Daniel Vișan-Dimitriu - creaţii proprii
- Muguri de piatră străvezie
Din umbre ce coboară înlănțuind copacii,
Se rup secunde pline de ciocli muribunzi,
Distrași de câte-o frunză ce scutură gândacii
Din gânduri de mărire cu umerii imunzi.
- Mireasma florilor de-april
Când primăvara se așterne
Pe timpul florilor de gând,
E-o bucurie, ca și când
Un suflet cântecele-și cerne,
- Salcâmul nimănui
Erau pe deal copaci destui,
Dar unul, cel al nimănui,
Foșnea din frunze cu-nțeles
Când mă rupeam de-un drum de șes.
- Dincolo de ultimul apus
Tu, primăvara mea, cum de-ai venit
Când cerul îmi era cuprins de-o iarnă
Ce începuse visele să-mi cearnă
Și numai cele reci m-au însoțit?
- Sonet pe ramul unui vis
Și este-o oarecare transparență
În șiruirea pe un ram de vis
A ceea ce în muguri e închis,
Chiar de-și dorește-o altfel existență
- Izvorul întâiului rai
Hai să prindem niște raze, vrei?
Uite-le, se scaldă în izvorul
Unde îndulceam în vară dorul,
Tulburând licoarea dintre stei.
- Aventura umbrei fără umbră
Umbra unei umbre, s-a gândit să plece,
Spre a fi ea, sieși, tot ce poate fi
Într-o viață-n care singură-ar trăi,
Fără vreo simțire și gândind la rece.
- Toamna tainicului preț
Toamnă sângerie-n clipe de apus,
Cine-ți șterge ție lacrima din zile
Ce-ți înfrigurează tot ce nu ai spus
Și-ți prefac obrajii-n roșul din argile?
- Visul de sfârșit
Întinde pasul, toamna. Septembrie s-a dus
Și norii ne-mpresoară. Pe frunze s-au depus
Mici pete de rugină ce cresc din zi în zi
Și le anunță somnul din timpul ce va fi.
- Agora visurilor
Mai trec pe strada ta, din oră-n oră,
Sperând să îmi apari, să te mai văd,
Închipuindu-mi locul o agoră
C-un viitor pe care-l întrevăd.
Distribuie acest autor: