Sonetul iubirii supreme - Dan Rotaru

Te știu la suflet, după cum te-mbraci,
la inimă, precum îți este glasul,
iubirea ți-e precum te poartă pasul,
și te-nțeleg mai bine-atunci când taci.

Când e devreme-n ochiul tău cel stâng,
în ochiu-mi drept târziu e pentru mine,
când rău ți-e-n arșiță, în frig ți-e bine,
când tu-ți alinți viața, eu mi-o plâng.

Iubește-mă de-acum cu indulgență,
în nopțile ajunse la scadență,
și cât mai pot să te colind pe trup,

nu-mi ordona iubirea-mi s-o-ntrerup,
că-s în divina criză de demență,
când mătcile se sinucid în stup!

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Dan Rotaru



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.