Poezii despre Credinţă:

Solitudine
...
De ce-s urme pe zăpadă
Sus pe munte, în pădure?

Ne bântuie geruri mușcând nemilos
Cu colți de cumplite dihănii,
Și-n răni suflă vântul țipând dureros
În goană nebună de sănii.

NEVOIA DE DIALOG

Înainte de lumină,grădinarul n-a zărit
şi a continuat să culeagă ciudate

URMĂ UMPLUTĂ DE PLOAIE


Ai adunat,și te priveam,

Îmi este iarna,amintire
Zăpada nu-mi mai dă fiori
Mereu,topită de iubire
O văd tranfigurata-n flori.

Credință

Divina Forţă

Există o Forţă, Creatoare,
Cu-originea sfântă în vecii,

trec prin minte
oseminte
ale unor frați și tați
nepotriviți în cuvinte

Te-am strigat iar tu mi-ai răspuns!
...
Când viața din mine, parcă tot mai puțină,
Într-o noapte adâncă părea că s-a dus,

Aduceri aminte
...
N-am pierdut niciodată visul cu tine
Deși fără tine am trăit ca-ntr-un vis,