Despre circuitele in natura

marți, 17 martie 2015

Astăzi cineva are program de stors…
Cum stoarce spirala vieții între naștere și moarte destinul omului,
m-am pregătit și eu să storc poezia, să văd ce mai curge din ea.

La un capat voi pune goana dupa iluzii și vanitatea omenească
să strângă tare capătul, cum strânge țăranul coada sapei.
La celalalt capăt voi fixa minciuna, atât de antrenată de cotidianul vieții.
Sunt sigur că minciuna va fi suficient de puternică,
Atât de puternică că își va face misiunea până la capăt…
Până la capătul funiei, vieții și al caracterului.

Minciuna și vanitatea-două creste atât de înalte pe scara nonvalorilor
în care eu îmi pun toate speranțele că vor strânge și vor răsuci până la ultima picatură poezia.
Startul acțiunii îl dă libertatea cuvântului ”dorință”.
Partea întunecată a dorinței.
În numele ei să înceapă rotirea spre moarte a poeziei!

Iată, apare o prima picatură:
Ce-iasta? ”Rima”?
Domnilor, dar rima dă armonie...
Într-o societate dominată de atâta trepidație armonia nu-și are rostul.
Chiar dacă armonia da senzația de mulțumire, eu nu-i simt nevoia.
Așa că, las’ să cadă rima, să ude pământul poeților care credeau în așa ceva.
În pământ cu ea!

Noi continuăm stoarcerea.
Apare o alta picatură: ”Ritmul”
Cine mai ești si tu, mă’? Și de ce ai atâtea variante?
Nu vezi că lumea de astăzi se conduce numai după ritmul banului?
Alt ritm nici nu vreau să știu! Asa că.., în pământ cu tine!

Continuam strângerea până la apariția unei alte picături: ”subiect”.
Cum adică, “subiect” ?
Poezia de astăzi nu mai trebuie sa aibă subiect!
Ce atâtea subiecte?
Vreți să mă pierd în infinitatea lor?
Eu am învățat că există doar un singur subiect.
Ar fi trebuit să învăț că predicatul se acordă cu acest subiect.
Prea multă învățătură... m-am cam plictisit!
Asa că, dacă uit de acest acord, să mă înțelegeți!
Deci, poezia nu trebuie să aibă subiect.
Ce? (“Poftim” îmi lipsește din vocabular)
E vorba de alt fel de “subiect”?
Cum adica e vorba de ”temă”?
Eu știu doar de tema pentru acasă pe care mama mă tot punea să o fac.
Norocoasă temă, de cele mai multe ori nici nu o deranjam!
Politicos am mai fost!
Așa că, ”subiect” sau ”temă”, nu-mi schimb hotărârea!
În pământ!

Mateloți ai decăderii umane, răsuciți parâma pe oceanul deziluziei!
Iată, apar mai multe picături: pic, pic,pic…!
Hiperbole, pic!
Metafore, pic!
Comparatii, pic!
Pic, Pic,...!
Ce-or mai fi și astea?
Cum adică ”esența poeziei”?
Cum adică “prezintă lucrurile altfel”?
Lucrurile trebuie prezentate direct.
Cum adică ”le imbracă în altă formă”?
Totul trebuie sa fie dezbrăcat. Așa se poartă
Trebuie să te dezbraci de tot.
Inclusiv de sentimente și de caracter.
Cum adică “să ungă sufletul”?
Eu n-am suflet!
Eu sunt un om simplu, n-am nevoie de nimic!
Nici de ele în viața mea!
Așa că…, în pământ!

Dar văd că tot mai curg picaturi. Sunt prea multe
Orice picatură la urma urmei e doar o picatură.
Nu mai pierd timpul meu prețios să tot număr picăturile!
Sunt prea ocupat!
Mă duc să scriu un vers.
Liber...
Liber de picătura care să-i dea greutate.

Cum? Picăturile căzute se duc până în străfundul pământului?
Cum ? Ele spală oasele adevăraților Poeți și le dau strălucire?
Doar nu sunt din apă vie ca să le dea viața înapoi!
Cum? Sunt mai mult decât atât?
Le dau ”nemurire”?
Ce-i asta? Nu înțeleg termenul.
N-am folosit niciodată acest termen în poeziile mele.
Și la urma urmei, ei sunt jos, iar eu sunt sus.

Vreau să fiu mai sus!
Uite, mă sui pe această frânghie și mă tot plimb.
Am libertatea de a mă plimba între vanitate și minciună.
Pentru a crea am nevoie de o astfel de plimbare.
Atât este universul meu, atât este libertatea mea!

Cum adică calc pe poezie?
Saltimbancul își pune astfel de problemă la circ? Nu!
Viața nu este tot un circ? Eu de ce mi-aș face probleme?

Iata, sunt singur pe frânghie!
Murdăresc frânghia cu picioarele mele.
Nu contează, vor mai curge alte lacrimi.
Vor fi suficienți cei care vor plânge pentru frumusețea trecută a poeziei,
Lacrimile lor vor urma circuitul apei in natură.
Într-un final vor curăța frânghia.
Sper să nu alunec la acel moment!
Îmi place postura mea actuală!
O să țin cu dinții de ea!
O să mușc chiar din frânghie, dacă trebuie!
Numai să fiu acolo!
Sub lumina reflectoarelor…
Dar sunt?

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: