CRESTE CARPATICE

Autor:STOMFF ANDREI AUREL


Adăugat de: stomff

sâmbătă, 17 octombrie 2015

CRESTE CARPATICE

Am ucis orice gând optimist
Simt cafardul invadandu-mi fiinţa
Mi-e zadarnică toată ştiinţa
Nu-nţeleg pentru ce mai exist.

Prăbuşit, podul viselor noastre
Nu mă lasă peste hăuri să trec
Sunt purtat spre pustiu, la edec,
Se-nfumură lumina din astre.

Amintiri din iubiri par povară
Ce-mi apasă cumplit orice pas,
Numai inima încă dă glas
Unor seri minunate de vară.

Un torent de cuvinte şoptite
Sapa-n vuietul vântului rece,
O secundă mă biciuie, trece
Şi se-aşează în ani, contopite

Într-un număr prea greu de cuprins.
Timpul meu e a mea galaxie
Unde numai iubirea e vie
Căci e singura care a-nvins.

Două creste carpatice, reci,
Ne-am iubit, suntem gemene-n veci!


vezi mai multe poezii de: stomff


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Patrie
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Frumos!

Te felicit si te mai aștept cu asemenea versuri frumoase !

Cu drag !
M Horlaci
duminică, 18 octombrie 2015



e meşteşugită.....
george
duminică, 18 octombrie 2015



Trista dar mi-a placut mult mult!

Felicitari
marinela
sâmbătă, 17 octombrie 2015



Miri , comentariul tau este intotdeauna facut cu multa empatie ceea ce il face sa fie drag cugetului meu. Iti multumesc pentru atentia ce o dai scrierilor mele.
stomff (autor)
sâmbătă, 17 octombrie 2015



Draga Bobo , ma bucur ca a placut poezia.
stomff (autor)
sâmbătă, 17 octombrie 2015



Multumesc mult Andrei , esti un prieten bun chiar si numai virtual si parerea ta este mereu importantapentru mine.
stomff (autor)
sâmbătă, 17 octombrie 2015



Multumesc Dana , cuvintele tale sunt intotdeauna mangaietoare.
stomff (autor)
sâmbătă, 17 octombrie 2015



Dragul meu Andrei, poezia ta este foarte frumoasă, dar tristă. Oricum și orice s ar întâmpla, viața merge inainte, și dacă noi am rămas aici, înseamnă că mai avem o misiune de îndeplinit. Și că trebuie să ne rugăm pentru cei dragi nouă. Și să nădăjduim. Iar dacă am fost norocoși și am întâlnit adevărata dragoste, trebuie să i mulțumim lui Dumnezeu pentru asta, pentru că într-adevăr, am cunoscut fericirea. Sigur, rămâne dorul...dușmanul, dar și prietenul nostru. Datorită, sau din cauza lui, putem crea bijuterii... Iartă mă dacă ți se pare că am fost deplasată cu acest comentariu lung, dar sunt în pielea ta și am făcut o cu prietenie.Cu drag.
P.S.: Poezia este superbă !
mirimirela
sâmbătă, 17 octombrie 2015



Si din partea mea stima si admiratie!
bobo
sâmbătă, 17 octombrie 2015



Splendida poezie! Am senzația că este scrisa sub imperiul pierderii suferite de curând. Ce taina este omul, creeaza minunat chiar si din ceea ce pierde! Toata admirația mea pentru aceste versuri, indiferent de resorturile care le-au dat viață!
andreionthepoetry
sâmbătă, 17 octombrie 2015



In adevar...iubirea e cea care invinge..frumoase versuri,frumoasa si reusita constructie, te citesc cu drag,Stomff. Fi binecuvantat!
danab
sâmbătă, 17 octombrie 2015