba-mi se-nsuflețesc,
A vieții mele senina soartă!

Soție bună, îngerul meu,
Tovarăș vecinic, ce-o sfântă lege
Prin vecinici noduri vru să ne lege,
Din doi să facă un singur eu;

Chip ce ca fulger ce-n nor trăiește
Ș-alt nor d-atinge, atunci pe loc
Repede șarpe lucește-un foc,
Aprinde, arde tot ce-ntâlnește;

Astfel, îndată ce s-a ivit,
Lucește-n minte-mi, mă-nflăcărează,
Prin vine-mi repede circulează
Focul ce m-arde, și-s fericit.

Cerească, limpede fericire
Ce raiul naște, dar foarte rar,
L-Adam, la Eva întâiul dar
Ca să cunoască din nemurire!

Ești fericită, căci te iubesc,
Și-nflăcărata asta simțire
Este nectarul de îndulcire
Relelor toate ce mă-ntâlnesc.

Te iubesc, scumpă, dar de ce trece
Grabnica vreme iute la zbor?
Ia, și ne zice că e trecător
Tot, și-l împinge la mormânt rece.

P-ale ei aripi trecem și noi;
Pe nesimțite, ah, tinerețea
Zice: Adio!... și bătrânețea
Ne-arată drumul plin de nevoi.

Trece, dar vezi-o că e-nsemnată
D-amorul nostru, cel neînvins,
Singur e vecinic și neatins
De stingătoarea-i mână-ntrarmată.

Ici e minutul cel fericit
În care-amorul meu te zărește:
"Tinere,-mi zice, d-acum trăiește
Sub legea singură ce-am sfințit."

Ș-apoi cu binele se strecoară,
Se roagă; aspră, dar, tu-l gonești;
El cere pieptul, tu îl ferești...
Și-ndat' el inima împresoară.

O fură! zboară, și nu-l mai vezi:
Pe loc te pipăi, simți ce-ți lipsește,
O ceri, o cauți, ea se unește
Cu-a mea-mpreună, și tu oftezi.

Dincoaci eu mâna plin de sfială
Destăinuindu-mă o întinz,
Cer a ta mână, tremur, coprinz,
O strâng, mă strânge ea cu-ndrăzneală.

Și ochii noștri se rătăcesc,
Aprinși de flăcări se-ntunecează,
Se las, s-ardică, se luminează;
Tot e tăcere, toate vorbesc.

Inima saltă, pieptul ne bate,
Un foc pătrunde printr-amândoi;
Ascuns nu este nimic în noi,
Și faptă bună, și răutate.

Colo vezi lacrimile curgând
Într-o comoară ce le adună
Ca două râuri ce se-mpreună
C-un nume câmpurile-adăpând?

Dincol',o dulce d-amor zâmbire,
Ș-apoi necazurile sosesc:
Drumuri ghimpoase ni se gătesc,
Ceasuri amare de dăspărțire.

Munți ne desparte, zilele trec
Și n-au nici pace, nici mângâiere;
Posomorâte duc și durere,
Grămadă relele se întrec.

Dar iată ceasul de însoțire
Și necălcatul meu jurământ:
Credință, dragoste, crezământ
Jur ție-n sfânta noastră unire.

Și-ndată pacinicul Imeneu
Pe capul nostru mâna lui pune,
Și înțeleptele-i griji și bune
Însânuiește în pieptul meu.

Nod și mai tare dup-asta vine,
Minuturi sfinte sărbătorim:
Cerul ne face părinți să fim,
Brațele noastre acum sunt pline.

Numele tată de două ori
Coboară focul ce-n cer viază,
Ce p-a mea inimă văpăiază
Ca doi puternici flăcărați sori.

Doi fii făloasa-mi mână mângâie
Și strâns la pieptul meu îi lipesc,
Cu ei în brațe cerul slăvesc,
Și e plăcuta la cer tămâie.

Dar ca luceafărul de apus,
Care cu seara pe cer s-arată
Și când lucește, atunci și-ndată
Zice adio, piere, s-a dus!

Astfel nădejdea-mi cea mângâioasă,
Ce cu-al meu înger îmi răsări,
Atunci apuse când se ivi
În a mea inimă dureroasă.

Înger! cerescul meu serafin!
Ce-mi fuse oare a ta ivire?
Floare sau umbră, vis, nălucire?
Ah! izvor vecinic de lung suspin!

Din cer aicea ai fost o rază?
Cu vro solie ai fost pornit?
(Ca-ntr-al meu suflet cel amorțit
S-aduci căldura?) sau cu vro pază?

Slujba-ți în grabă ți-o împlinesti,
Și-mi dai o vecinică sărutare;
Ți-ndreptezi zborul făr-așteptare
Și iar la postu-ți drept te oprești.

[...]

Iată-ne, soro, iată-ne dorul,
Omul și soarta lui ce-ntâlnim;
Folosul este să ne iubim,
Vremea să treacă, să stea amorul.

Ah, și trec toate, n-aștept și zbor:
La vânturi frunza cea fugătoare,
În mare unda cea plângătoare,
Omul la moarte mai grăbitor.

Vremea grăbește, e călătoare;
P-ale ei aripi grăbim și noi
La toamna vieții plină-n nevoi,
La bătrânețe tremurătoare.

Dar noi nevoia știm să-nlesnim:
Unde e pace nu e durere,
Dragostea-n sine e mângâiere;
Sosească ceasul, noi ne gătim."



* „Elegie II. - Dragele mele umbre” *


"Vederea voastră mă-nsuflețește,
Umbre mult scumpe ce mă cătați,
Și al meu suflet se liniștește
Când înainte-i vă arătați.
Cât e de dulce a voastr-ivire
La cel ce-așteaptă în amăgire
L-al nădejdii viclean zâmbit!
Faceți adesea să se strecoare
A voastre chipuri și mă-nfășoare
Cu vălul nopții cel liniștit.

Mi-ați dat ființa și-ntreaga fire,
Părinți, ce-n miezul zilei-ați apus;
D-atâtea chinuri, lungă mâhnire,
Al meu trist suflet jăli supus.
Voi ușurați-l, umbre-ndrăgite,
Voi din lăcașuri nelocuite
Pe fericire o îndemnați;
P-astă streină faceți să vie
Necunoscută mult mai mult mie;
Vă rog d-acolo o îndreptați.

Lina ta mână mă ușurează,
Tânără maică, și-nsuflețesc,
Sărutătura-ți mă înviază
Și din odihnă-ți mă-mpărtășesc.
Asupră-mi ochii tăi ațintează,
Plini de iubire nu lăcrimează;
Peste durere tu ai sărit!
Blând ei revarsă rază cerească;
Ah! p-a mea inimă ei citească,
Focul ei vază cel înmulțit.

Zâmbire plină de mângăiere,
Cât e de dulce când te ivești!
A fi de tine cu-apropiere
Este viața ce dăruiești...
Ah! auritu-ți păr fâlfâiește,
M-atinge, unda-i mă răcorește,
Cade p-obrajii-mi cei înfocați;
Și a mea ploaie de lăcrimare
Pe el se varsă cu-mbelșugare...
Ah! cine-mi șterge ochii-nmuiați ?...

Al meu părinte, ah, ce ivire!
Să vă văz iarăși eu însoțiți!
A voastre pasuri prin ce simțire
Nu se desparte? ah! voi iubiți?
Și fericire oare se poate
Fără iubire, ce nalță toate
Câte de dânsa se-nvrednicesc?
Dumnezeu oare ce este-n sine?
Dragoste, pace, marele bine.
Și-n cine oare drepții trăiesc?

Trista ta buză vreo zâmbire
Sau bucurie n-a cunoscut
În câtă vreme în despărțire
Asprimea soartei crud v-a ținut
Veselă-ți fața acum zâmbește,
Dragostea, pacea o-nsuflețește:
Vălul mâhnirii l-ai sfâșiat!
O jumătate lipsea din tine
Și-ntreg că nu ești simțeai în sine.
Străin, dar iată, te-ai împăcat!

În acea lungă întristăciune,
În acea vreme de tânguit,
Peste durere, amărăciune
Nu cumva, oare, ți-am grămădit?!...
A!!! o-ngrijire cu voi urmează!
Unire, pace vă îndreptează,
Înger d-aproape străjuitor!
Ochiul de tată nu s-amăgește.
Ah! al meu sânge vă însoțește!
Virgil! tu, scumpe fiu ș-al meu dor!

Te-aruncă-n brațe-mi, strâns te lipește
Și luminează-mi sânul cel stins!
Dă-mi sărutare ce bălsămește
Inima-mi arsă ce mi-ai aprins.
A mele pasuri ne-ncredințate,
De sarcin'anilor greuiate,
De al tău reazem tu le-ai lipsit:
Părinții-mi dară povățuiește,
Du-i la lumina ce nu sfințește,
Fii lor tovarăș nedezlipit.

Umbre mult drage!... ah, puțin stați!
Veniți adesea, mă cercetați:
Ceasul îmi este necunoscut;
Pe lângă mine des vă aflați,
Când m-oi desface de acest lut
În brațul vostru să mă luați."




[* "Ion Heliade-Rădulescu" *]


Notă*
Întrucât opera acestui Titan al Literaturii, este consistentă – voi rezuma doar asupra unor lucrări, urmând (posibil) într-un viitor apropiat sau îndepărtat, a aduce în prim plan testamentul său literar, care ne revine nouă, păstrătorilor de valori și iubitorilor de neam.
th3mirr0r (autor)
duminică, 04 iunie 2017



[* "ION HELIADE-RĂDULESCU" *]

("Sfinxul Eliad")


***
POEZIE
***


* „Destăinuirea” *

I.

"Inima-mi obosită — și nu de ani, nu încă, --
Griji, datorii, povară pe ea se grămădesc;
Valuri, crivețe-ntr-însa ca-n vulcănoasă stâncă
Izbesc, se-nfrâng cu muget, mai repezi năvălesc.

Pe la-nceputul verii vifore prea geroase
Asupră-i se răscoală s-o-nghețe-aci pe loc,
Sângele-mi să-l închege, ce-n unde spumegoase
Prin vine-mi se repede; dar ea e toat-un foc!

Un foc! și ca acela ce arde-ntr-o câmpie
Albită de troiene și toată-n vijelie,
Ce arde ca să arză, de vânturi spulberat,

Arsura e într-însul, care îl mistuiește,
Și nimeni nici d-aproape de el nu se-ncălzește;
Lumina-i face groază și celui înghețat."


II.

"S-o face el cenușă? vreun pârjol v-aduce?
Nu știu... Dar a lui urmă neștearsă-n veci va fi
Și oricând călătorul pasul p-aci-și va duce,
Oprindu-s-o să zică: "Odat-a ars aci."

Ah! fie-n veci ca focu-mi să n-aibă vreun nume,
Străin și rece fie oricând aicea jos,
Și fără să-l cunoască, sa-l vază veacuri, lume
Ca meteor de groază, comet prea fioros!

Fără să-i știe drumul și d-unde oare vine,
Dincolo el de față să se vedească bine
Ș-acolo să m-arate și eu cine am fost.

Fi-mi-va el spre osândă? Fi-mi-va spre răsplătire?
Dragoste e ființa-i, rază de nemurire,
Fala vieții mele și însuși al meu post."



III.

"Sub degete-mi răsună, liră, te-nfiorează,
Spune ce e poetul în ast loc osândit,
Cum el dintr-însul raiul oriunde-nființează
Și-și face fericirea din bine-nchipuit.

Când cântă el, s-aude, veacurile răsună; .
Când se închină, cerul el îl coboară jos;
Dragostea lui e flăcări și ura lui detună,
Blândețea-i e seninul acel mai luminos.

Ferice de acela pe care el slăvește!
La nemurire zboară, ce el i-o pregătește;
În buza lui e slava ce duhu-i și-a croit;
În mână-i e cununa ce-n veci stă înverzită,
În pieptu-i e altarul pe care e slăvită
Aleasa frumusețe ce el a-nvrednicit."


IV.

"Cerul e al meu templu și singura-nchinare,
Seninul lui e semnul prin care îl slăvesc;
Prin albăstruia-i față se-nsufl-a mea cântare,
Luceferii lui raze de viață-mi răspândesc.

Acolo e nădejdea-mi ce-n veci ea îmi zâmbește,
D-acolo aștept roua, balsam mântuitor;
Aci a mea trufie se-nchină, se smerește,
Și înainte-i taină nu este al meu dor.

Muza-mi se umilește, lira-mi abia suspină,
Geniu-și pierde zborul și fruntea-mi se înclină;
Din versuri îndrăzneala cu totul a lipsit.

Inima-mi în tăcere așteaptă-n mărmurire
Rază de mângâiere l-a sa destăinuire...
E ceasul închinării! și... omul stă smerit."



* „Portret” *


"Coroana pe creștet în veci se-mpletește,
În ochii-ți, seninul cel mai împăcat;
Zâmbetul în buze-ți vesel strălucește,
Inima e-n chipu-ți cel nevinovat.
Decât alte nimfe cu fruntea mai naltă,
Peste ele falnic, făr-a ști, privești.
Dulce ca blândețea, și blândețe altă
Tu nu știi, copilă, că împărățești!

Sânul tău ușure și blând învelește
lnima-ți, altarul d-un ceresc amor;
Focul lui sub dânsul arde, colcăiește
Unde, unde-l umflă suspinul în dor.

Ca luna de noapte, ca dânsa de lină,
Frumoasă ca viața celui fericit,
Veselă ca ziua de mai prea senină,
Edenul în pieptu-ți e însânuit!

Zâmbindă ca cerul, ca el trăsnitoare,
Marea-cuviință îți dă al său glas;
Pasul aurorei cei răcoritoare
E mai puțin mândru decât al tău pas.

Ea când se ivește, noaptea risipește;
Și fața ta-n sânu-mi gemător, noptos,
Revarsă lumină; nădejdea-mi zâmbește,
La inimă-mi vede soare luminos.

Model al virtutei! însăși fericirea!
Care părinți astfel te desăvârșesc?
Ochii lor cei tineri îi fură uimirea
Ochilor mei umezi ce-n veci te privesc!
Ce rază de pace sânu-ți luminează,
Fiică fericită? Ce e ast amor
Care cu privirea-ți ca o altă rază
Către cer din ochii-ți își ia al său zbor?

Să fii tu nădejdea? să fii tu credința?
Sau dragostea însăși vii să ne arăți?!
Vorba-ți însuflată ți-arată ființa,
Fericit amestec astor zeități!"




[* "Ion Heliade-Rădulescu" *]


Notă*
Întrucât opera acestui Titan al Literaturii, este consistentă – voi rezuma doar asupra unor lucrări, urmând (posibil) într-un viitor apropiat sau îndepărtat, a aduce în prim plan testamentul său literar, care ne revine nouă, păstrătorilor de valori și iubitorilor de neam.
th3mirr0r (autor)
duminică, 04 iunie 2017



[* "ION HELIADE-RĂDULESCU" *]
("Sfinxul Eliad")


***
POEZIE
***


* „Serafimul și heruvimul” *

(Mângâierea conștiinței și mustrarea cugetului)

"Blând serafim! o, înger! ce este-a ta solie?
Care îți este slujba? Ce vrei aicea jos?
Pacea vestești tu lumii? Pacea aduci tu mie?
Ce flăcări pui în sânu-mi, o, serafim frumos?!

Ochii tăi... e seninul,
Buza ta e zâmbirea,
Fața ta e blândețea,
Ca pieptu-ți nu e crinul;
Dragoste ți-e privirea,
Totul ești frumusețea.

Ființa-ți luminează,
Mărirea te-nconjoară,
Liniștea te-nsoțește:
Pasu-ți de naintează,
Slava-mprejuru-ți zboară,
Preajma-ți pace vestește.

Frumos serafim! îmi place
La tine a mă uita,
În ochii tăi a căta;
Lumina lor este lină!
În ochi-mi izbește plină
Blânda lor, senina pace.

Tu mă înveți cântarea,
Tu îmi însufli pieptul,
Tu îmi arăți cărarea
Care merge d-a dreptul
La fiica armoniei.

Lira ta e cerească,
Glasul ei m-aripează,
Ființa-mi pământească
În zborul său cutează
La scaunul veciei.

Și-n somnu-mi, și aievea ființa-ți mă-nsoțește;
Chipu-ți mi-e faț-oriunde, în preajma mea el zboară
Din soare se repede, din lună strălucește,
După pământ se nalță, din ceruri se coboară.

Pe la fântâni m-așteaptă, cu unda se răsfrânge,
Cu frunza îmi șoptește, cu zefirul suspină,
Cu valea îmi răspunde, cu patima mea plânge,
Cu dealul se înalță, cu câmpul se alină.

Cu floarea se dă-n leagăn, cu iarba undoiază;
Livedea îl arată, dumbrava-l subascunde;
În ziuă și în noapte, la umbră și în rază
Nu e nălucă,-mi spune, mă mângâie oriunde.

Durerea mi-o adoarme, lacrima el mi-o șterge,
Și pe pământ, și-n ceruri nădejdea mi-o arată.
Cu glasul conștiinței el înainte-mi merge,
Blând, dulce, vesel; ș-aspru nu l-am văzut vrodată.

Frumoși îți sunt ochii! frumoasă ți-e fața!
Frumos îți e zborul, o, înger ceresc!
Și de-mi este dragă, de-mi place viața,
E d-ast sfânt nesațiu ca să te privesc.

Fie ca-n veci astfel s-am a ta ființă!
Fața ta să-mi râză până la mormânt,
Ochii-ți să-mi aprinză supusa-mi credință,
Lumina-ți lucească la slabu-mi cuvânt!

Când va bate ceasul întoarcerii mele,
Când la judecată mă voi arăta
(Momente ce omul le simte mai grele),
Tu ș-atunci, o, înger, dar! mă vei urma!

* * *

Războinice, viteze, heruvim înfocate,
Împlinitor prea strașnic urgiilor cerești!

Repede înger!

Ochii tăi scânteiază,
Brațul tău e puterea,
Sabia-ți flăcărează,
Cruntă îți e vederea,

Fața ta e fior!

În urmă-ți e dreptate,
În preajmă-ți strășnicia;
Glasul tău mă străbate,
Totul ești vitejia

Și fulger arzător!

Heruvim! mă-nfiorează
Înmulțita ta vedere,
Mulții tăi ochi priveghează
Ca singura prevedere.

Eu te văz, și mă sfiesc.

Inima-mi nu te uraște,
Tremură l-a ta ivire
Și-n adâncul ei se naște
O fioroasă cinstire,

Un foc arzător, ceresc!

Eu văz în tine pe-mplinitorul
Acelei drepte urgii cerești,
Eu văz în tine pe păzitorul
Vechii răstriște cei strămoșești.

Astfel al lumii bătrânul Tată
Din pomul vieții c-a cutezat,
L-a fericirii poartă-ncuiată
Plângea păcatu-i cel neiertat.

Tu-mi oprești raiul, mi-aduci aminte
A mea greșeală, și mă-ngrozesc!
Limba ta tace, n-auz cuvinte,
Dar îți ard ochii, ei îmi vorbesc.

Când viforul se scoală, când cerul se mânie,
Când negura se-ntinde, când norii se-mpletesc,
Când focul șerpuiește d-a lungul în tărie
Cu fulgerul, atuncea cu groază te privesc.

Când marea se răscoală, volbură-ntărâtată,
Când undele-i muginde se nalță spumegând,
Ființa-mi ca o barcă de cuget spulberată
Pe fieșcare stâncă te vede ­ amenințând.

Și când fumegă munții, vulcanul când turbează,
Când flăcări rotitoare până la ceruri zbor,
Când tremură pământul, văzduhul scânteiază,
Al meu suflet te vede în orice meteor.

Pe orice spăimântează ș-amenință viața,
În orice loc de groază, acolo te zăresc:
Ca tunetul ți-e glasul, ca fulgerul ți-e fața!
Fulger în mine trece când ochii-mi te-ntâlnesc!

Viforul bubuie, zboară,
Crivățul vâjâie, trece,
Tremurul saltă, doboară,
Trăsnetul arde, petrece
Cu cugetul când vii.

Grindina bate, rănește,
Stingerea pasu-i urmează;
Seceta seacă, sterpează,
Foametea rumpe, răcnește,
Boalele zbiară, turbează,
Moartea doboară, cosește
Osânda tu când ții.

Arată-mi osânda, în veci mă mustrează,
Nu îmi ierta vina câtuși de puțin;
În a mea viață tu mă îndreptează
Când fapte și gânduri rele mă întin.

Însă când grozavul al meu ceas va bate
Și când vei da semnul, o, drept heruvim,
Atunci ți-adu-aminte că tu ești un frate
Cu-al meu blând și dulce, frumos serafim."


* „La moartea lui Cârlova” *


"O, lira mea, suspină! al tău glas plin de jale
În umbră să răsune, să geamă la mormânt:
Cârlova nu mai este!!! suspină p-a lui cale
Și fă să se auză pe aripe de vânt:

"Cârlova nu mai este! și lira-i a-ncetat!"

O, tânăr cântărețe! pasăre trecătoare!
Abia te-ntraripaseși, abia dulcele-ți glas
Chema să te auză pe craca săltătoare
Pe călători, și-ndată, oprindu-le-a lor pas,

Țintind a lor vedere... tu zbori și i-ai lăsat!

Tu ai urât o țară unde puțini ascultă
Sau unde-a ta cântare cu ei nu însoțești;
Încă trăind, tu viața o petreceai mai multă
Sorbit în armonia a cetelor cerești,

Unde ostaș d-aicea acol-ai și grăbit.

Sub tânăra ta mână, degetele-arzătoare,
Acum se-nfiorează liră de serafimi;
Asculți tu alte imnuri, începi altă cântare
Și-ndemni tu alți războinici, vitejii heruvimi,

Și alt post mai cu slavă ți-a fost ție gătit.

Acolo-ți era locul al tău de moștenire:
Poetul aci este străin și călător;
Astfel vulturul mândru din nalta sa privire
Parcă ar zice lumii din marele său zbor:

Pământul mi-este leagăn, dar locuiesc în cer.

O, fenomen ce-n veacuri abia când se ivește,
O, stea care răsare chiar într-al său apus!
Ce fu a ta lucire? Și ce ne prevestește?
Ce înger te întoarce? Ce înger te-a adus?

Și cum se pun acelea care cu tine pier?

De unde ești, ascultă jelinda mea cântare,
Vezi lacrima ce pică pe scumpul tău mormânt.
În ceasul după urmă, în cea d-aici plecare
Iubiții-ți fără mine, cu cei ce nu mai sânt,

Văzură cum ți-iei zborul, și tuciul trist vestea.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Și eu sunt ca metalul ce plânge după tine,
Prin focuri de durere trecut și lămurit,
Și patimile repezi izbind inima-n mine,
Fieștecare scoate un sunet osebit,

Care-astupat mugește, se-neacă iar în ea.

Lutoasa mea ființă aci se zăbovește,
Dar eu sunt după tine, pe urmă-ți te-nsoțesc;
Râvna p-ale ei aripi acolo mă răpește
Și soarta ta cea lesne în veci eu o doresc,
Dar... plumbul datoriei mă trage iară jos.

Cu care legătură afirea mea se-ntină,
Întocmai ca ștejarul adânc rădăcinat?!
Vântul când se răscoală, el geme și suspină,
Trosnește și răstoarnă orice l-a-nconjurat,

Și tot ce mai rămâne privește dureros.
Vai! iată a mea soartă, și cât de povăroasă!
Iar tu ai fost ca floarea acea primăvăroasă
Ce-o smulge,-o ia zefirul, și-și las-al său miros."




[* "Ion Heliade-Rădulescu" *]


Notă*
Întrucât opera acestui Titan al Literaturii, este consistentă – voi rezuma doar asupra unor lucrări, urmând (posibil) într-un viitor apropiat sau îndepărtat, a aduce în prim plan testamentul său literar, care ne revine nouă, păstrătorilor de valori și iubitorilor de neam.
th3mirr0r (autor)
duminică, 04 iunie 2017



[* "DIMITRIE EUSTATIEVICI BRAȘOVEANUL" *]



* „Ahrosticon” *



""Hristos a tot puternic îndurat Înpărat,
Ridicând pre tot omul călcat şi înDurat,
Israilul cel nou de Hristos e priimit
Să fie numai curat, drept şi pRea umilit.
Tot pomul lui roade prea să îndrePtează,
Să arată şi de toţi să mărTuriseşte,
Este ştiut precum că curat să slAveşte,
Starea direptăţii cei bine înTocmite,
Toate faptele fiind prea împOdobite,
Ertare, slobozie în veci dăRuieşte
Tot omul celuia ce să pocăieşte!""


* „Paremion” *


""Cinstească-ţi cinstirea cea prea cercetată,
Vicleşugul văpaia varsă veninată.""


* „Gramatica rumânească* ” *
(fragment)

"Ce iaste grammatica? Grammatica iaste meșteșug carele învață bine a grăi și drept a scrie.

Pentru ce să numește meșteșugul acesta grammatica? Să numește meșteșugul acesta gramatica pentru că luund începutul său de la slove și numindu-să grecește slovele γράμματα*, pentru cele ce are învățătură, după cum acestea sânt drepte stihii și adevărate începături silavilor sau slovenirilor, zicerilor și cuvintelor sau voroavelor."


Notă * grecește γράμματα • (grámmata)
*Gramatica rumânească 1757 : prima gramatică a limbii române


[* "Dimitrie Eustatievici" *]
th3mirr0r (autor)
duminică, 04 iunie 2017



[* "VASILE BOB-FABIAN" *]



* „Moldova la anul 1821” *



"S-au întors mașina lumei, s-au întors cu capu-n gios
Și merg toate dimpotrivă anapoda și pe dos,
Soarele d-acum răsare dimineața la apus
Și apune despre sară cătră răsărit în sus.
Apele schimbîndu-și cursul dau, se-ntoarcă înapoi
Ca să bată fără milă cu izvoarele război ;
S-au smintit să vede firea lucrurilor ce la vale
Aflîndu-se din vecie, urma pravilelor sale.
Ș-au schimbat se vede încă și limbele graiul lor ;
Că totuna va să zică di mă sui sau mă pogor.
Toate pîn' acuma cîte se părea cu neputință
Ieșind astăzi la ivală, vor putea avè credință ;
Vreme multă n-a să treacă, ș-a ara plugul pe mare
La uscat corăbierii nu s-or teme de-necare ;
Ce-a să zic-atunci pescariul, cînd în ape curgătoare
Îi va prinde mreja vulturi și dihanii zburătoare ;
Ce-a să zică vînătorul, cînd în loc de turturele
Nevăzînd nici cîmp, nici codru, va pușca zodii și stele ?
Nătărăule ce umbli, pe a ceriului fațadă,
Zisu-mi-au ieri noapte luna, tîlnind-o la promenadă,
Suma veacurilor scrise pentru tine-n acest loc
S-au deșirat de pe crugul soarelui cel plin de foc.
Iar di ești vre o comită rătăcită dintre stele
Și umbli fără de noimă, ieșită din rînduiele,
Ce zăbavă peste vreme te ține calea cerească,
De îngîni cu migăiele armonia îngerească ?
Dacă ești planită nouă, și nu ții tovărășie
Colindînd pe lîngă soare în sistema ce să știe,
La depărtarea căzută te întoarce pe o cale,
Și nu ieși nebunește pe hotarul sferei tale,
Cutezătoriu mai aproape, vei fi ars de multă pară
Vei să degeri dinpotrivă de te vei depărta iară.
Iată Aurora vine cu veșminte luminate
Alungînd spaimele nopței, peste clima depărtate ;
Iară steaua Afroditei vărsînd rouă și răcoare
Deschide cu-a sale raze porțile sfîntului soare.
Vra nu-s-ce să mai zică și d-abia numa-ncepură,
Cînd un nor venind cu ploaie îi spălă vorba din gură."


* „Geografia țintirimului” *
(din „Lepturariul” lui Aron Pumnul)

"Este-n zona subsolară, o pacinică, mică țară
Aproape de țărmul lumii plecătoare către soare,
Unde-apoi se hotărăște cu o mare-mpărăție,
Pîn-acum necunoscută la hărți de geografie.
Oamenilor de aicea, numărul pururea crește,
Neci mai moare cine-o dată aici se cetățenește,
Ici se poate-n astă țară se-ntind locuri înverzite,
Printre văi și dealuri nalte cu producturi felurite,
Între care colonistul fără să va să lucreze,
Cu toată casa sa poate oricînd bine să s-așeze ;
Iar aerul rece, umed în astă țară străină
Trage vînturi ce cu jale, acum gem, acum suspină
Roua ceriului aicea cade-n picuri mestecate
Cu amară lăcrămare din dureri nevindecate.
Multe roduri puse-aicea printre dealuri și vîlcele,
Minunați sînt acești pacinici dup-a lor locuitură.
Toți sînt muți, adese însă li s-aude ș-a lor gură.
Nu zidesc ca noi, politii, în o strîmtă viezunie,
Fiecare locuiește fără dare de chirie ;
De vecini, de frați, de nume și de toate doru-i trece
Pînprejurul casei tale, iarna-i cald și vara-i rece."


* „Moldova la anul 1829” *


"Cât era maşina lumei întoarsă cu capu-n gios,
Mergea toate dinpotrivă, anapoda şi pe dos.
Iată că d-acum răsare soarele la răsărit,
Şi apune cu zâmbire, despre sară, la sfinţit.
Luna, stelele, şi câte planite umblă pe ceri,
Au intrat ca din vecie iar în scrisele lor sferi,
Şi stihiile râd toate, bucurându-se văzând
Că armonia cerească întocmită de curând
Le aşază-ntr-o unire dându-le sfinte măsuri
Şi le pune iar la cale după vechile scripturi.
Într-o nouă atmosferă ce din veacuri cu noroc
Se deşiră de pe crugul soarelui cel plin de foc.
Iată că răsar pe roata pământului întocmit
Ca din morţi la înviere noroade ce-au fost pierit,
Iată marea şi uscatu stau în hotarele lor,
Deschise pentru viaţa făpturilor tuturor,
Apele, păzându-şi cursul, n-au să-ntoarcă înapoi,
Ca să bată fără milă cu izvoarele război,
Nici munţii ţin vârfuri-nalte să-şi surpe stâncile-n văi,
Peste munca şi sudoarea lăcuitorilor săi.
Toate până acuma câte nu se putea pe pământ,
Ieşind astăzi la ivală pot să aibă crezământ.
Au trecut, să vede, vremea când ara plugu pe mări,
La uscat corăbierii n-avea frică de-ncercări,
Au trecut ş-acele zile, spaima nopţei când umbla
Ziua mare, la lumină, fără a se ruşina.
Astăzi păstoriu să culcă fără frică lângă oi,
Şi cu fluieru la gură uită grijă şi nevoi.
Ce-a să zic-acum păstoriu când în Prutul cel curat
Nu-i va prinde mrejea vulturi şi dihănii de zburat;
Ce-a să zică vânătoriul când în loc de turturei,
Văzând iarăşi câmp şi codru, n-a puşca zodii şi zmei
Mira-si-vă şi plugariul, când vara la săceriş
Vor sta spice-naurite pe mărăcinişi scăiş.
Dumnezeule, de unde peste nişte ţări aşa
Să răvarsă cu-ndurare aşteptată mila ta?
Să răvarsă şi ni află înnecaţi în lăcrămări,
Ca copiii fără maică, cătând urme de cărări.
Lăsând urma părinţască moldovanu amăgit
Au intrat în căi străine şi de-atunci au rătăcit,
Că-s căile înverzite pe unde cei vechi călca,
Şi-n pământu cel de astăzi nu-ş cunoaşte casa sa.
Au tunat la miază-noapte şi săgeata au zburat
Spărgând cetăţi întărite peste munţi au fulgerat.
Spuneţi munţilor voi toate, şi văi care v-aţi deschis,
Spăimântate dinaintea trăsnitului cel trimis,
Acolo neşters rămâne sângele atâtor bărbaţi
Cu carele ne vedem şi noi azi răscumpăraţi.
Împărate preamărite, nu-ţi întoarce faţa ta
De la neamul care giură că în veac nu va uita
Faptele milostivirei ce răverşi numelui său
Cu nespusă îndurare din slava tronului tău."


[* "Vasile Bob-Fabian" *]
th3mirr0r (autor)
duminică, 04 iunie 2017



[* "COSTACHE STAMATI" *]




***
TRADUCERI
***

* „Lauda lui Dumnezeu” *
(de Gavril Romanovici Derjavin)



"O! preaputernice și nemăsurate!
Cel ce învii firea lumii nemărginite,
Tu izvorăști secoli, vremi nenumărate,
Față nevăzută, în trei fețe sânte.
Spiritul, mișcarea de la tine vine,
Tu început nu ai, te-ncepi de la sine,
Nici că te pricepe mintea omenească,
Te afli-n tot locul, plinești lucrul tău
Și ai privighere nimic să lipsească,
Căci tu ești stăpânul, unul Dumnezeu!

Măcar să se poată omul prin ispite
Să măsoare marea, să-i găsească fundul,
Să numere colbul, stele și planete,
Dar a ta măsură nu ajunge gândul;
Omul cu-a sa minte, de-i și luminată,
Ce chiar ca o rază de sus i-au fost dată,
Să afle nu poate hotarele tale,
Căci de îndrăznește ca să te-nțeleagă,
În a ta mărire, părerile sale
Se pierd ca un abur: nimic nu încheagă.

Din haos lumină cu securitate,
Și din noian secoli ai însemnat lumii,
Căci mai înainte fu eternitate,
Tot a ta ființă, o, Domnul vechimei,
Pe sine cu sine te-nființezi, sânte,
Singur de la sine ești, preastrălucite,
Din tine lumina naște și purcede;
Cu un cuvânt numai ai făcut tărie,
În a tale faceri slava ta se vede,
Tu ai fost, ești încă, vei fi în vecie.

Mâna ta cu lanțuri pe ființi le leagă,
Le chibzuiește cursul, le miști cu măsură,
Început, sfârșitul în tine se-ncheagă.
Moartea ta viață lumii dăruiră,
Precum scântei multe năbușește focul,
Se nasc sori din tine pe cer în tot locul,
Precum la ger iarna în ziuă senină,
Fulgi de promoroacă, scăpărând la soare,
Lucesc, scânteiază în a lui lumină,
Așa se-ntorc stele sub talpele tale.

Făclii milioane ard făr-a se trece,
Și curg în adâncuri etern luminoase,
Împlinindu-ți voia și sânta ta lege,
Și revărsând lumii raze priincioase;
Dar de-ar fi de focuri aceste candele,
De-ar fi de topazuri cerurile pline,
De-ar arde efirul cu înflăcărare,
Or de-ar fi brilanturi pe cer presurate,
Sau luni și cometuri de foc arzătoare,
Toate către tine ca către zi noaptea!

Dacă către tine îi toată tăria,
Ca un strop în marea ce din nouri vine,
Ce dar este lumea cunoscută mie?
Mai ales eu, omul, Doamne, către tine?
Deci în oceanul cerurilor nalte,
De-ar fi lumi mulțime, mii nenumărate,
Și însutit încă să se mai plodească,
Ar fi toate ele o punctură mică,
Cutezând cu tine să se potrivească,
Apoi eu nu-s altă, decât o nimică!

Nimică! dar însă în mine lucește
A ta bunătate fără de măsură;
Fața ta în mine se închipuiește,
Ca raza de soare într-o picătură.
Nimică! dar suflet simt că am în mine,
Fără saț eu caut spre tine, stăpâne!
Mă ridic cu mintea, zbor în înălțime,
Căci sufletul știe c-al tău spirit este,
Judecă, pricepe și mă dumerește;
Că de sunt, ești și Tu singur Domn pe lume.

Tu, fiind, dai firii rang de vrednicie,
Și inima-mi spune, și cugetul încă
Mă încredințează, și îmi strigă mie
Că de ești tu, nu sunt eu de tot nimică!...
Sunt o părticică, cu drit oarecare,
A toată ființa (precum mi se pare)
În a mea planetă sunt: mijloc Ceimii,
Între trupurile pământului toate,
Și-ntre spiriturile cerurilor nalte,
Sunt ca o verigă în lanțul totimei...

Sunt încheietură luminelor cu raze,
Și sunt plăsmuirea cea mai definită,
Și sunt singur centru a tot ce viază,
Și dumnezeirei icoană smerită.
Trupul meu de țărnă în praf putrezește,
Iar pe tunet mintea îl povățuiește.
Sunt înger și vierme, sunt sclav și domn mare;
Deci de sunt atâta de cu iscusință,
De unde sunt oare nici că am știință,
Dar nici de la sine-mi nu pot fi, îmi pare.

Sunt a ta zidire, o, Doamne preasânte!
Sunt a ta suflare, eu, multîndurate,
Izvor al vieții, mângâietor blânde,
Spirit ce mă-nsuflă, Domn și Împărate!
Tu fiind stăpânul, au fost a ta vrere
Să calce a morții adânc și putere
A mea muritoare debilă ființă,
Întrupându-ți duhul în de lut zidire,
Și vrând ca prin moarte să viu iar la tine,
Ce ești sufletului etern locuință.

Cine te pricepe? Cine te-nțelege?
Eu știu că nu poate mintea omenească,
Nici sufletul însuși nu poate alege,
Măcar a ta umbră să închipuiască.
Și de ți se cade laudă și slavă,
Oare poate omul, o zidire slabă,
Încât se cuvine să te preamărească?
Nu-i chip, ce dar numai să-și înalțe minte
La a ta mărire, o, nemărginite,
Și cu umilință lacrimi să-ți jertfească!"



Notă* Am redat doar câteva selecții, din opera acestuia, urmând ca într-un viitor apropiat sau îndepărtat, să aduc o completare, rezervând/dedicându-i un întreg capitol.


[* "Constantin Stamati" *]
th3mirr0r (autor)
duminică, 04 iunie 2017



[* "COSTACHE STAMATI" *]


***
TRADUCERI
***

* „Pentru săraci” *
(de Victor Hugo)


"Precum soarele, picând pe marea înghețată, ar topi-o, întocmai picătura milosteniei, căzând pe grămada păcatelor, le risipește."
(Sf. Ioan Gură-de-Aur)

"Când iarna petreceți bine voi, avuților slăviți,
Când dați baluri strălucite, mii de lumini aprinzând,
Când în a voastre palaturi cu îngâmfare priviți,
Cristaluri, oglinzi, faiansuri, raze de foc slobozind,
Policandrele și lampe ca comeții arzători,
Și pe-a salelor parcheturi sprintenii dănțuitori,

Când un sunet ca de aur vă vestește mângâios
A oarelor răsunare ce trec făr’ să le simțiți,
Ah! gândiți măcar o dată la săracul stremțuros,
Ce poate la poarta voastră, cu ochii plânși și oviliți,
Au stătut ca să privească al vostru strălucit trai
Prin largile voastre geamuri, ca la suflete în rai.

Gândiți că săracul șede acolo pe-nghețați grunți,
Și muierea lui, copiii îl așteaptă tremurând,
Să le-aducă lemne, pâine, și dacă vreți să mai știți,
Acel sărac poate are o maică de mult zăcând,
Gândiți că săracul zice: „Mult are un singur om,
Copiii lor sătui, veseli, îi se zâmbesc și în somn.

Palatul lui strălucește, iar în bordeieșul meu
Nu țiu minte vreodată lumină să fi aprins,
Unde întru întuneric și aerul cel mai rău,
Aud oftatul femeii, a golilor copii plânși,
Și al bietei mume gemăt cerându-mi cu glas duios
Să o îngrop, ca să scape de al său trai ticălos”.

Dumnezeu aruncă soarte pentru oameni pe pământ,
Unii încujbați sub sarcini de nevoi amar trăiesc,
Alții cu averi mulțime, și trăiesc tot adunând,
Și trăiesc în îmbuibare, iar la săraci nu gândesc,
Ca când legea firii zice: cei avuți fiți fericiți,
Iar voi, săracilor, plângeți și pe avuți pizmuiți!

Această ciudă și pizmă ne-npăcată la săraci
Clocește în a lor inimi, dar cer milă umilit...
O, avutule vremelnic, milostenie să faci,
Ca la deznădăjduire săracul nenorocit
Sufletul să nu-și răpuie, făcându-se prădător,
Iar tu să-ți pierzi avuția făr-a fi miluitor.

Mizericordiei sânte și săracii sunt plecați,
Ea-i mumă unde norocul îi ca o maștihă rea,
Ea ridică, sprijinește pe cei în țărnă călcați;
Ea pe săraci cu-al său lapte de-a pururea satură,
Ea-i îndurată, ca Domnul, tot pe calea lui au mers,
Căci zice: „Mâncați-mi trupul, beți sângele meu ce vărs”.

Deci îndurarea să fie avuților norociți,
Care de pe voi să smulgă cu-al său blând și darnic braț,
Mărgăritar, pietre scumpe cu care vă-mpodobiți,
Haine neprețuite în care vă îngâmfați,
Spre a sătura cu ele mii de mii de ticăloși,
Și cu Domnul să vă-mpace dacă sunteți păcătoși.

Avuților, dați pomană, că ea este lucru sânt,
Întocmai ca liturgia, și vai de cel ce-au văzut
Făr’ de milă pe sărmanul zbuciumat iarna de vânt,
Pe bătrânul slab și bolnav lângă scara sa căzut,
Cătând fărmături de pâine și lingându-le de jos...
Dinspre avutul acesta Domnul fața și-au întors.

Deci dați Domnului pomană, că vă va da înmiit,
Vă va da frumoase fiice, vă va da înțelepți fii,
Vă va îmbelșuga câmpul, vă va da pomăt rodit,
Vă va îndulci și poama roditelor voastre vii,
Iar noaptea în somnul vostru îngerii vă vor păzi,
Și cu dânșii veți petrece în vis pân’ vă veți trezi.

Dați pomană, că pământul în grab’ vă va înghiți,
Și averea adunată cu necaz și cu sudori
Pe dată ce-nchideți ochii de voi se va despărți...
Iar pomana veți afla-o în a cerului comori.
Dați, ca să zică săracii: „Lui este milă de noi”
Și să vă privească balul neavând pizmă pe voi.

Oh! dați, căci și Domnul însuși pentru noi s-au răstignit,
Să dați! ca și de răi oameni voi să nu fiți clevetiți,
Să dați! ca și traiul vostru să vă fie mai ticnit,
Să dați! ca ora din urmă să vă afle liniștiți,
Căci pentru cel cu păcate a ticăloșilor rugă
În cer puternică este ca acea mai sacră pârgă."


* „Bătrânețile” *
(de Mihail Lermontov)


"Tinerețe ce-ai trecut,
De ce nu pot să te uit?
Căci dorul tău este chin,
Ca după miere venin.
Tânjesc și sunt mâhnit, nu am cui să dau mâna,
La a mea bătrânețe, când sufletul tânjește;
El în zadar dorește, dorește totdeauna,
Iar vârsta tinereții trece, se vestejește.
De am iubit vremelnic... păcat de a mea muncă,
Etern iar nu se poate,
Și de privesc la sine-mi, ce-au fost, au fost nălucă,
Necazuri, bucurie ca umbra trecu toate.
Iar sentimente ce sunt, cu-a lor dulci suferire?
Și ce este viața? Când judec cu răceală
Și mă uit împrejuru-mi, văd numai amăgire
Sau o glumă de șagă, ce pe toți ne înșeală."


[* "Constantin Stamati" *]
th3mirr0r (autor)
duminică, 04 iunie 2017



[* "COSTACHE STAMATI" *]



* „Omul și pământul” *


"Într-o zi de vară eu trist mă aflam foarte,
Trupește, sufletește de suferiri și chinuri;
Și am ieșit din casă, m-am dus făr-a ști unde,
În codrii singuratici cătându-mi liniștirea;
Acolo cu mirare priveam frumseța lumii...

Pe cer, unde și unde, plutea ca de puf nouri,
Și repede ca umbra trecând pierea în aer,
Și se limpezea cerul ca de cristal oglindă,
Iar strălucitul soare, înconjurat de raze,
Ca tron dumnezeirei sta pe cerească boltă,
Ca ochiul ce nu doarme celui ce zidi lumea,
Priveghind peste fire, și revărsând belșugul.

În codru filomela serba ziua frumoasă
Cu foarte dulci melodii, iar păstorescul fluier
Răsuna cu-ntristare, când și când, de departe.
Uimit de așa scenă a firii liniștite,
Am căzut pe genunchii-mi pe pajiște-nflorită
Unei poieni rotunde, de arbori pregiurată,
Și acolo, pe gânduri, uitându-mă pe sine,
Uitam și pe-ai mei casnici, ca când pierdusem mintea.

Și iată că un șopot, ce din pământ ieșiră,
Mi-au încântat auzul, ca și glasul iubirii,
M-au răzbătut în suflet și chiar ca o făclie
Mi-au luminat și calea vieții fericite,
Zicând cu mângâiere acel glas de minune:

"Copilul meu! fiul meu! vrei să ai cunoștință
Cu mine, a ta rudă acea mai de aproape?
Căci te-am purtat în sânu-mi pe când nu te născuseși,
Și mie prea mi-i milă de a ta mâhniciune.

Deci trup din trupul meu fiind, tu ai dreptate,
Să știi cu de-amănuntul și de a mea ființă;
Căci voi numai la lume priviți cu îngâmfare,
Ca când ar fi eternă a voastră moștenire,

Iar la pământul negru, ce-l călcați în picioare,
Priviți cu defăimare, ca la o mârșăvie;
Eu ți-oi spune misterul, ca el să-ți fie armă,
Ție și altor oameni ce moartea înfioară,
Când n-aveți fapte bune,
Ascultă dar, amice:

"Acum sunt multe secoli, dar să le număr nu pot,
Când Atotziditorul m-au plăsmuit din haos
Și a sa sacră voie mi-au pus îndatorire,
Ca eu să fiu dospeala a totul ce viază,
Și-n mine să se-ntoarcă spre a renaște iarăși.

Deci eu printre planete rotindu-mă cu vâlfă,
Și răspândind din sine-mi o vlagă crescătoare,
Mi-am învelit tot trupul cu vlăstări și verdeață,
Și tot ce este astăzi cu suflet și viață,
Și ca duioasă maică îmi hrănesc toți copiii;

Dar nemulțumitorii nu pot să înțeleagă
Pe a lor născătoare și oameni făr’ de cuget,
Mă spurcă, mă încruntă cu-a fraților lor sânge,
Și apoi mor ca tigrii, cugetul nemustrându-i,
Și mistuiesc în mine afurisite oase"...

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Aici glasul cest dulce, ce îmi șoptea pământul
Și-mi încânta simțirea, se curmă de suspinuri...
Dar mai apoi îmi zice: "Spune bieților oameni
Să-și podobească viața cu fapte onorate,
Spune să se iubească frățește între dânșii,
Căci pe cel de aproape cine iubește-n lume
Porunca împlinește acea dumnezeiască,
Iar eu ale lui zile le voi umple de bine,
Dându-i belșug, avere din sânurile mele;
Și a lui rămășiță cu drag o voi ascunde
În sine-mi ca o maică mormântul podobindu-i

Cu flori mirositoare; și etern a lor suflet
Ca pruncul neculpabil va locui în ceruri.
Dar celor făr’ de lege, ce nu vor să m-asculte,
Le voi vesti sfârșitul cu groaznice furtune.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Deci tu la nevoi grele pe pieptul meu te culcă,
Căci nu găsești în lume alt pat mai de odihnă;
Eu să-ndulcesc pot numai amarul vieții voastre,

Eu sunt sticla de balsam pentru sufletești rane,
În mine de somn dulce veți adormi ca pruncii,
În mine se alină omul cu fapte bune."

Aceste sfaturi blânde maicei noastre pământul
Le-am spus la ai mei casnici, și ei cu umilință
Ascultând, le crezură...
Iar oameni făr’ de cuget zicea cu sumeție,
Că lumea răsfățată pentru om se făcură,
Nu pentru pământ omul. Deci el orice poftește,
Poate să întreprindă pentru-a sa fericire,
Iar ce zice pământul sunt fabule și bârfele.

Așa răspunde omul acel fără de lege,
Căci el n-au văzut încă cât de lin moare dreptul
Și cât de grozav moare acel cu fapte rele."


[* "Constantin Stamati" *]
th3mirr0r (autor)
duminică, 04 iunie 2017



[* "COSTACHE STAMATI" *]



* „Însuși în singurătate” *


"Însuși în singurătate,
Strig, mă vaiet, cine-aude?
Inima mea, ticăloasa,
Mii de dureri o cuprinde.
Moarte, a mea mângâiere,
Ce zăbovești de nu vii,
Să mă mântui de durere,
Să scap de nenorocire,
De osândă-ngrozitoare,
De-o jalnică chinuire,
Nenorocire mai mare?
Numănui nu pot să spui
Duioasa mea întâmplare.
Nu găsesc om cu simțire,
N-am prieten credincios
Să-i spui a mea chinuire,
Să-i spui starea ce-am ajuns,
Că sunt mort între cei vii
Și trăiesc oftând pe-ascuns.
Lacrimile-mi feresc,
Ca să nu-nțeleagă nime
Că plâng și mă tânguiesc.
Aleargă, moarte, grăbești,
Dă sfârșit unei vieți
Ce cumplit se chinuiești.
Mângâierea mi-i mormântul,
Nesimțirea mi-i scăpare,
Să m-ascunză dar pământul."


* „Omul și cerul” *


"Iată se urcă luna în carul de lumină,
Pe albăstrie boltă a cerului senin,
Razele ei sunt blânde, lumina ei îi lină,
Ea mângâie ș-alină al omului suspin.

Și-i zice: "O, ființă mizeră, pieritoare,
Ce ești o jucărie lumeștilor furtuni,
Nu mai gândi zadarnic la cele viitoare,
Nici la cele trecute, căci sunt deșertăciuni.

A ta viață scurtă, lumea te-amăgește,
Și tu treci ca o floare, a primăverii fiică,
Ș-a mea lumină astăzi pe frunte de-ți sclipește,
Iar mâine pe mormântu-ți lânced și galeș pică.

Numai pe etern cerul stelele lin săltează,
Surâd ca ochii veseli și etern luminează.

Vezi balul cest faimos ce ca un vis trecură,
Căci jucăușii sprinteni au obosit, s-au dus,
Muzica, râsuri, vorbe încet-încet tăcură,
Luminile prin lustre pe rând s-au stins.

Și vezi cum se lățește tăcerea, trist, adâncă,
În sala întru care nu-ncăpea săltători;
Ea au rămas deșartă, și numai se văd încă,
Căzute de la dame, pe jos, câteva flori.

Așa repede timpul și făr’ de îndurare,
Trece și vă răpește tot ceea ce iubiți,
Și nu vrea să vă lase o umbră oarecare,
De fericirea voastră în lume cât trăiți.

Numai pe etern cerul stelele tot săltează,
Surâd ca ochii veseli și etern luminează.

Oh! vezi pe bieții oameni cum cer cu ne-ncetare,
Cum doresc să trăiască un secol de-ar putea,
Cum cer noroc, avere, pompe și desfătare,
Cum cer acelea toate ce trec fără să stea!

Oh! vezi pe amorezul cum cere să-l iubească
A sa amorezată statornic, neschimbat,
Vedeți pe părinți, maice cum doresc să trăiască
În toată fericirea a lor fii ne-ncetat!

Vedeți eroi, filosofi, poeți, artiști mulțime,
De ce furtuni și chinuri etern se bântuiesc,
Cum doresc nemurirea faimosului lor nume,
Când ne-nvățații barbari cu pizmă îi hulesc.

Numai pe cer nu-i pizmă; acolo toate-s line,
Și el nu se pătează de nouri și furtune.

Iată și ținterimul, orașul celor morți,
Unde speranță, frumsețe și tot ce naște firea
Sunt vălătuc împinse în largile lui porți
De moartea ne-ndurată, făr’ de milostivire.

Deci un mormânt deschide și-ntr-însul scormolește,
Ș-atunci, de poți, ghicește al cui fu cel mormânt,
Dar nu ghicești nimică, apoi te dumerește,
Că tot ce dorim, cerem pământ și țărnă sunt.

Vezi monumentul cela al unui om faimos,
Pe-a sa frunte măreață era scrisă mândrie,
Ș-acum într-însa roade vierme nesățios,
Căci lut au fost acela ce trăia în trufie.

Iar cerul etern este, numai pe el îi pace;
Și luna printre stele se urcă lin și tace.

Dar iată că și luna sfârșește a sa cale,
Dar ea surâde încă, când se revarsă zori,
Și tot încă se uită către pământ cu jale,
Ca când zice adio bieților muritori.

Misterioasa lampă a unei alte sfere!
De ce nu pot eu, oare, eu, slabul muritor,
Să zbor pe-a tale raze de la pământ spre stele,
Unde-i viața noastră un vis netrecător?...

Oh, ia-mă și mă soarbe în ale tale raze,
Să lunec ca o umbră peste înalții munți,
Pân-unde clipesc stele ca ochii ce veghează,
Pân-unde zboară îngeri cu aripi și ochi mulți...

Dar tu nu asculți, lună, sumeaț-a mea dorință,
Îți strângi a tale raze de peste munți și măguri,
Și-n zori tu fugi palidă, cu mare sârguință,
Smerită ca mireasa, și te împlânți în neguri.

Atunci stele, luceferi se sting delaolaltă,
Și cerul ca cristalul rămâne făr’ de pată,
Căci tot ce naște firea sau ticălosul om,
Ca roua piere de soare, ca visul după somn..."



[* "Constantin Stamati" *]
th3mirr0r (autor)
duminică, 04 iunie 2017



[* "COSTACHE STAMATI" *]



* „Stejarul singuratic” *


"Pe un șes neted, ce dezvelește
Pajiște vie cu mii de flori,
Pe care crește și înverzește
Un stejar mândru mai pân’ la nori,

Dar el e singur, tovarăș n-are
Nenorocosul ca vai de el!!!
Chiar ca recrutul, ce cu-ntristare,
Păzind la strajă, stă singurel.

Când vara soare tot câmpul arde,
Supt ștejar umbră, pajiște, flori,
Dar supt el n-are cine să cate
Repaos, ticnă, zefiri, răcori.

De năpădește vifor vreodată
Pe călătorul cel rătăcit,
El tot aiurea adăpost cată,
Nu supt stejarul cest părăsit.

Doar din tâmplare vro turturică
De șoim gonită au năzuit
Și-n a lui frunze scapă de frică,
Dar trecând frica l-au părăsit.

Stejarul falnic un soț dorește
Fie și frasin* ce orice vânt
Cu a lui frunze se hârjonește...
El însă cere soț pe pământ.

Oh! și copacul are rea soartă
Să crească singur, singur supt cer.
Apoi dar omul ce suflet poartă
Amar trăiește fiind stingher.

Eu sunt acela ce strâng avere,
Ce gonesc slavă, titlu înalt,
Dar aur, slavă nu-s de plăcere,
Neavând cu cine să le împart.

Tâlnesc prieteni ce mi se jură
Că îmi vor bine și mă iubesc,
Dar ei îmi poartă pizmă și ură,
Văzând că Domnul vrea de sporesc.

Tâlnesc frumoase ce mi se uită
Cu ochii galeși, plini de amor,
Dar mă înșeală, și-ntr-o minută
Îndrăgesc iarăși alt trecător.

Ah, nu vreau aur, nu vreau nici cinste,
În zadar toate sunt pe pământ...
Vreau soț, tovarăș, suflet fierbinte,
Ah, drag să-mi fie pân’ la mormânt."


* „Roagă-te pentru mine” *


"Glasul tău îi fraged, glasul tău pătrunde,
Și îmi dă speranță rugăciunea ta.
Eu sufăr, și Domnul poate să te-asculte,
Deci și pentru mine să-l rogi nu uita.

Eu ascund durerea ce mă chinuiește,
Căci nu mi se cade a ți-o arăta...
Dar pieptul se sfarmă, secretul zbucnește,
Deci și pentru mine să-l rogi nu uita.

Ți-aș spune o vorbă și sunt la-ngrijere,
Că fața ta poate se va întrista;
Fii dar tu cu pace, iar eu cu durere,
Deci și pentru mine te rog nu uita.

Două inimi însă făcând rugăciune,
Tot cu o credință făr-a înceta,
Pot odinioară să se împreune,
Deci și pentru mine să-l rogi nu uita."


* „Epitaful” *


"Tânără, frumoasă, soață credincioasă,
Și maică duioasă au fost cât trăi;
Și tocmai ca floarea, ce o arde boarea,
Pe a sa mlădiță
Căzu și pieri
Amata Tincuță."


[* "Constantin Stamati" *]
th3mirr0r (autor)
duminică, 04 iunie 2017



[* "COSTACHE STAMATI" *]



* „Înțelepciunea lui Solomon” *

[...]

"Deci dar, moarte, tu ești noastra fericire,
Tu ești picătura ce-ndulcești amarul,
Și potoli furtuna chinurilor noastre!
Pe tine te-așteaptă inimi întristate,
Ce sunt înșelate de speranți deșarte,
Și mult sfâșuite de dureri cumplite.
Dar ce va fi oare după moartea noastră?
Înțelepții lumii nu pot ști aceasta,
De mormântul este finitul a toate,
Sufletul de piere ca la animale.
Sau zboară în ceruri, în lăcașuri sânte?
Misterul acesta nime nu-l pătrunde.
Atotcreatorul au făcut pe vierme,
Ca pe noi, pe dânsul el îl ocrotește,
Și lui, ca și nouă, el au dat simțire,
Ca noi el se naște, ca noi își dă blescul (răsuflare).
Unde-i al său suflet? Ș-al tău unde este,
Omule deșarte? Simțirile-ntr-însul
Pier ca și în tine, deci ce-aștepți tu oare?*
Dar cine gândește la aceste toate?
Scumpul grămădește avuție multă,
Ca când în eternuri are să trăiască;
Cu marea se luptă speculantul lacom,
Aducând covoare de la Tir și Indii,
Pentru desfătarea avuților trufași,
Când milionarul moare ca săracul...
Pe mișel, cel tare cumplit împilează,
Căci în mâini el are trăsnete și fulger,
Fruntea lui ajunge până sus la nori,
Tună și detună, zguduie pământul,
Cești pământești însă, demizei în grabă,
Pier ca și o umbră, se prefac în țărnă.
Tinerețea este chiar ca și o roză,
Are multe grații, a ei frumusețe,
Însă ea nu este decât o nălucă,
Căci cereasca floare în pripă se trece;
Așa și fecioara moare tinerică,
Amatul ei jalnic lângă mormânt trece,
Stă câtva, se uită și se duce-n lături.
Într-acest fel toate trec într-o clipală...
Armonia dulce, a arfei acorduri
Vor muți în secoli pentru-a mea ureche,
Când în trup odată se stinge viața,
Și-n nerve se-ncheagă recele meu sânge.
Va trece lumescul răsfăț de la mine,
Vinul și nectarul Libanului dulce
Nu vor fi în stare să-mi gâdile gustul;
Bătrânețea pleacă la pământ grumazul,
Pășesc cu-ntristare spre mormântul rece...
Femei mult amate, a cărora brațe
Au fost ca un leagăn desfătărei mele,
Eu vă las cu pace, așa au vrut soarta,
Amorul să trăiască etern de la mine
Și să nu-nflorească nici odinioară
Primăvara dulce pentru bătrânețe.
Iar tu, o, iubite tinere, grăbește
De culege vara florile frumoase,
Căci tânăra vârstă un dar ceresc este.
Petrece dar timpul în zăbavi plăcute,
Căci și desfătarea e a ta stihie,
Și ea migăiește tinerele zile.
Fii cu înțelepții amic bun și frate,
Și stă la ospețe cu dânșii în vorbă,
Iar când vezi pe ceruri luna mângâioasă
Plutind printre stele către miez de noapte,
Du-te de te culcă în trufașe brațe,
Și cât ești pe ele uită înțelepții.
Eu îți zic: iubește însă cu măsură,
Căci sexul amabil ades ne înșeală,
Deci iubind te-nvață a deziubi iarăși...
Căci orișice patimi, feblețe, deprinderi
Trebuiesc supuse omului cu minte,
Ca numai nebunii lanțul lor să-l poarte.
Iertat este nouă să căutăm chipuri
Fericirii noastre, nefăcând rău, însă,
Celui de aproape, și cu cumpătare
Să ispitim bine: ce este minciuna?
Ce este-adevărul? Căci acest fel numai
Cugetele noastre nu pot să greșească.
Nu fiți la nimică aspri peste samă,
Iertați nătărăii îngâmfați și mândri,
Iertați neînvățații, iubitori de sine,
Și făr’ de mânie cu greșiții voștri,
Căci aceste fapte sunt gloria voastră,
Iar acele rele, hulă și ocară.
Iertând slăbiciunea celor cu prihane,
Vă vor iubi cei slabi cu inimi curate;
Și ce avem, oare, mai sacru în lume
Ca bunavroință a fraților noștri?
Și care om, oare, n-au căzut vreodată,
Când și înțelepții învățători lumii,
S-au luptat de patimi, s-au smintit de ele?
Și-n comun fă bine celor mai răi oameni,
Precum creatorul pe toți miluiește,
Căci lăudat este ca să te iubească
Nemulțumitorii, fără s-aștepți plată
Și făr’ să te lauzi că le-ai făcut bine.
Omului cel mare răzbunare este
Mulțumitul cuget că au făcut bine;
El știe că răii sunt dușmani de moarte
Facerei de bine și celui cu minte.
A lor săgeți însă nu pot să rănească
Onestul său suflet, având scutar tare,
Pe înțelepciune și nepătat cuget.
Tu asculți aceste și oftezi odată,
Și apoi uiți iarăși sfaturile mele,
Căci lumea înșeală, cugetul orbește...
Viind, însă, ora cea mai de pe urmă,
Vei gândi la mine, la a mele sfaturi...
Cu toate aceste, nu uita, amice,
Că în lume toate sunt deșertăciune!"



[* "Constantin Stamati" *]
th3mirr0r (autor)
duminică, 04 iunie 2017



[* "COSTACHE STAMATI" *]



* „Înțelepciunea lui Solomon” *


"Deșertăciunea deșertăciunilor,
toate sunt deșertăciuni.
În tânăra floare a tinerei vârste,
Gustăi fericirea unui amor fraged;
Dar vai! veșteziră amabila floare,
Ce-mi mângâia ochii cu-a sa frumusețe!
Deci pierind ca visul acea fericire,
Am zis: și amorul e deșertăciune!
Când eram în vârstă am iubit răsfățul,
Am iubit averea, mă desfătam dulce;
Dar tocmai atuncea când trăiam mai bine,
Supărări, urâtul îmi amără viața;
Deci la bătrânețe m-am lăsat de toate,
Și am zis: răsfățul e deșertăciune!
Am căutat drumul să afl-adevărul,
Am vrut să știu cursul ființelor toate,
Dar este dat nouă ca să aflăm cheia
Misterului lumii pentru omenire?
Când mințile noastre sunt părere numai,
Și învățătura — o deșertăciune.
De ce se dă nouă glorie, putere.
Când n-avem putere pe a noastre soarte,
Și pe-a noastre inimi s-avem stăpânire?
Apoi suntem oare în starea aceea
S-alinăm durerea altora ce sufăr?
Deci și soarta noastră e deșertăciune!
În palaturi mândre, din chedru durate,
În grădini frumoase, verzi și răcoroase,
Pe moile brațe sirenilor mele,
Ascultam rostirea amorului fraged...
Simțeam însă ură și scârbă de viață,
Căci sufletul nostru mulțumit nu este,
Dacă el o dată se încredințază
Că și desfătarea e deșertăciune.
Nu puteam pricepe a mea mâhniciune,
Și ca să-nceteze, m-am dedat cu totul
Miniștrilor curții să mă măgulească;
Dar laude, pompe, obosindu-mi gustul,
Puteam să simt, oare, vreo mulțumire,
Când și lingușirea e deșertăciune?
M-am silit să aflu a omului fire,
Am aflat, vai mie! Vai de a lui soartă!
Inima lui plină de mârșave pofte,
Și de răutate fără de măsură.
Căci el dușmănește atât pe-ai săi dușmani,
Cât și pe prieteni și pe sine însuși;
Dar ș-a lui cruzime e deșertăciune.
Acolo săracul amar lăcrimează,
Aici în județe osândesc dreptatea,
Acolo cu glorie cinstesc nătărăul,
Aici pentru cel rău înflorește roza,
Celui bun răsar spini și mărăciune,
Încât pentru dânsul îi temniță lumea,
Dar și nedreptatea e deșertăciune.
Mai încolo râde și necredincioasa,
Când plânge, suspină acel ce-au amat-o,
Ea, iubind pe altul, i-au jurat credință...
Dar apoi ș-acela pe dânsa o lasă.
Și pe dânsul iarăși alta îl înșeală.
Spuneți dar, amorul nu-i deșertăciune?
Veninoși zavistnici hulesc totdeauna
Merite, talente, iar faptele bune
Sunt rău răsplătite și nesocotite.
De faceți și bine, cu rău plătesc vouă,
Căci inimi de piatră nu pot avea milă,
Dar și răutatea e deșertăciune!
Și apoi noi însuși în ticăloșie,
Trăind dorim, cerem să câștigăm multe,
Le avem, și-ndată altele mai cerem,
Așteptând să moară clironomii noștri,
Și ei iar, din contra, vor a noastră moarte,
Când și avuția e deșertăciune!
Deci pe acest luciu a mării vieții,
Ne zbuciumăm groaznic în putrede luntre,
Înotăm cu frică, prin furtuni și neguri,
Și tragem de vâsle s-ajungem la țărmuri,
Dar vântul se-ntartă, sfarmă luntrișoara,
Și-n hiola mării ne aflăm mormântul,
Apoi viața noastră nu-i deșertăciune?
Omeneasca minte este de tot oarbă,
Măcar că strămoșii ni se par filosofi,
Și măcar că însuși silim să-i ajungem.
Știința lor însă de la noi se pierde,
Și a noastră iarăși după noi se uită,
Și tot acea soartă pe urmași așteaptă,
Căci și-nvățătura e deșertăciune.
Nimică sub soare nou acum nu este,
Căci ce este astăzi au fost de când lumea.
Și mai înainte s-au vărsat mult sânge,
Și mai înainte plângea amar omul,
Și mai înainte am fost jocul soartei,
Speranței deșarte, patimelor jertfe,
Căci toate aceste sunt deșertăciune.
Împărat și sclavul, înțeleptul, timpul,
Cel fără de lege și neprihănitul,
Vor pieri ca umbra toți deopotrivă,
Și pe toți înghite tot un mormânt rece,
Căci și omenirea e deșertăciune.
Câmpul înflorește pentru om și tigru,
Un pământ hrănește pe neânduratul,
Și pe-acel ce-ajută văduva, sărmanul,
Și tot un mușchi crește pe a lor morminte,
Căci omul și fiara tot un pământ este,
Deci și diferența e deșertăciune.
Mândria ta, vâlfa, fapte strălucite,
Monumenturi scumpe nu folosesc ție,
Căci murind te uită rudele, amicii,
Și nici vin să vadă unde ți-i mormântul,
Căci ca un vis toate sunt deșertăciune.
Dar oricât ne-nșeală lumea și chiar viața,
Noi tot vroim încă să trăim în lume,
Și cât de deșarte sunt pompele toate,
Noi le dorim însă cu mare căldură,
Făr-a ne pricepe că-s deșertăciune.
Și ce nu se cade iubim cu căldură,
Și ce nu se poate căutăm și cerem,
Chiar ca și copiii, dorim jucărele...
O, om ticăloase, vai de a ta viață!
Tu petreci în lume amăgit de patimi,
Și mori în durere, căindu-te foarte,
Negândind că lumea e deșertăciune."


[...]


[* "Constantin Stamati" *]
th3mirr0r (autor)
duminică, 04 iunie 2017



[* "COSTACHE STAMATI" *]


* „Eroul Ciubăr-Vodă. Fabula fabulelor vechi populare sau Rolando furios moldovenesc” *


*IV.


"După trei zile Bogdan
La domnescul său palat
Sosind, îndată-ntrebă
De zâna soția sa;
Și iată că alergă,
Înaintea lui ieșind,
O țigancă fetnegea,
Îmbrăcată prea frumos,
În stofe și urșinic,
Și pe Bogdan sărutând,
I-au zis: “Bine ai venit,
Dorite mirele meu,
Căci de mulți ani te aștept,
Șezând ziua în cerdac
Și cătând în calea ta,
Iar noaptea amar plângând,
Încât de lacrimi și dor
Pielea pe obrazul meu
S-au îngroșet, s-au zburlit,
De scârbă s-au înnegrit;
Și bălană de am fost,
Acuma, vezi, m-am smolit.
Vezi, dragă mire al meu,
Vezi cât te-am dorit de mult,
Și de-ai fi mai zăbovit,
Ori mă găseai în mormânt,
Ori mă ofticai de tot!”
Deci bunul nostru Bogdan,
Crezând întru adevăr
Că este ursita sa
Țigăncușa ce-i vorbea,
O strângea la pieptul său,
Dar el însă nu știa
Că aceea ce-i vorbea
Fata judelui era,
Al țiganilor domnești.
Și că muma ei au fost,
Când trăia domnul Ciubăr,
Una din găinăriți
A păsărilor domnești.
Însă farmece știind,
Și fiindcă și Ciubăr
Credea în solomonii,
Pe dânsa el o avea
De dragoman credincios
Între dracul și-ntre el.
Dar pierind domnul Ciubăr,
Și lipsind și fiul său,
Lăieșița acea rea,
Cu-a sale farmici drăcești,
Încântase pe boieri,
Pe hatmani și pe oșteni,
Încât unii pribegiră
Încotro ochii i-au dus,
Alții, nebunind de tot,
Strângea ciolane pe câmpi,
Și alții se prefăcură
În lupi, în urși, sau în cerbi,
Fugind în codri pustii;
Iar ea cu bărbatul său
Domnea și orânduia
În țară și pe români;
Și pe zâna lui Bogdan,
Sugrumând-o, o zvârli
Într-un adânc heleșteu,
Ce lângă curte era.
Deci Bogdan au socotit
Mai întâi pe tatăl său
Să-l pomenească un an
Și să poarte tot negrit,
Și petrecând acel an
În jale și rugăciuni.
Pentru răposatul domn,
Să se însoare apoi
Cu țiganca ce gândea,
Că ursita lui era.
Deci petrecând acest fel,
Țiganii prea se silea
Că doar îl vor fermeca;
Dar al geniei inel
Pe dânsul îl apăra;
Iar fata cea de țigan
Se podobea, se dregea
Ca să placă lui Bogdan;
Și oglingioara luând,
Ce țiganca, maica sa,
În taină i-au fost dat,
Se privea, în ea zicând:
“Oglindă, oglingioara mea,
Spune drept ca chipul meu
Este altul mai frumos,
Mai delicat, mai cu haz,
Din câte fete au fost
Și sunt astăzi pe pământ?”
Iar oglinda răspundea:
“Că mai frumoasă era
Și iarăși în grab’ va fi
Ileana cu părul lung
Ce Cosânzeana îi zic”.
Și fata cea de țigan
Mâniindu-se zvârlea
Oglinda ce grăia drept.
Deci într-o zi au venit
Toți comișii la Bogdan
Și i-au spus că caii săi
Nicidecum nu vor să bea
Din heleșteul domnesc,
Căci în el s-au arătat
De aur un peștișor,
Care apa tulburând
Pe cai foarte speria.
Așadar, domnul Bogdan
Cu fata cea de țigan
Au mers cu sârg amândoi,
Să vadă cel peștișor,
Pe care Bogdan văzând,
Foarte de el s-au mirat.
Dar țiganca pricepu
Că acel pește era
Zâna ce au fost ucis
Lăieșița, maica sa,
Și-n heleșteu o zvârli;
De aceea se rugă
Să i-l dăruiască ei,
Și bunul domn Bogdan
Cheful să-i strice n-au vrut,
Ci să prindă porunci
Pe frumosul peștișor,
Dar toți pescarii domnești
Să-l prindă nu au putut;
Iar Bogdan însuși luând
Undița de la pescari,
Peștișorul au venit
Și singur în ea s-au prins,
Pe care el l-au și dat
Țigancei ce aștepta.
Iar ea, alergând cu el,
Bucătarilor l-au dat,
Să i-l curețe de solzi
Și să-l frigă pe cărbuni.
Și după ce l-au mâncat,
Oglingioara își luă
Și iarăși i-au zis râzând:
“Oglingioară, spune-acum,
Spune drept, ca chipul meu
Este altul mai frumos,
Mai gigât și mai cu haz
Din câte fete au fost
Și sunt astăzi pe pământ?”

[...]


Notă* Această fabulă eroică este considerabilă, ca volum; aici voi reda doar capitolul IV, urmând ca într-un viitor apropiat sau îndepărtat, să redau toate fragmentele.

[* "Constantin Stamati" *]
th3mirr0r (autor)
duminică, 04 iunie 2017



[* "COSTACHE STAMATI" *]


* „Eroul Ciubăr-Vodă. Fabula fabulelor vechi populare sau Rolando furios moldovenesc” *

IV.

[...]

Iar oglingioara au zis:
“Că mai frumoasă era,
Și iarăși în grab’ va fi,
Ileana cea cu păr lung
Ce Cosânzeana îi zic”.
Dar țiganca i-au răspuns:
“Oglingioară, spui minciuni,
Căci eu mâncai carnea ei,
Și nu va fi în etern
Ileana cea cu păr lung”.
Așa țiganca zicea,
Pentru că ea n-au știut,
Că din ai peștelui solzi
Unul nu știu cum sări
La fereastra lui Bogdan,
Și din el curând crescu
Un tei foarte răsfățat,
Sub care domnul Bogdan
Cu haz la prânz ospăta;
Căci teiul acel frumos
Slobozea deasupra lui
A lui înverzite crengi,
Și de soare îl umbrea,
Și-l răcorea fiind cald;
Iar sara tot acel tei
Rază de foc slobozea,
Și așa se lumina,
Că toată noaptea sub el,
Curteni, bărbați și muieri
La șezătoare venea,
De torcea și depăna;
Iar mătalnicii flăcăi
Se hârjonea între ei,
Sau spunea cimilituri
Femeilor ce torcea,
Sau cu fetele râzând,
În pilde se pâcălea
Sau spunea fabule lungi.
Iar când fata de țigan
Se apropia de el,
Crengile lui se clătea,
Se scutura mânios,
Și așa o șfichiuia
Peste cap, peste obraz,
Că fugea de el cu sârg.
Deci ea iar au priceput
Că acel tei minunat
Zâna lui Bogdan era,
Și iarăși au început
Ca să roage pe Bogdan
Să i-l dăruiască ei.
Deci el iarăși și acum
Pofta țigancei făcu.
Și-ndată ea porunci
Să taie acel copac
Și să-l ardă întreg tot,
Însă vântul au zburat
Numai o frunză din el,
Și purtând-o pân’ la nori,
Au lăsat-o de-au căzut
În codrii cei mai merei
La un bătrân prisăcar;
Și frunza căzând la el,
În flăcău se prefăcu,
Tânăr și frumos la chip,
Sprinten și gigât la stat.
Deci bătrânul prisăcar,
Văzându-l, i-au zis așa:
“Făt-Frumos, de ești străin
Și dacă nu ai părinți
Și aici ai nimerit,
Te rog cu mine petreci
Și fii ca copilul meu,
Ca murind eu să mă-ngropi
Aice, în acest pustiu,
Unde pe nime nu am,
Pierind seminția mea
De farmici diavolești;
Căci pierind domnul Ciubăr
Și domnișorul său fiu,
Pe care eu l-am deprins
Ca să săgete în zbor
Pe lăstunii ușurei,
Sau cu mazdracul pe urși
Să pătrundă făr’ de greș,
A lor curte rămase
Și țara făr’ de stăpân.
Deci eu și cu alți boieri
Ocârmuiam cum puteam
A domniei trebuinți,
Dar nu trecea nici o zi
Să nu piară dintre noi
Câte un boier sau doi,
Pân’ ce într-o zi văzui
Pe soție și pe fii
Straiele pe ei rupând
Și ca niște îndrăciți
Fugind în codrii pustii;
Iar eu, ca să-i pot găsi,
M-am aruncat pe un cal
Ce l-am găsit priponit
De al cerdacului stâlp,
Și îndată acel cal,
Ce duh necurat era,
M-au ridicat în văzduh,
Zburând cu mine pe sus,
Încât sub talpe simțeam
Vârful brazilor înalți
Că mă zgâria cumplit,
Și în sfârșit peste munți,
Peste ape, peste văi,
Zburând cu mine mereu,
Am ajuns până aice,
Și călare m-am trezit
Nu pe calul ce zbura,
Ci pe prăjină de tei;
Și niciodată de-aici
Înapoi nu am putut
Să nimeresc la oraș.
Dar domnul m-au miluit,
Găsind aici în pustiu
Prisaca unde trăiesc,
Și nu cred să mai văd eu
Pe eroul meu Bogdan
Și pe seminția mea.
Te rog dar, o, fătul meu,
Fii tu mângâierea mea,
Nu mă lăsa părăsit;
Căci de mult în ochii mei
Om pân-acum n-am văzut”.
Deci tânărul ce-asculta
I-au răspuns cu glas duios:
“Nu pot să-ți făgăduiesc,
Cucernicule bătrân,
Să împlinesc voia ta;
Căci și eu sunt prigonit
Tot de duhul necurat,
Pân’ nu se va împlini
Aceea ce mi-au menit
A norocului meu stea;
Dar eu voi trăi aici
Cât se va putea mai mult!”
Tânărul așa grăind,
Iată că se auzi
Clocotind codrul mereu
De-a gonașilor strigări,
De țâhnete de copoi,
De buciumi vânătorești;
Și iată că se văzu
Când și când printre copaci
Fugând urși, capre și lupi,
Și iată că se ivi
Bogdan ca un vânător,
Gonind de-aproape un urs;
Și rănindu-l dinapoi,
Ursul s-au întors la el,
În picioare s-au sculat,
Înfricoșat mormăind,
Și apucând pe Bogdan
Îl trântește la pământ
Și începe a-l stropși.
Dar tânărul Făt-Frumos
S-au repezit ca un șoim,
Și încălecând pe urs
L-au apucat de urechi,
L-au întors de la Bogdan
Și, dându-i pinteni mereu,
Mergea călare pe el
Chiar ca pe o gloabă rea."

[...]

[* "Constantin Stamati" *]
th3mirr0r (autor)
duminică, 04 iunie 2017



[* "COSTACHE STAMATI" *]


* „Eroul Ciubăr-Vodă. Fabula fabulelor vechi populare sau Rolando furios moldovenesc” *

IV.

[...]

"Deci Bogdan s-au ridicat,
Tânărului mulțumind,
Și viind la curtea sa
Spunea minunea la toți
Aceea ce au văzut.
Iar țiganca pricepu
Că acel tânăr au fost
Tot ursita lui Bogdan;
Deci pe maica sa chemând,
I-au zis plângând cu amar:
“Mamă, nu te îndura,
Fă orice farmece știi,
Sau orice otrăvi mai tari,
Și mă mântuie, te rog,
De ursita lui Bogdan,
De vrei doamnă să mă vezi,
Sau de vrei să nu pierim;
Căci anul mai a trecut
De când Bogdan au venit
Și foarte mă îngrijesc
Să nu vie cumva ea
Dușmanca mea cea mai rea,
Și să-i spuie cine sunt,
Și câte au pătimit
Despre amândouă noi;
Căci eu, orice am făcut,
N-am putut să-i viu de hac,
Ca să o pot prăpădi”.
Lăieșița auzind
Ce spusese fiica ei,
La miezul nopții s-au dus
La țintirimul din câmp
Unde erau îngropați
Hoții ce se spânzurau,
Sau cei ce se dovedea
Că sunt strigi sau tricolici,
Sau vestiți fermecători,
Și acolo aprinzând
Un mititel focușor
Cu lemn ce au fost furat
Din raclele celor morți,
Carii când se dezgropa
Se găsea afurisiți,
Și lepădând de pe ea
Hainele ce purta,
Goală au înconjurat
Ca o furie din iad,
Focușorul ce ardea,
Pe Scaraoschi chemând,
Și vorbe diavolești
Bâiguind, din dinți scrâșca,
Din ochi scântei slobozea,
Flocii pe cap își zburlea,
Încât semăna a fi
Diavol împelițat.
Și iată fum ca un stâlp,
Negru și prea puturos,
Din focușor au zbucnit,
Și în aer clocotind,
Au trăsnit și au ieșit
Un diavol slut din el,
Însă prea puțin mai slut
Decât țiganca era;
Și i-au zis ei: “Eu sunt Benga,3
Zânul tău, deci ți-am adus
Acest măr dintr-un pom,
Din care Eva gustând
S-au izgonit din Eden.
Deci tu cu el să te duci
La prisăcarul știut;
Și ursitei lui Bogdan
Dându-i-l ea va gusta,
Și îndată va muri”.
Aceste dracul grăind,
În pară s-au prefăcut
Și s-au ridicat în vânt,
Și apoi prăsnind scântei,
În întuneric pieri.
Deci țiganca alergă
La boierul prisăcar,
Și plecându-se în băț,
Ea calică se făcea,
Dar al prisacăi cățel
S-au repezit ca un leu
La țiganca ce venea.
Și ca când era turbat,
Să o spârcuiască vrea;
Iar Făt-Frumos alergă,
Și pe cățeluș gonind,
Țigancei pâine i-au dat
Și de faguri un chersin (căuș).
Țiganca i-au mulțumit,
Din torbă mărul au scos
Și dându-l lui Făt-Frumos
I-au zis: “Că mă rog să guști,
Să vezi bunătatea lui;
Căci livădarul domnesc
De pomană mi l-au dat,
Și mere de acest fel
Numai domnii au mâncat”.
Deci ursita lui Bogdan,
Apucând mărul domnesc,
O dată numai putu
Să muște din acel măr
Căci cățelul au sărit,
Din mână i l-au răpit
Și l-au înghițit întreg
Și îndată a crăpat
Și pe loc căzu și el
Chiar mort. Dar sufletul său
S-au prefăcut în porumb,
Și zburând în văzduh sus,
S-au dus tocmai la Bogdan,
Care atunci se afla
În al său scaun domnesc,
Și populul judeca
Cu boierii mari și mici.
Deci porumbul s-au și pus
Pe umărul lui Bogdan,
Și cu glas chiar omenesc
I-au spus toate ce-au pățit
Despre lăieșița rea,
Și câte mai făcu ea
Cu farmece și venin
La curteni și la boieri
În vreme ce au lipsit
Bogdan din scaunul său."


[* "Constantin Stamati" *]
th3mirr0r (autor)
duminică, 04 iunie 2017



[* "COSTACHE STAMATI" *]


* „Eroul Ciubăr-Vodă. Fabula fabulelor vechi populare sau Rolando furios moldovenesc” *

IV.

[...]

"Deci Bogdan s-au mâniet,
Ca un tigru au răcnit,
Și cu piciorul izbind
Foarte groaznic în pământ,
Crăpă ziduri câteva,
Clopotele răsuna,
Caii, boii au zbierat,
Mâțele au miorlăit,
Șoarecii au leșinat,
Și tot populul căzu
La pământ cu dosu-n sus.
Iar Bogdan, pufnind din nări
Chiar ca un zimbru rănit,
Călăilor porunci
De au schinjuit cumplit
Cu căngi și vine de bou
Pe lăieșița cea rea,
Cu fiică-sa la un loc.
Apoi iepe aducând
Ce mai sirepe au fost
În a curții herghelii,
Pe țigance le-au legat
De ale iepelor cozi,
Și le-au alungat apoi
Peste râpi și peste stânci
Pân’ le-au spârcuit bucăți.
Iar pe ceilalți țigani,
Pe unii i-au înțăpat,
Pe alții i-au jupoiat.
Pe alții în patru părți
Tăindu-i i-au dat la câini,
Și alte de acest fel
De torturi le-au mai făcut.
Apoi Bogdan căutând
Sufletul ursitei lui,
Ce se făcuse porumb,
Nu l-au mai putut afla;
Căci și el s-au speriat
Când s-au mâniet Bogdan,
Și fugise în pustiu.
Deci Bogdan s-au și pornit
Să cate ursita sa,
Însă el neputând ști
Unde s-au mistuit ea,
Pe soare au întrebat
Încotro s-ar fi aflând;
Dar soarele n-au putut
Să-i spuie de ea nimic,
Căci când lăieșița rea
În iaz o au aruncat,
La miezul nopții au fost
Și el pe cer nu era;
Dar să întrebe, i-au zis,
Și pe lună, sora lui.
Deci Bogdan au întrebat
Pe lună de nu știa
Ceva de ursita lui,
Și luna iar i-au răspuns
Că noaptea când au pierit
Ileana cea cu păr lung,
Ce Cosânzeana îi zic,
Ea nu au putut vedea,
Căci se pișcase atunci,
Și era nouri pe cer;
Dar să întrebe i-au zis,
Pe vântul ce au suflat
Când ursita lui pieri.
Deci Bogdan au întrebat
Vânturile se suflau
Din a lumei patru părți;
Și crivățul i-au vestit
Ileana cum au pierit
Și în ce loc se afla
Trupul cu sufletul său.
Și el grabnic se porni
La prisaca din pustii,
Unde ajungând văzu
A Ilenei sale trup
Zăcând cu fața în sus,
Și pe pieptul ei șezând
Porumbul, sufletul său.
Deci Bogdan, plângând amar
Pe moarta ursita sa,
Se ruga lui Dumnezeu
Să i-o dăruiască iar;
Și făcându-i multe cruci
Trupului ce zăcea mort,
Porumbul se prefăcu
Într-un abur luminos,
Și în trupul mort intrând,
Fecioara s-au și trezit
Ca din somnul cel mai greu,
Și frecându-se la ochi,
Au oftat, au strănutat;
Și apoi, îmbrățoșind
Pe Bogdan, mirele său,
Amândoi încălecă
Pe armăsarii domnești,
Și împreună luând
Pe boierul prisăcar,
S-au întors toți cu alai,
La scaunul lui Bogdan,
Unde ca și mai întâi
Gătiri de nuntă făcând,
Și poftind mulți megieși,
Crai, domni și viteji vestiți
Mare nuntă s-au făcut,
La care am fost și eu,
Am dănțuit și am dres
Cu paharele domnești,
Iar Bogdan atunci bău
Din scafa, precum au zis,
A hanului tătăresc,
Pe care l-au fost ucis.
[...]
Acolo m-au deșteptat
Soarele, ce răsărea
Tocmai în fereastra mea;
Și pe masa ce era
Lângă al meu așternut,
Lumânarea tot ardea;
Iar lângă mine pe pat
Era un hronicar vechi,
Deschis tocmai acolo,
Unde scrie de Ciubăr;
Iar jos lângă cuptoraș
Dormea bătrânul chelar,
Ce-mi tot fabule spunea
A domnilor celor vechi,
Sara pân’ ce adormeam.
Deci atunci am înțeles
Că și fantazia mea
S-au fost prea înfierbântat
De hronicarul cel vechi
Și de a lui bârfituri.
Și acest vis minunat
Ce în somnul meu văzui,
Adunătură au fost
Din fabule ce mi-au spus el
Și din ceea ce citii
Sara când am adormit...

Pe mine m-au îndemnat să alcătuiesc această fabulă eroică și printre ideile fantastice să descriu spre neuitare și vechile tradiții și întâmplări ale României, mai întâi: suferințele românilor despre cumpliții tătari, ce foarte ades prăda și cotropea România, răpindu-le averile, muierile și fetele, căci pe bărbați ce le cădea în mână îi omora; al doilea, să amintesc de eroicele lupte ale domnilor cu acești fel de crânceni și neâmpăcați dușmani ai moldovenilor; al treilea, să descopăr uzurile vechi și eresurile populului, precum și ceremoniile ce erau îndatinate la nunțile domnești, care mai pân’ în secolul trecut s-au păstrat, și, în fine, am vrut să descopăr câtă înrâurire aveau lăieșii, țiganii în demoralizația populului român cu magiile și descântecele lor, făcându-i a crede mai mult în Benga (Dracul), zeul țigănesc, și de a se teme mai mult de acest spirit necurat decât de Dumnezeul creștinesc, în care țiganii nu aveau un crezământ, și cu aceste uneltiri ale lor nu numai că câștigau mulți bani de la moldoveni, dar făceau multe daune muierilor și fetelor românce, ce se încredeau mai mult în farmecele lor decât bărbații."


[* "Constantin Stamati" *]
th3mirr0r (autor)
duminică, 04 iunie 2017



[* "COSTACHE STAMATI" *]


* „Dorul de patrie” *

(Dedicat României)

"Am fost și eu român,
Dar m-am făcut păgân,
Căci tânăr fiind,
Bietul meu pământ,
De tătari călcat,
Ei sclav m-au luat.
. . . . . . .
De-acum numai moartea
Să mă scape poate
Din păgânătate.
Doina veche a unui
prizonier la tătari1
Bunului patriot și fumul țării
sale i se pare dulce și mirositor.."

I.

"Când aș fi o frunzișoară
Ca de zefir aripioară,
Care căzând în izvor
Plutește pe el ușor,
Eu m-aș smulge cu grăbire
Din crenguța unde sunt,
Aș sări cu mulțumire
În pârăuț sau în vânt;
Sau aș zbura pân-departe,
Peste păduri neumblate,
Sau aș zbura peste râpi,
Ca pasăre cu aripi,
Peste stânci de cremeni oable,
Peste răsfățatul lac,
În care ca plete albe
Rădăcini de copaci zac,
Peste dumbrava cerboaicei,
Peste bârlogul ursoaicei,
Peste-ăuîn codru de stejari
Ce stau chiar niște străjari,
Peste râpi întunecoase,
Lăcaș aprigului hoț,
A căruia frunte arsă
Și a lui ucigaș glonț
N-ar putea să mă-ngrozească,
N-ar putea să mă poprească,
Pân’la Moldova să zbor,
Oh! și acolo să mor...
Unde Ceahlăul desparte
Pe Moldova de Ardeal,
Și unde Bistrița cade
Cu al său limpede val,
Ca o fragedă mireasă,
În brațele fioroase
Al unui aprig bărbat
Ca Siretiul tulburat.
Acolo drag mi-ar fi mie
Sus în văzduh să plutesc,
De unde să văd o mie
De cadre ce se zăresc;
Aice-un șir de culmi nalte.
Acolo văi, râuri late,
Ce Dacia sfâșuiesc
Și-n bucăți o împărțesc...
Acolo ziduri căzute
De cetăți ce pomenesc
Faima Daciei trecute
Și-a neamului românesc."

II.

"Dar cum de au pierit oare
A României nume mare,
Ș-a celor principi faimoși
Patriei părinți duioși?
Unde-s oștele acele
Care-odată tăbărând
Peste dâmburi și vâlcele
Și focuri multe-aprinzând,
Se părea stele picate
Sau fulgere înfocate,
Lucind pe fier fioros
Și făcându-l mai tăios?
Unde-s hatmanii aceia
De buzdugani purtători,
Ce cu a lor bărbăție
S-au făcut nemuritori?
Unde-i ceata panțirească,
Ce păzi stema domnească,
Pe tot trupul înzăuați
Ca zmeii înfricoșați?
Unde-s copiii de casă
Ce sta lângă domni spre pază,
Pajii nobili și frumoși
Ca haiducii fioroși?
Unde-s mocanii de munte
Ce purta prăștii și lănci,
Și sărea ca niște ciute
Peste șanțuri și pălănci?
Și a arcașilor ceată
Ale cărora săgeată
Pătrundea fără de greș
Dușmanii cei mai aleși?
Unde-s cete cu sinețe
A ghibacilor plăieși
Ce la războaie-ndrăznețe
Bătea numai în cămeși,
Cu pieptul și brațe goale,
Dușmanii ferecați în zale?
Căci glonțul lor mergea drept
În a dușmanilor piept;
Unde-s trabanții de groază,
Cu baltage și măciuci,
Cu a lor barbe tufoase
Și cu flocoasele burci?
Unde-s călărașii groaznici
Cu fugarii lor pohodnici,
Ce ca pasărea zbura
Și ca fiarele zbiera,
Când buciumul chema oaste,
Când măzdracele lucea,
Și când simțea pe la coaste
Că pintenul împungea?
Toți acești cai iuți ca focul
Ce sub dânșii arde locul,
Bugeacului fii sirepi
Și mândri ca niște cerbi,
Au pierit cu călărașii,
Ca o umbră au trecut,
Și hatmanii și ostașii
În țărnă s-au prefăcut."



III.

"Deci unde odinioară
Câmpul se cutremurară
De biruinți românești,
De vaiete dușmănești,
Acolo plugarul mână
Leneșii boi hăulind,
Pân-când plugul se anină,
Oase din pământ zvârlind;
Și unde odinioară
Pe dușmani îi înjugară
La pluguri de au arat
Și ghindă au semănat*
În acea dumbravă sântă
Oițele se umbresc,
Și călătorul ascultă
Fluierașul păstoresc...
Și unde odinioară
Bistrița se încruntară
De sângele dușmănesc,
Oh! acolo ce zăresc!!!
Văd de român copilițe
Că se scaldă, șuguiesc,
Și apoi, împletind gâțe4,
Pe pajiște dănțuiesc.
Însă una dintre ele
Saltă ca luna prin stele,
Fiind gigâtă la stat
Ca molidvul drept și nalt;
Cu ochișorii ca mura,
Sprinceana pană de corb,
Fiindu-i întocmai gura
Pe omăt de sânge strop;
Mândră era copilița,
Nu-i tăcea un ceas gurița,
Și prin luncă alerga,
Și fluturași alunga."


IV.

"Ah, dar cum se poate oare
Să m-aprindă desfătare,
Ce mă îndeamnă să uit
Ca să spun ce-am început!
Mă întorc dar cu priință
Către timpul ce-au trecut,
Simțind o mare duință
De ce pe-atuncea n-am trăit!
Să privesc biruitoare
Oastea cea nemuritoare,
Ce pe dușmani învingea
Ș-a țării hotar lărgea;
Să privesc solii triimise
La scaunul românesc
De craii ce zădărâse
Pe zimbrul moldovenesc.
Lăcrimam gândind aceste,
Dar răsării făr’ de veste
Di-o rază ce-au luminat
Spre-a României olat!!!
La 29 ghenarie 1861 s-au deschis cu solemnitate secțiile
corpurilor legiuitoare ale Principatelor Unite...
(Înțelegeți, neamuri, și vă plecați,
cu noi este Dumnezeu)."



V.

"Mă uit și văzui deodată
Că cerul ne-au triimes
Protecție neașteptată
Din a Europei congres,
Ce au urzit cu-ndurare
A românilor scăpare,
Și stima lor înălțând
Precum au fost oarecând!
Acea protecție sântă
Întruloacă și unește
România sfâșuită
Și românilor vestește:
„Că de acum România
Unită are să fie
În a sale vechi hotară
Cum au fost odinioară;
Și legi să-și întemeieză
Unui guvern moderat,
Pe pizmaș să-l înfrunteză
Ce mult timp i-au fost gelat”..."


VI.

"O, protecție înaltă!!!
Tu sameni această dată
Cu marele prooroc,
Care pe munte de foc,
A legii table săpară
Populului bântuit,
Pe care el și scăpară
De un jug nesuferit...
Iar făr’ de-a ta apărare
Popoarele împilate
Nu-i chip să aibă scăpare
De a-și păstra libertate.
Precum Ștefan acel Mare,
Și Mihnea5 cu bărbăție,
N-au izbutit îmbinare
Răzlețitei Românie;
Și nici putu să o scape
De sângeratele labe
A leului răpitor
Și lumii pârjolitor.
Dar ea ca stejar de munte
S-au deprins, s-au învățat
Cu șioaie să se lupte
Și cu furtuni ne-ncetat.
Și tot încă odrăslește,
Pe păstor adăpostește;
Privind furtuna trecând
Și ea etern rămâind,
Sau precum vița-de-vie
Măcar vite să o roadă,
Odrăslește și învie
Și aduce iarăși roadă...
Deci prințul menit să fie
Domn a toată România,
Să facă țării mult bine,
Negândind numai la sine...
Să jure ca să păzească
Șarta țării nesurpată,
Să jure să ocrotească
Dreptatea la judecată;
Căci istoria privește
Faptele de merit mare
Și adânc le tipărește
Pe lespizi nepieritoare.
Și credeți, deși sunt frunză,
Ce vorbesc a mele buze,
Căci cu frunzi s-încoronează
Principii când se renomează."


[* "Constantin Stamati" *]
th3mirr0r (autor)
duminică, 04 iunie 2017



[* "COSTACHE STAMATI" *]




* „Imnul lăutei românești” *



"O, lăută a Moldovii! tu ai fost de tot uitată
În creanga Dumbrăvii Roșii ce românul hăulește,
Și care umbrea cu faimă sânta apă a Sucevii,
Cruntată în multe rânduri d-a neamicilor sânge...
Vântul clătina odată mângâios a tale coarde;
Dar curpănul zaluziei, întinzând vițele sale,
S-au suit cu sumeție, s-au încâlcit pintre ele...
O, lăută românească! cine poate să deștepte
După timpuri vechi trecute încântătoriul tău sunet?
Sau vei fi cu-ndelungare acolo în frunziș mută?
Ori când vei face tu iarăși ca să zâmbească eroul
De plânsul și îngrijirea logodnicei părăsite!!!
O, lăută a Moldovii! odată în țara noastră
Tu țineai hangul tristeții la a domnilor ospețe;
Când lăutarul-maestru amesteca al tău sunet
Cu al oaspeților cântec, tu consolai cu duință
Dragostea misterioasă a româncelor fecioare.
Tu celebrai cu putere biruințele faimoase,
Tu frăgezeai ca un farmec pe românii cei mai aprigi,
Tu umpleai de bărbăție pe cei fricoși în răzbeluri;
Iar când tăcea lăutarul, toți se cufundau în gânduri,
Căci ca tine cine altul, o, lăută mângâioasă,
Putea serba mai bine statornicia fecioarei
Ș-a eroului izbândă, când s-întorcea din oștire!

O, lăută a Moldovii! mai deșteaptă-te odată!
Oricât de neîncercată este mâna ce s-atinge
De-a tale-ncântate coarde, deșteaptă-te, o, lăută!
Macar că eu abie numai pot să scot oareșce sunete,
Făr' de gust, făr' d-armonie din ruginitele coarde,
Care nu este în stare să însuflețeze încă
A patrioților inimi, și eroicele pilde
A strămoșilor cei demni să nu uităm niciodată...
Aș fi fericit eu însă dacă al tău antic sunet
Ar face-acum să răsară inima celui ce-ascultă...
O, lăută a Moldovii, ce să deștepți ai putere
A românului simțire, agiută geniei mele!"



* „Un român înstrăinat” *



"Mâhnit și pe gânduri șed posomorât,
Cu un dor nespus
Ș-întristat, și dornic trăind amărât,
Mă uit spre apus...
Acolo îi viața!
Acolo-i speranța!
Să fim fericiți
De-am fi toți uniți.
Eu tânăr fiind,
Acolo lăsând
Strămoșești mormânturi, frați ce mă iubea,
Și plină de grații pe Moldova mea
Dornic părăsind."


[* "Constantin Stamati" *]
th3mirr0r (autor)
duminică, 04 iunie 2017



[* "ALEXANDRU HRISOVERGHI" *]




* „Ruinelor Cetății Neamțu” *


I.

"Vă iubesc, răsipuri sfinte, sămn mărirei strămoșești,
Zid vechi ce de p-al tău munte, încă patria-mi slăvești.
A cărora-nfățoșare orișicui samini a zice:
„M-au părăsit cetățenii, m-au daramat cruda vreme,
Dar copii strămoșii voștri odineoară aice
Ocrotea patria voastră de vrăjmași făr-a se teme”.
O, singure monument ce te aveam drept dovadă
Slavei acei strămoșești! Videți-l cum a să cadă!
O, ziduri din care Ștefan, înviat la bărbăție,
Întorcându-se cu grabă, pe vrajmași au biruit,
Însuflețiți-mi puterea, dați-mi glas, dați-mi tărie,
Să pot tângui cu jale starea-n care ați venit."


***



II.

"Rădice-se pân' la ceruri tânguirea și strigarea
A obștiei moldovene! Plânsul, bocitul și jalea
Meargă adânc să răsune pe bolta acea cerească;
A lor zile cu Cetatea Neamțul să se risipească!
Vedeți sfântul loc acela, unde viteji-au murit,
De copii cum se dăramă, se sapă păn-în pământ.
Lăcomia unor aprigi, după vreme patrioți,
Sfântul loc îl defăimează, ca niște vitregi, ca hoți!
O, pavăză neînvins-a neamului moldovinesc!
Ca să-ți dau destulă slavă, ce cuvinte să găsesc!
Tu, care cu-a ta umbrire veacuri întregi ai păzit
Fala strămoșilor noștri, viața le-ai ocrotit,
Viața ce ei ne-au dat nouă, prin care astăzi trăim,
De a ei pastrare-acuma, noi ție să-ți mulțămim.
Sângele lor ce ș-acuma curge prin a noastre vine
S-au pastrat, cetate sfântă, s-au pastrat de cătră tine.
Paza zidurilor tale pe vrajmași batjocorea,
Când pe mii de dușmani leși optspre'ce plăieși bătea,
Tu, care la orișicare defăimare de străin
Erai stavilă; ș-acuma erai un martur deplin
Unei slave, unei soarte, ce-n veci au încoronat
Armele patriei mele, când de viteji s-au purtat.
Tu, care cu-a ta umbrire învitezi la bărbăție,
Prin aducere-aminte, și acum fiind pustie,
Pe tot moldovanul care păstrează strămoșesc sânge,
Pe tot tânărul ce poate o sabie a încinge."


***


III.

"O, fraților moldoveni, bătrâni, tineri, de-a valmă,
Veacurilor viitoare nu gândiți că-i să dați samă?
Și puteți cu sânge răce privi ace daramare?
Nu opriți barbara faptă, nu-nălțați toți o strigare?
Priviți marturul ce unul din veacuri ne rămăsese,
Că neamul nostru din neamuri de viteji se alesăse,
Cum îl darămă și-l strică lăcomia-n sumețire,
Și își face ei palaturi, spre a-și găsi mulțămire.
Voi sunteți cei de dăunăzi când pe Teatru cânta
Trei franțuji în altă limbă, și cetatea o sărba,
Strigați și băteați în palme, plângeați cu lacrimi fierbinți,
Căutați unul la altul, dați din cap, crâșcați din dinți;
Ș-acum vedeți daramarea, și nu ziceți un cuvânt!
Oar-au fost de bucurie, că ei joacă pe mormânt?
Oare nu era ș-acele vro jărtvă d-a măgulirii?
Nu, fraților, nu, vă rog, nu mai dați prilej hulirii,
Nu vă mai trageți asupră-vi hula neamurilor toate,
Ci strigați, opriți pacatul, cereți cu glas o dreptate.

Iară voi care pacatul nu vă sumețiți a-l face,
Ci patimii vă-nchinați, cugetul poate vă tace?
N-ați gândit că-i să dați samă veacurilor viitoare?
N-ați gândit c-al vostru nume, lor lasați spre blastamare?
Aceast-a voastră urmare, o defăimare obștească,
Prin aducere-aminte, în veci să v-agonisască.
Lăcomia de voi însuși și de a voastră avere
Bucure-se, aibă parte, stăpâneasc-o în putere,
Iar blăstămul cu-a sa mână în firea toată să săpe
A voastre nume urâte! Cu țâța să se adăpe
Pruncilor viitorimei, blăstemul cel mai urât
A nevinovatei guri fie cel întâi cuvânt!!!"


***


* „Versuri scrise pe un album” *


XVI.

"Ziua toată în tăcere a o trece îs silit,
Să m-arăt cu nepăsare, să mă fac că-s liniștit.
Căci de groază mă cutremur, nu cumva vreun oftat
Dușmanilor să vădească focul ce mi-ai atâțat."


***



XVIII.

"Veacuri trecură în veacuri, cu ani mulți acoperiți;
Așa ani s-au dus cu anii, ce de vremi ne sunt râpiți.
Unde zac, nime nu știe și nici vrodată va ști;
Din întunerec vremea se naște, și-n întunerec în veci va fi."



[* "Alexandru Hrisoverghi" *]
th3mirr0r (autor)
duminică, 04 iunie 2017



[* "ANTON PANN" *]


***

„Fabule și istorioare”

***

* "Călătorul și stejarul" *


"Un călător ostenind.
Și la un stejar sosind,
Subt umbra lui a șezut,
Să răsufle un minut.
Aci un bostan fiind
Și în el pepeni zărind,
Mergînd, unul a luat
Și supt copaci l-a mîncat.
Deci ochii-n sus ardicînd,
Gîndea-ntru sine zicînd
"Ce lucru nepotrivit
Dumnezeu a rînduit!
Că la un copaci asfel
Să facă rod mititel,
Iar la un vrej slab pe jos,
Așa rod mare și gros!"
Pe cînd aceste gîndea
Și cu ochii-n sus privea,
O ghindă s-a slobozit
Și toma-n nas l-a izbit.
Atunci el nasul suflînd
Zise iar într-al său gînd:
"Ce nesocotit sînt eu!
Bine-a făcut Dumnezeu.
Dar de nu era rod mic
Ș-era pepene, cum zic,
Așa-n cap de mă lovea,
Aci-n loc mă adormea.
Iar de era vrun dovleac,
Apoi nu-mi mai dam de leac."


Multe un fel să gîndesc
Și altfel să potrivesc."


***



* "Critica oamenilor" *


"Un om bătrîn oarecînd
Tot numai un cal avînd,
Sui p-al său copilaș
Ș-așa ieșea din oraș.
Pe drum unii din norod
Striga zicînd: - Ce nerod:
Că el, bătrîn, n-are hal,
Ș-a pus copilul pe cal,
Care este putincios
Să se ducă și pe jos
Și să fi-ncălecat el,
Ce bătrîn prost și mișel!
Iar bătrînul auzind
Pe oameni asfel vorbind,
S-a rușinat oarecum
Și puțin mergînd pe drum
Pe copilul jos a dat
Și el a încălecat.
Ducîndu-se dar asfel,
Cu copilul după el,
Auzi pe alți rîzînd
Și după dînsul zicînd:
– Mă! ce bătrîn nătărău!
A lăsat pe pruncul său
Ca să alerge pe jos,
Mic și crud, neputincios,
Și nu-l suie după șa,
Că nu este greu așa.
Bătrînul iar auzind
Acestea lumea vorbind,
Puțintel daca s-a dus,
Și pe copilul a pus.
Deci pe drumul său urmînd
Auzi pe alți zicînd :
Mă-ă! mă-ă! ia vedeti
Pe acești nevoiași beți!
Cum s-au pus doi cît un mal
Să deșele bietul cal!
Bătrînul om, vai de el!
Văzînd că-l rîd și asfel,
După ce s-au depărtat,
De tot au descălecat,
Și pe jos calul trăgînd,
Auzi pe alți zicînd:
Uită-te oameni neroși!
Gugumani și ticăloși!
Că un cal voinic de drag
Și de căpăstru îl trag,
Nu încalecă pe el
Încai bietul băiețel?
Deci ieșind el din oraș
Zise către copilaș:
-E! ai văzut, fătul meu,
Cît este-n lume de greu
Ca să umbli și să faci
La toți oamenii să placi?
Căci tu ai încălecat,
Oamenii ne-au judecat.
Și eu am încălecat,
Lumea iar ne-au judecat.
Și doi am încălecat,
Tot iarăși ne-au judecat.
De tot am descălecat,
Și așa ne-au judecată""


***




[* "Antonie Pantoleon-Petroveanu" *]


Notă*
Întrucât opera acestui Titan al Literaturii, este consistentă – voi rezuma doar asupra unor lucrări, urmând (posibil) într-un viitor apropiat sau îndepărtat, a aduce în prim plan testamentul său literar, care ne revine nouă, păstrătorilor de valori și iubitorilor de neam.

th3mirr0r (autor)
duminică, 04 iunie 2017



[* "ANTON PANN" *]


***

„Cântece de lume* ”

***

* "Munților, fiți mărturii" *


"Munților, fiți mărturii,
Că prin voi călătorii
Cu sufletul plin de dor
Ș-inima de dogor.
Păduri, copaci înfrunziți,
Si voi mărturii să-mi fiți
Cu ce chin și cu ce foc
Am trecut prin acest loc.
Rîuri, ape mari și mici,
Ce v-am trecut pîn-aici,
Nu- uitați cu ce nevoi
Am băut apă din voi!
Mierlițe, privigători,
Păsări dulci glăsuitori,
Cîntați și voi acest vers,
AL truditului mieu mers."


***



* "Cine simte înțelege" *


"Cine simte – înțelege
Că este firească lege
A pătimi or ce om.
Chiar ș-acel ce să arată,
Că simțire nu-i e dată
Cât la piatră, sau la pom.
Și acela pătimește,
Ca un dobitoc trupește,
Pricina făr-a-ntreba.
Dar ș-un suflet ce pricepe
Leagea astă când să-ncepe,
Nu poate să zică ba.
Asta lege necurmată
La mine tot deodată,
Cu nașterea s-a- nceput.
Și d-atunci cât vârsta crește
Sufletul tot pătimește
Încetare n-a avut.
Nici crez că-m ajunge viața
Ca să văz tăiată ața
Patimilor sufletești.
Sau să poată vre o dată
Norocirea fi schimbată
Sufletelor omenești."


***


*"Poezii deosebite sau cântece de lume" Publicată în 1831. Poezii deosebite sau cântece de lume, din care, unele sânt culese de alții, iar altele originale de Anton Pann.


[* "Antonie Pantoleon-Petroveanu" *]


Notă*
Întrucât opera acestui Titan al Literaturii, este consistentă – voi rezuma doar asupra unor lucrări, urmând (posibil) într-un viitor apropiat sau îndepărtat, a aduce în prim plan testamentul său literar, care ne revine nouă, păstrătorilor de valori și iubitorilor de neam.

th3mirr0r (autor)
duminică, 04 iunie 2017



[* "ANTON PANN" *]

„ La mormânt ca să-mi rădice
Un stalp ca un monument
De marmură, să nu-i strice
Țaria vrun element.
Carele lucrat sa fie
Cvadrat și lucrat frumos,
Și pe dânsul să se scrie
Aceste versuri din jos
«Aici s-a mutat cu jale
În cel mai din urmă an
Care în cărțile sale
Se citește Anton Pann.
Acum mâna-i înceteaza,
Ce la scris mereu ședea,
Nopți întregi nu mai lucrează
La lumină cărți să dea.
Împlinindu-și datoria
Și talantul ne-ngropând,
S-a făcut călătoria,
Dând în lume altor rând”


* "Calendarul luî „Bonifatie Setosul" *

(fragmente)

***

„Proeuventare.

«Din vechime este datină de a se cânta
versuri în sera nasceriî mântuitorului nostru
Is. Hs., precum şi în alte serbătorî ale anu-
lui, adunându-se împreună, omenii se desfetă
cântând laude dumnedeiescî. Ense aceste ver-
suri neavendu-le tipărite, din mână în mână
şi din audite spuindu-le, atât le smintise din
calea lor, în cât mat nici un înţeles nu avea
într'ânsele. Pe aceste într'acest chip eu ve-
dendu-le, m'am îndemnat şi — pre cât am
putut — culegeudu-le, le-am îndreptat. Şi, ca
se nu rămâiă puţina mea ostenelă în deşert,
le-am dat în tipar, din-preună cu glasurile
lor, alcătuindu-le pe meşteşugul musikieî, a-
lăturând şi câte-va versuri politicescî, care
socotesc că nimenuî nu vor fi spre vătemare.
De aceia rog pe fiă'şî-ce-care ca să priime-
scă acesta cărticică cu bucuria (cu) care eu
înainte o puiu.» "


***

"Alte cântece frumose,
acuma de curend scose,
care's tote întocmite
pe glasuri deosebite.
Şi, fiind de mulţi dorite
se le aibă tipărite,
le dau aci puţinele
să se mângâie cu ele
şi, nu după vreme lungă,
(de'mî va'ngreca 2 vre o pungă)
le voiu tipări pre tote
şi cu cele ce-oiu maî scote.
Deci cine le priimesce
i-le'nchin prietenesce,
er cuî nu vor fi să'î placă
facă' şî de vorbe' n vânt clacă."


***


"«Cred că la mulţî va aduce mirare porni-
rea mea spre a da, prin tipar, la lumină nisce
poesiî ca acestea. Sciut fiind ensă la ceî mai
mulţî din obşte că aceste poesiî, de multă
vreme avendu-le manuscrise, unele adunate
de la alţii şi altele chiar de mine compuse,
maî tot-de-una aveam silă de către prietenî
a le da isvode şi, cu acesta, mi-se pricinuia
zăticnire de la alte lucrări maî folositore.
Pentru uşurarea mea dar şi pentru a priete-
nilor mulţumire, m'am îndemnat a le tipări.
Priimescă, mă rog, de o cam dată, aceste.» "



***


"Domnilor cititori !

Bine sciţi că'ntr'o grădină
cu tot felul de flori plină,
pe lângă cele frumose
sunt şi une puturose,
carii cu a lor figură
cresc singure din natură
şi ne dau să înţelegem
răul din bun să alegem.
Aşa şi în astă carte
sunt câte-va la o parte,
care's cam aşa părute,
puindu se tot cerute.
Când veţi citi dar la ele,
ca pe nisce bagatele
treceţi-le cu blândeţe
şi credeţi la tinereţe.
Nu mă defăimaţi pe mine
pen' nu veţi critica bine,
căci un music nu luî cântă,
ci celuî ce n descântă.
De'î dice «cântă de jale»,
face pe voiele sale;
de'î dice «de veselie»,
el şi acesta o scie;
de îî va porunci danţul,
el îl cântă şi ie sfanţul :
cheful la toţî împlinesce,
pe nimenia nu scârbesce.
Aşa 'î este meşteşugul :
nu strică prieteşugul,
că la tot omul firesce
gustul se deosibesce.
Unui se rîdă îi place
şi tot la glume a face;
altul se melancolesce
şi smeritele iubesce;
altul ier iubesce jocul
şi'l vedî sărind prin tot locul.
Nimenia nu pote scrie
orî cântec, ori istorie,
ori şi alt-ceva se facă
fiă-căruia să placă.
Aşa şi acesta carte,
ce în lume se împarte,
nu va pute, cum îmî pare,
s£ placă la fiă-care.
D'aceia cu rugăciune
cer de la toţi iertăciune.

A. P. "



[* "Antonie Pantoleon-Petroveanu" *]


Notă*
Întrucât opera acestui Titan al Literaturii, este consistentă – voi rezuma doar asupra unor lucrări, urmând (posibil) într-un viitor apropiat sau îndepărtat, a aduce în prim plan testamentul său literar, care ne revine nouă, păstrătorilor de valori și iubitorilor de neam.

th3mirr0r (autor)
duminică, 04 iunie 2017