Inelul - Costache Ioanid

in ritm de lanturi greu zornaitoare,
treceau in cantec sclavii prin cetate;
o lunga ceata de spinari zebrate,
treceau prin colb ca marfa de vanzare;

insangerati si dusi cu aroganta,
se leganau ca un talaz in spume;
toti fara Dumnezeu si fara nume,
fara popor si fara de speranta;
dar toti nepasatori si pusi pe glume...

si-n valmasagul hohotelor stranii,
in amagirea fara de cainta,
un singur chip, o singura fiinta
purta suspinul tragicei pierzanii;

era o sclava cu un chip de ceara
cu ochii mari, cu fruntea incretita;
din cuibul parintesc ademenita,
nu lantul ii era acum povara,
cat visul ei din anii de fecioara;

mergand pe drum ea se vedea acasa,
se revedea in dulcea amintire,
lucrand la zestrea sfanta de mireasa
cu gandul dus in zarea vaporoasa,
spre tainicul, neantalnitul mire...

erau ani dulci in casa cea batrana,
si clipele se inganau zburdalnic,
dar intr-un ceas de seara, la fantana,
ii aparu un print... cu glas sagalnic...
si ea fugi cu el... ca o pagana;

apoi... a fost vanduta... ferecata...
minciuna, vai, si-a aratat otrava;
dar adevarul...oare nu se-arata?
ah, pan-atunci, la marea judecata,
ea se tara in lantul greu...
dar, iata...

oprit in drum, un tanar o priveste;
se uita lung in ochii plansi feciorul;
el face-un semn: - sa vie negustorul!
pristavii sar;
convoiul se opreste;
stapanul vine-incet...negustoreste;

o liniste ca de mormant se face;
- ce pret?
intreaba tanarul in soapta;
pe fata lui e mila si e pace;
el da o punga omului rapace;
iar omul gras apuca...si asteapta;

caci el mai vrea o punga; si-inca una
mereu se-ntide mana lui hulpava;
in gandul fetei s-a pornit furtuna;
atata aur pentr-o biata sclava
pentru un crin murdar, pentru o pleava?

fecioru-asteapta; zbirul nu se-nclina;
si-a dat cumparatorul tot avutul;
dar pentru zbir abia e inceputul;
EL a-nteles ca pretul de regina
sta undeva, in pieptul ce suspina...

- ei, hai! da tot! si-ndata, fara preget;
mantia de pe umeri se desprinde
si luneca inelul de pe deget;
dar negustorul spre fecior se-ntinde:
- zadarnic! marfa asta nu se vinde!

sta tanarul si un cuvant nu spune;
si nimeni nici o soapta nu ingana;
caci n-a mai fost asemenea minune;
iar sclava simte-n suflet o genune;
se leagana si cade in tarana...

cand s-a trezit, era in libertate;
pe ulita cea larga, negustorul,
pornea din nou cu sclavii prin cetate;
si-n locul ei, in lanturi sangerate
pornea pe drum de jertfa...SALVATORUL

- cu pretul vietii Lui? dar cine-I oare?
isi zise fata-n plans, smulgandu-si parul;
si-un tinerel, de undeva, rasare...
- cum?
nu stii cine-I? - nu stiu!.
- adevarul!

- vai! adevarul...printre sclavi?...pe uliti?...
si colbul creste-n zari halucinante...
iar fata vede-n drum pontifi, bacante,
atleti cu lauri, cavaleri cu suliti
si nobili in sclipiri de diamante...

- sunt libera... si viata-mi sta in fata,
desfasurandu-si toata stralucirea;
dar, ce ciudat, oriunde arunc privirea
vad numai masti pe suflete de gheata;
sunt libera... dar unde e iubirea?

si zile lungi ea alerga sa-ntrebe
de ce-i urata viata in culise,
de ce-s atatia serpi printre narcise,
si-ntr-un tarziu, i-a spus un om din plebe
ca cel legat in locul ei murise;

fugind pe campuri, ea si-a rupt vesmantul
si-a ratacit departe de ogoare;
dar intr-o zi vazu un om in soare
tragand un plug ce rascolea pamantul,
si EL spunea o taina, o chemare;

- Veniti la MINE, voi cei fara tihna...
veniti sa ducem jugul impreuna
si veti avea in suflete odihna
caci jugul MEU e-o povara buna,
si el rodeste sus in cer, cununa!

era... CUMPARATORUL DE SUSPINE...
...era CEL MORT IN LANTURI... ADEVARUL...
si fata alerga sa I se-nchine;
sa-I spele-n lacrimi gleznele divine
si ca stergar sa-si despleteasca parul;

si-abia in jug, afla ea fericirea!
caci ADEVARUL sfant te face liber,
ca, liber, sa primesti sau nu IUBIREA;

IUBIRE... ca sa poti gasi iubire,
TU ai dat tot si n-ai cerut nimica;
TU n-ai dorit sa nasti in inimi frica,
ci nesilita clipa de-ndragire;
IUBIRE... ca sa poti gasi iubire,
TU ne-ai salvat prin Jertfa TA intreaga,
ca nu in lant, ci liber sa Te-aleaga
oricine vrea, in dulce daruire;

IUBIRE... ca sa poti gasi iubire
tu porti un jug, dar jugu-i plinatate;
e jug, dar e deplina libertate,
e jug, dar e logdna, fericire,
INELUL DE MIREASA SI DE MIRE!

AMIN

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Costache Ioanid








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.