Poezii despre Credinţă:


  • Scântei din divin

    În noaptea ce răsare și-n stele care pier
    Se vede Luna plină, un splendid giuvaier
    Un bec ce luminează pe fruntea obosită
    Cu grijă și mâhnire adesea pardosită.


    « Aurora Cristea »
  • Om - Dihotom

    Lăsat Lege - un magnet
    - contradicție cu sens -
    din atomi cu număr ,,Z",
    complex în acest demers;


    « Mara Emerraldi »
  • Rătăcit am fost

    Din tainică celulă, din cel mai mic nucleu
    Unealtă vie sunt, mâna lui Dumnezeu.
    Mă simt himeră brută, sunt lut aprins de dor,
    Cioplit să-mi fie chipul, Lui asemănător.


    « Aurora Cristea »
  • Dă-mi voie

    Dă-mi voie ca să tac la tine-n suflet,
    Dă-mi voie ca să tac la tine-n gând,
    Dă-mi voie să mă plimb cu al meu umblet,
    Dă-mi voie-n ipostaze, rând pe rând!


    « Mara Emerraldi »
  • Doar despre trup

    DOAR DESPRE TRUP

    De ce trupul meu,Doamne,nu l-ai făcut
    din apă,să curgă odată cu setea pământului și a oamenilor


    « Mihai Păcuraru »
  • Asteptare

    Te -așteaptă și azi acela
    Care-i foc mistuitor
    Intinzandu-ți iar nacela
    Să te ia cu el în zbor


    « SALecsandru »
  • Transcedere

    S-a rupt ceva, timpul s-a spart,
    iar veșnicia e încremenită;
    pe nava vieții-mi văd de cart,
    marea este de-un calm ... prea liniștită.


    « Mara Emerraldi »
  • Divin

    Mai lasă-mă, Iubire, să te respir în flori
    Mireasma ta suavă împrospătează viața
    Și ochiul meu să guste aroma de culori
    Cu care ne îmbie lumina, dimineața.


    « David Daniel Adam »
  • O moleculă de iubire

    Eu n-am cerut prea mult,
    - o molecula de iubire.
    În viața-mi de tumult,
    mi-a fost o amagire.


    « Mara Emerraldi »
  • Mirosea vântul a oală de lut

    Mirosea vântul a oală de lut, străveche,
    cu grâne pietrificate, purtând sufletul
    neamului meu albastru de Săpânța.
    Înlăuntru, laolaltă, se odihneau în ciolane


    « gabriel cristea »