De- acum... - Ina M.

De-acum... de-acum e timpul potrivit să scriu tot ce-am dorit să povestim despre trăirile noastre. Nu știu încă dacă lentoarea unei pisici ce trăiește prin mine m-a ținut în loc sau pur și simplu nu era momentul . Acum e momentul să dau frâu liber cuvintelor stătute în suflet și care sunt sporii gândurilor și trăirilor de la-nceputuri. La căldura patului moale , îmbrățișez impulsul ce s-a născut din amorțeala rutinei.
Știi, iubirea mea, amândoi avem povești de viață nespuse, dar trăite cu intensitate maximă. În brațele tale primitoare simt acea liniște a sufletului împăcat cu timpul cel neobosit care fuge, fuge…și nu privește înapoi. De-abia putem ține pasul cu el, câteodată șchiopătând, altădată alergând alături de el dar fără să-l privim în ochi. Nu putem…nu-l putem privi în ochi căci el țintește viitorul chiar dacă nu-l cunoaște. Cu coada ochiului îl mai privim din profil în cele mai bune zile ale noastre și suntem cei mai fericiți…dar transpirați și vlăguiți de esența vitalității cosmice. Câteodată îi suflăm timpului în ceafă, îi țintim gâtul viguros și coborâm ochii spre umerii musculoși de atăta alergat prin veacuri.Nu ne dorim să fim ca el dar ne facem un ideal din a ține pasul cu el.
Te-ai întrebat vreodată ce s-ar întâmpla dacă nu l-am mai urma ? Dacă pur și simplu ne-am așeza cu fața în sus în iarba –naltă presărată cu flori sălbatice a unui deal din satul bunicilor și am privi nemărginirea cerului senin de început de vară, ascultând ciocârliile ? Sau dacă într-o zi însorită de iarnă geroasă ne-am plimba privirile pe coamele dealurilor împădurite, neprihănite de la atâta ninsoare, stând nemișcați la marginea satului în care te-ai născut ? Ne-am ține de mână și-am uita de timp afundați în liniștea frumuseților amintirilor copilăriilor noastre .
De fapt mintea noastră e timpul, dragul meu… inima și sufletul o urmărește forțat prin legătura cu trupul… Hai să oprim timpul și să căutăm comorile atemporale din inimi și suflete, să le scoatem la lumina existenței noastre.
Pe pagina albă , perle strălucitoare de cuvinte s-așază în șiragul poveștii ce se scrie acum și aici. E doar începutul…


Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Scoica perla- mbrățișează
Și la adâncimi visează
Căci nisipul cel mai fin
Strălucește în destin.
Mulțumesc pentru aprecieri, domnule Narcis!
Ina M.
sâmbătă, 20 februarie 2021



@Ina M.
os/ă
-reflux noroios: Scoici vomați; perle, fără ghilimele!
Cred, chiar dacă pare neadecvat! atât sînt, pământ.

Cu respect și cerere de scuze,
ntp
narcispurice
vineri, 19 februarie 2021