Astăzi este ziua mondială a poeziei

Îmi este dor de începuturile timide ale acestiu site, de comentariile si interacțiunea dintre cei care postam la început... Îmi este dragă poezia și vreau să spun din tot sufletul La mulți ani, făuritorilor ei ! 


mirimirela,
marţi, 21 martie 2017






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

D-le Blacks! Am observat că acel comentariu al D-voastră, a ajuns iar la locul lui. Așa cum poezia aceasta a fost un răspuns la comentariul D-voastră locul ei este, de fapt, aici.

Răspuns lui Blacks – poetul pe care-l stimez

Prostuța mediocritate
Se tot pretinde ca măreață
Amestecându-se în toate
Ca târgoveața de la piață.

În aiurelile de modă
Își schimbă părul și-apucarea
Privind în juru-i ca un vodă
Când nu i-a mai ticnit mâncarea.

Înțelepciunea sa cârpită
Din zdrențele multicolore
Spre veșnicie e grăbită
Cu scunde glorii doar de ore.

Tot căutând cuiva să placă
Ea prețuiește mărunțișul,
Cu vorbe-n bale se apleacă
Ca să dărâme curmezișul.

C-obrazul vag în fericire
Jucată de-o strâmbată mască
Nu știu ce spune de iubire
Și prin cuvinte iar mai cască.

Simțindu-se pe loc stăpână:
(Obrăznicia bate asul!)
Ea nu se vede că-i cadână
Bătrână de-și târăște pasul.

N-o scapă hainele moderne
Și fraze știrbe, motolite
Căci vremea peste ea așterne
Uitarea-n file-ngălbenite.

Dar când o văd vârâtă-n vorbă
Cu-apucătura ei scârboasă,
Fugind de sufletu-i de torbă
Descopăr viața că-i frumoasă.

Doar mai departe de la baba
În boarfe-n țurțuri și în mini -
Să nu m-atingă ea cu laba
Și cu versificări meschine.

Așa că vezi, frate Vasile,
Găsii folos de-a ei prostie:
Nu m-amăgesc versuri debile
Precum că ele-s Poezie!
Victor Bragagiu


Veacul XX, fără îndoială, a fost veacul „izmelor”. Ateizme, darvinizme, comunizme, feminizme și alta maladii nebune, ne-au atacat mințile, încredințându-ne că ele ne dau libertate. Dar libertatea fără responsabilitate este crimă. Ceea ce și s-a întâmplat. Oamenii au început a se vedea urâți, schilozi, absurzi. Și arta (unde au năvălit astfel de creaturi) ajuta ca aceasta să devină o normalitate. Am fost și eu „liber”, d-le Blacks(de fapt vă cunosc numele, dar fără acceptul D-voastră...înțelegeți), și am ajuns cu gâtu-n laț. Dar Dumnezeu m-a scos din ștreang și mi-a dat pe de asupra și Credință. Isus mi-a dat Libertate, dar și Responsabilitatea de a rămâne Om. Iar Omul a fost creat frumos și pentru a fi frumos. Ați auzit, presupun de noțiunea „arta frumoasă”? Ei, iată că poezia modernă română este „arta urâtă”. Acei care s-au deprins să fie sluți, urâcioși, „păcătoși”, cum li se mai zice, s-au deprins cu dânsa de parcă ea ar fi firească. Dar sunt încă oameni care tind spre frumusețe, spre ideal. Iată de unde aveți această luptă. Nu vă socotiți în chipul ăsta:„Nu știu, poate eu sunt de modă veche și nu văd trendul poeziei.” Sunteți tocmai un om normal care încă deosebește ce este frumos și ce este urât. Mulți, din păcate, nu mai simt nimic. Dar azi eu am fericirea de a citi NUMAI oameni frumoși și învăț de la dânșii Frumusețea. Că unii din ei au scris foarte demult, nu importă. Poezia nu se învechește niciodată. Ea este veșnic proaspătă. Prostia omenească vrea să arate mereu modernă. Dar e veche de când e lumea. Nu există nici un fel de „poezie clasică” și „poezie modernă”. Asta e o simplă capcană, ca noi să înțelegem că ceea ce se scrie frumos este„clasic” adică trecută. Iar sluțirile de modă sunt „moderne” adică – proaspete. Este numai Poezie și nepoezie. Modernizmul este numai nepoezie. Dar acești indivizi nu se rușinează deloc. Și noi privim cum în fața noastră o tearfă își bate joc de o mamă și soție cinstită, un curvar râde de un soț și tată bun, un hoțoman de un om cinstit, un ateu animalic de un om spiritual. Privim și ne temem. Asta-i tot. De asta acest râs se numește azi – poezie. Sunt Om eliberat de Dumnezeu. Și am puterea și îndrăzneala, în fața mascaralei obraznice, fără educație, fără conștiință, fără omenie, fără simț(de orice fel) să spun hotărât: NU! și NICIODATĂ!

bragagiu
miercuri, 12 aprilie 2017



Îmi pare rău, d-le Blacks, dar, cred eu, că vă greșiți. Nimeni nu vă va răspunde la acel comentariu(încă nu-s încrezut dacă l-au citit măcar în întregime). Anul trecut, cam pe vremea aceasta, am scris undeva că site-ul s-a prefăcut într-o simplă pagină de facebook. Și cuvintele nu mi le retrag. Dacă site-ul de poezie este doar un mijloc de a-ți tipări operele, asta-i de acum o pagină de facebook. Ceea ce vedem, din păcate, și aici. Un site de poezie, după părerea mea, trabuie să fie un program de STUDIERE. De aceea partea dreaptă a acestui site m-a bucurat tot timpul. În afară de momente când citeam vreun poet foarte iubit de mine „tradus” de unii traducători români moderni. Dacă cei care se îmbulzesc pe partea stângă ar fi avut măcar stimă de Poezie, ei, bineînțeles s-ar fi stăruit să învețe ceva de la alții sau de la poeții mari. S-ar fi deschis o pagină de discuții despre poeții sau poeziile preferate ale unor mari oameni. Cândva am citit așa ceva despre „Grădina cu privighetori”, ba chiar am luat și eu parte la așa discuții. Din păcate, cei care sunt foarte importanți(în ochii lor, bineînțeles), n-au nevoie de păreri despre poezie, ei au nevoie pe pagina lor de ceva de tipul„profund... ah, ah, ah, ” ori mai știu eu ce prostii. Despre calitate nu vreau să scriu fiindcă nu-s Blând deloc, Iar proștii au tendința spre obijduire.
De aceea, părerea mea, că n-ar fi fost nici un fel de discuții în jurul comentariului D-voastră. Eu m-am hotărât să vă scriu căci v-am văzut foarte singuratic. Dar m-am adresat numai D-voastră. Și răspunsul acesta este tot numai pentru D-voastră.

bragagiu
luni, 03 aprilie 2017



Stimate creator de frumos,
Si nu o zic din complezenta , ci chiar va apreciez compozitiile,
Da, am scris un comentariu destul de acid la modalitatea cum unii inteleg poezia, ce reprezinta ea astazai, cat de usor ”se scrie” o poezie, cine are astfel de ”scrieri” si, nu in ultimul rand, care este influenta trocului in dezvoltarea componisticii. Si folosesc acest termen intr-uncat poezia pentru mine este ca o muzica.
L-am sters pentru a nu intra in polemica cu cei infierati in comentul meu. Poezia unde am repostat in noua forma comentariul meu chiar nu merita sa fi insotita de replici ale acestor persoane. Iar tema unde am postat prima data acel comentariu si care il gazduieste si pe acesta este deschisa pentru un subiect atat de frumos.
Daca administratorul crede ca comentariul de la poezia mea, prin discutiile pe care le-ar starni, ar fi benefic site-ului, atunci il asigur ca are acceptul meu sa il readuca in postari.
Insa sunt ferm convins ca se vor gasi unele persoane care se vor simti lezate si vor reactiona cum stiu ei mai bine.
Poate ca decizia mea de a bloca comenariile la postarile mele nu este cea mai buna decizie, dar chiar acele persoane nu au dreptul moral de a manji compozitii care respecta cat de cat regulile de scriere a unei poezii. Iar acest lucru nu s-a intamplat doar mie ci si altor persoane care chiar stiu sa scrie poezii (dupa umila mea parere). Retragerea lor de pe site, retragerea Criticului Bland, tacerea vinovata a celor care au ceva de spus, toate astea sunt rezultatul luptei in partid, asa dupa cum spuneam in comentariu, a ”democratiei” si a schimbului echitabil de ”amabilitati” infierat de mine de atatea ori sub denumirea de TROC. Pentru a creea frumosul , energia unui om trebuie dirijata inspre acea creatie. Daca o dirijeaza pentru a incerca sa deschida unora porti pe care ei insasi le tin ferecate, daca indrazneste sa le arate pazitorilor de porti lucruri care prea luminoase acestor pazitori si sa le starneasca vanitatea, atunci energia creatorului de frumos se va topi in zadar. Unii sunt incorigibili...
Daca adminsitratorul va decide sa reposteze comentariul meu, veti observa de ce sunt in stare unii creatori de ”frumos”. Dar chiar se doreste asta?

blacks
luni, 03 aprilie 2017



D-le Blacks! Îmi pare rău că ați retras comentariile(de aici și de la versuri). Din fericire am dovedit să le citesc. Aș fi vrut să adaug ceva la cele scrise de D-voastră, dar dacă-i așa... tema s-a epuizat. Vă felicit ca pe un poet frumos și original cu Poezia. Nu doar cu o zi a ei, ci cu starea. Mă bucur că sunteți. Victor Bragagiu
bragagiu
luni, 03 aprilie 2017



Bine v-am regasit,
Da, intr-adevar, au fost inceputuri de legenda. Nu stiu cum vad altii continuarea acestor inceputuri, dar eu as compara-o cu politia cdamboviteana.
Tot timpul se va gasi un Stefan, un Florian, un Ion, un Gheorghe care nu simt nici vocabularul, nici prozodia dar care se incapataneaza sa scrie si, cei mai rau, se erijeaza in postura de judecatori ai calitatiii celorlalte postari.
Nu e prima data cand zic:
La adapostul versului liber sunt postari care nu transmit nimic. Acestor postari, pe care unii le numesc poezii, le lipseste elementul care s-a dorit a fi transmis. In cazul cel mai ferict ele contin o insiruire de metafore , cei drept luate izolat frumoase), dar care in totalitatea lor produc o ingreunare a lecturii si nu aduc per total calitatea.
Dar acesta este cazul fericit. In cele mai multe cazuri avem de-a face cu compozitii care sunt doar o insiruire de cuvinte: nu idei, nu figuri de stil, nimic. Si toate astea mascate sub acoprisul versului alb.
Nu am nimic cu versul alb, dar nu poti sa profiti de aceasta libertate pentru a scrie prostii. De fapt, nici nu e vorba de nicio libertate. Ba mai mult, e vorba despre rigori. Poezia cu rima are organele ei interne care o fac sa functioneze, sa placa. Versul alb are nevoie de altceva, care sa compenseze aceste lipsuri. Pentru a creea ceva frumos in versul alb trebuie sa vii cu ceva deosebit.
Dar multi nu inteleg asta.
In partea cealalta se foloseste versul clasic, cu rima in toate formele ei. Dar si aici de foarte multe ori fiecare din acel organ intern primeste cate un upercut de lasa saraca poezie la pamant.
O strofa are un fel de rima, urmatoarea altfel. Un vers are un ritm, urmatorul unul antagonic. O strofa are o idee, urmatoarea pare ca e desprinsa din alta poezie neavand nimic in comun cu subiectul strofei anterioare. Si multe, multe altele...
Cand acel domn/doamna care posta sub numele de Critic Bland a incercat prin pareri pertinente sa determine autorii sa-si corecteze compozitiile, foarte putini i-au multumit si au facut corectiile care se impuneau, fara indoiala.
Dar, specific romanului, cei mai multi i-au contestat calitatile, l-au contestat, l-au denigrat si multe altele, ceea ce au adus intr-un final la retragerea lui de pe site.
Am mai incercat si eu anumite recomandari si am primit acelasi tratament. Au mai facut-o, din pacate, foarte putini. Minoritatea a primit acelasi tratament de la majoritate. O parte dintre noi a decis sa se retraga, asemeni Criticului Bland. O alta parte a ramas postand din cand in cand propriile creatii, fara insa a interveni cu alte recomandari pentru ceilalti autori.
Din acest motiv site-ul a pierdut. Cititi compozitia cu natura interioara si veti decide daca site-ul are vreun castig dintr-o astfel de postare. Am zis sa nu dau exemple, dar am facut-o. Dar e singurul, promit.
Ei bine, am mai spus-o de atatea ori. Ne-am putea corecta daca am nu am fi artagosi si daca am accepta comentariile pertinente. Spun “pertinente” si am spus tot.
Dar, decat sa primeste un comentariu corect care sa te ajute sa evoluezi si pe care orgoliul tau nu il accepta, nu mai bine primesti un comentariu plin de laude in care totul e stralucitor?
Pe cine te minti, tu, autorule de nimic? Stii ca ai in fata ta negru, dar aceepti sa ti se spuna ce alb luminos iti incanta privirea. Ce castigi? Un efect Pavovlian si, mental, cu timpul, vei ajunge la concluzia ca tot ceea ce scrii este sublim.
Dar de fapt, nu castigi nimic. Pentru ca trebuie sa dai la schimb celui care te-a gratulat aceeasi cantitate pe care o primesti. E ca un joc de tenis de masa jucat la nesfarsit de doi amatori, care nu incanta cu nimic, un meci care se joaca fara spectatori, in care niciun jucator nu indrajneste sa loveasca mai tare cu paleta pentru a castiga punctul. Este vorba derspre ceea ce eu am criticat atat de des: TROCUL
Nu stiu, poate eu sunt de moda veche si nu vad trendul poeziei. Poate ca asa trebuie sa fie in ziua de azi poezia. Si atunci gresesc eu. In acest caz decizia de a nu comenta la ceilalti autori este cat se poate de indreptatita. Nu de alta, dar criteriul meu de evaluare, arhaic, ar da rateuri. Si la urma urmei, cine sunt cei care au astfel de criterii in gandire? Doar niste oameni, nimic mai mult.
Oricum ar fi, fiecare dintre noi trebuie sa ne bucuram de existenta poeziei pe Pamant, a poeziei asa cum o definim, o intelegem, o apreciem cu propriile instrumente de analiza.

blacks
miercuri, 29 martie 2017



Foarte frumos ai spus Sonia .
La multi ani Poezie..
gianina
marţi, 21 martie 2017



Gianina : "Primăvara este o reflexie a grădinii sufletului nostru."
sonia
marţi, 21 martie 2017



Sa fie o intamplare ca ziua poeziei a fost aleasa sa fie primavara?
gianina
marţi, 21 martie 2017



La mulți ani, Poezie
Andrei R
marţi, 21 martie 2017



Inchinare tuturor poetilor de ziua poeziei
casandra
marţi, 21 martie 2017