Poezii despre Credinţă:

Pilda Semãnãtorului

Priviţi Semãnãtorul coboarã la ogor,

Eul

I-am dat drumul firii, şi s-a dus
Ca un prădător flămând de noapte

Împarte-ţi pâinea cu omul flămând
Şi-n casa ta adu-l pe cel sărac,
Căci Domnul, niciodată suspinând
N-o să te lase.. nu vei fi uitat..

Frumusețile vieții trecătoare
Doar în clipa morții le vom estima,
A Divinului iubire cea mare,
O vom înțelege și o vom stima!

Uitat în ascunse cărţi pătrunde tainice
mistere, ochii îi sunt goi.
Lumea este acum teoloagă, el nu mai are ce
căuta, nimeni nu şi-l aminteşte, uitat pe banca

Ce dulce şi gingaşă eşti Iubire
Venită printre noi, din zări cereşti
Ne umpli inima de fericire
Cu cât ne umpli.. tot mai dorită eşti.

Ascuns în Mâna Ta, Părinte
Cu tot ce am, cu tot ce sunt
Cu aripile ce-mi par frânte
Dar spre-nălţimi, mereu, zburând,

dedicată bunic 2
plt. Ștefan Paic

HAIKU MODERN 4
{mama copilului adormit}

Hendrickje - ca o albină -

Iubind un homosexual
[haiku matrianic 6}