Dama de pică

Autor:Daniel Vișan-Dimitriu


Adăugat de: Daniel Vișan-Dimitriu

duminică, 07 octombrie 2018

Am jucat la poker ultimul cuvânt
Și-am pierdut. Pe masă, au rămas tăceri,
Care mai de care șuierând a vânt
Risipit în zborul către nicăieri.

Eu, servit cu chintă, am plusat, dar vezi,
Nu era grozavă, nu era roială
Și, la potul mare, cum poți să cedezi?
Mi-am jucat cuvântul fără șovăială.

Am pierdut în fața unui ful de ași
Tot ce-aveam pe masă. Da, a fost cam crunt
Cu adunătura trei plus doi. “Fă pași!”
Ce să fac? – m-oi duce, asta-i, lefter sunt.

Gânduri și-ntristare: eu sunt vinovat?
Chintă, cinci cărți negre …Păi, la o adică,
Una dintre ele, una m-a trădat,
Căci, la patru trefle, ea a fost de pică.

Ce să fac? – e jale, nici cuvânt nu am
Să vă spun ce carte-i. N-am! Cherchez la femme!


vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Adevăr
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.