Prietenii mei din pământ - Corneliu Vadim Tudor

Prietenii mei din pământ
Aşteaptă întâia zăpadă,
Atunci le va da Duhul Sfânt
Puterea să iasă, să vadă.

Ca grâul ei vor încolţi
Ca iarba vor râde la soare
Şi trîmbiţa-n cer va vesti,
La toţi, Învierea cea mare.

Acum e nevoie de ei
Acum să le cerem dovada,
Uşori sunt, şi-atâta de grei
Pe cai nărăvaşi ca zăpada.

Nici unul din ei n-a murit
Prin preajmă le simt răsuflarea,
Deşi au un trup putrezit
La suflet mai vii sunt ca marea.

Oh, Doamne, cât mi-este de dor!
Acum ei sunt stele pe boltă,
Ei văd, din înaltul lor zbor
Cum cască poporu-a revoltă.

Le-a dat Dumnezeu forţe noi
Să lupte cu răul din lume
Începe un an de război
Cu râuri de sânge în spume.

Ce rol va juca Neamul meu?
Mai rău îi va fi, sau mai bine?
Te scoală din somnul cel greu,
Poporul meu drept ca un zeu,
Şi-ascultă comanda la mine!

Corneliu Vadim Tudor (1949-2015)
Ianuarie 2014, Bran

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Corneliu Vadim Tudor



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.