De-a poetul

Autor:Andrei Șerbănescu


Adăugat de: andreiserbanescu

luni, 27 iulie 2020

În zadar se-nfundă-n urlet
Lungi, albastre coridoare,
Când porunci ca un descântec
Zmulg gâtlejuri ca de fiare.

Când s-auzi cum iarba crește
Devenit-a penitență,
Prin saloane hoinărește
Ochiul tău cu decadență.

Vechi, albastrele madame,
Grijă vor avea de tine,
Când în nopțile fatale
Legăna-vei mâini străine.

Iară ziua, ca un vierme,
Sifiliticele răni,
Îți va ciuguli cu lene,
Când pofti-vei să adormi.

În zadar se-ntâmplă toate
Și-n mirare-ți plângi cu sete,
Fiindcă pasul nu-ți va bate
Vechi cărări ca de pecete

Ce-n lumina depărtării,
Gându-n reverii înalte-ți
Fu minciuna lamentării
Ferecată într-o carte.

Astăzi, lungile culoare
Mi-s știutele făgașe,
Nuanțând filosofale
Vechi dorinți sinucigașe.

Când s-auzi cum iarba crește
Devenit-așa blestem?
Cel ce-am fost, azi nu mai este -
Cel ce-am fost... nu mă mai chem...


vezi mai multe poezii de: andreiserbanescu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Singurătate
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCXLI.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.