E primăvară... - Costache Ioanid

urare pentru un pastor

E primăvară. câmpu-i plin de floare.
Vin îngeri albi pe ramuri de cais.
Purtăm în inimi flori de sărbătoare,
un dar al florilor din Paradis.

Al vieţii fir mai grăbit se toarce.
dar Paştele ne-aduce- n faţă iar
un scump prilej când gândul ni se-ntoarce
spre florile-nflorite pe Calvar...

Pe culme, lângă florile grădinii,
cerescul Miel pe cruce atârnă.
Radeau în jur, biruitori, rabinii,
Şi-o ceaţă mică, între flri, plângea.

Şi-atâtea flori erau... dar niciodată
n-au fost mai roşii flori în vreun apus
că trandafirii cei fără de pată
ce înfloriseră la pieptul Lui ISUS.

Acest buchet din sfânta primăvară,
udat de lacrimile-atâtor privegheri,
pe mii şi mii de culmi se-nfiripara,
din primăveri în alte primăveri.

Şi iată că o mâna părintească
ce poartă grijă florilor cereşti
lua un trandafir să-l răsădească
de pe Calvar, aici, în Miulesti...

Era cândva o adunare sfânta...
poporul ascultă cu duh umil.
Cu glas de trâmbiţă ce lumi înfruntă,
vorbea cu-nflacarare un copil.

Era un mugur, un boboc de floare,
răsad de la bunica din Segas...
La paisprezece ani având chemare
că Samuel în tainicul locaş.

Căci prigonit de tată şi de mama,
fiind că Ieremia un ales,
simţea că Cineva de sus îl cheamă,
că Cineva în lume l-a trimis...

Trecură ani. Şi iar e primăvară
cu albi caişi, cu flori de liliac.
Copilu-acesta de odinioară
e azi la jumătatea unui veac.

Puternic se înalta astăzi rugul
cu roşii flori peste amvonul sfânt.
Jur-împrejur e plin de flori belşugul
şi trâmbiţă răsună cu avant.

S--acum în casă unde-i bun popasul
şi unde îngeri vin pe albe scări,
poporul slavei îşi înalta glasul
cu rugăciuni şi binecuvântări.

Iubite frate, tu, pastor al turmei,
oitele şi mieii cei plăpânzi
întorc privirea spre lumina culmei,
spre ochii lui Isus adânci şi blânzi.

Şi ruga noastră cere cu credinţă
că să ne dea Cel Veşnic un răspuns,
că tot mai mult să-ţi toarne biruinţă
din trandafirii pieptului străpuns.

Să fii că Avraam smerit şi tare,
prieten bun cu Soarele divin!
Că Isaac să fii în încercare
supus şi-ncrezator în El deplin.

Că Iacov, să ai calea neclintită
spre binecuvântate fericiri!
Că Iosif să fii tare de ispita,
acelaşi în necaz şi-n preamăriri!

Că Moise, să hrăneşti cu drag poporul,
cu mâna ce din cer s-a revărsat!
Că Iosua, luptând cu Ierihonul,
să faci să cadă ziduri de păcat!

Că David, să te-avanti spre a răpune
oştiri de duhuri care dau fior!
Că Solomon, să-mparţi cu-ntelepciune
dreptate şi lumina tuturor!

Că Simon Petru de la Cincizecime,
să te înalţi să spui ce ai de spus!
Că tânărul Ioan în vremi sublime,
să stai cu drag la pieptul lui Isus!

Că Pavel, să porţi albele mioare
cu dragoste, cu milă pentru oi,
cu lacrimi sfătuind pe fiecare
că un părinte-al fiecăruia din noi.

Că sus în cer, în albă măreţie,
tu, trandafir de pe Calvar adus,
să poţi cu neştirbită bucurie
să spui nemuritorului Isus:

- Sunt de la pieptul Tău luat odată.
Şi Ţi-am slujit la bine şi la rău.
Acum mă-ntorc cu roadă-nmiresmata,
Isus drag, din nou la pieptul Tău...

C-aşa a vrut Dumnezeiescul Tată:
din mine, cel luat de pe Sion
şi răsădit la Gură-Honţ odată,
să facă trandafirul din Saron...

Aşa să facă veşnică-ndurare
şi hărăzirea tainicei iubiri!
Cu-al ei pastor, întreagă adunare
să fie un buchet de trandafiri!...

AMIN

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Costache Ioanid








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.