Scrisoarea vecinului meu - Costache Ioanid

Mi-ai fost vecin şi cumsecade
Nu ne-am certat, nu ne-am urât.
Mi-ai fost prieten ca un frate..
De ce n-ai spus că sunt pierdut?

Aveam încredere în tine
Şi nu ştiu alţi vecini la fel..
Ştiai de Dumnezeu prea bine.
De ce n-ai spus nimic de El?

Vecine bun, vecine dragă
O vorbă daca mi-ai fi spus
Ce fericit aş fi în slavă
Şi cum ţi-aş mulţumi de sus!

Dar vai, stăteam pe-aceeasi stradă
Şi mă ştiai că-s păcătos
Ştiai că n-aveam mântuire
Şi din pedeapsa nu m-ai scos!

Când te chemam la băutură
Spuneai că eşti prea ocupat.
De ce n-ai spus atunci în faţă
Că ce făceam era păcat?

Iar când veneam târziu acasă
Dădeai din cap când mă vedeai..
Puteam să strig, să cânt, să urlu,
Tu tot nimica nu ziceai...

Şi mă gândeam....vecin ca tine
În toată lumea nu găsesc..
E bun, simpatiic, nu se ceartă,
Cu-asa vecin, să tot trăiesc.

Ai vrut să fii doar cumsecade,
Doar respectat şi bun creştin.
Dar tu mergeai pe calea dreaptă,
Iar eu...pe drumul de venin.

Nimic acum nu mai pot face..
Primesc pedeapsa mea în iad
Dar nu uita că sunt aicea,
Că m-ai lăsat mereu să cad.

Spune de-acum la toţi să ştie
Că eşti iertat şi mântuit..
Să nu mai faci cum mi-ai făcut mie,
S-ascunzi că eşti un pocăit!

Adăugat de: danab

vezi mai multe poezii de: Costache Ioanid








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.