Poporul meu, sunt supărat pe tine - Corneliu Vadim Tudor

Motto: „Prindeţi ce vă cade-n mîni,
Şi-i loviţi la mir, români“.
(GEORGE COŞBUC)

Poporul meu sînt supărat pe tine,
Nu eşti aşa cum am crezut cîndva,
Faci pactul cu duşmanul, ce ruşine!
Aştepţi momentul ca să poţi trăda.

Din sînul tău i-au ridicat gealaţii
Pe Horea, Tudor şi pe Mareşal,
Pe Brâncoveanu, sfîntu-acestei naţii,
Pe Cuza, omul providenţial.

Tu n-ai mişcat un deget, dimpotrivă,
Din umbra ta, „cozi de topor“ s-au dus
La legănarea tavei cu colivă
Şi-apoi i-au răstignit ca pe Iisus.

Toate acestea, undeva, se-adună
Ca nişte „găuri negre“ te absorb,
Istoria, se ştie, se răzbună
Eşti noul Rege Lear, sărman şi orb.

Purtat de mînă eşti, de toţi borfaşii,
Te mint că îţi vor binele, în fond,
Prin mărăcini şi rîpe îţi duc paşii,
Te păcăleşte orice vagabond.

Toţi nespălaţii lumii, fără şcoală,
Te joacă azi la zaruri pe maidan,
Dar tineretul nu se mai răscoală
Fiindcă-i plecat să facă rost de-un ban.

Titanic ce pluteşte în derivă
Izbit de al Mafiei aisberg,
Hemoragie de valori, masivă,
De lacrimi grele, ce nu se mai şterg.

Te fură toţi, te pun la zid, te-acuză,
Din an în an te fac mai criminal,
Însă tu taci – şi nu ai nici o scuză,
Înduri procesul ăsta bestial.

Te judecă evreii, cu trufie,
Deşi tu i-ai salvat, creştin năuc,
La noi n-a fost Holocaust, se ştie,
Însă se minte ca la balamuc.

De ce se minte? Pentru bani şi case,
Pentru păduri şi alte bogăţii,
Păsări de pradă ne scobesc în oase,
Nemernicii ne-ar jupui de vii.

Te pun în lanţuri ungurii, ţiganii,
Te scuipă-n gură orice idiot,
Ei nu ştiu altceva – să le dai banii,
Altminteri te reclamă peste tot.

Nu mai avem Poliţie, Armată,
Diplomaţia face shopping doar…
Dar cine să te apere vreodată?
Tu nu mai ştii să pui mîna pe par?

Pe acel par ce funia îl strînge,
Pe acel par ce stă de-un veac în pod.
Da, nimănui nu-i plac vărsări de sînge,
Dar cine ştie, oare, un alt mod?

E timpul, deci, să speli acea ruşine
Din Zodiacul ce ţi-a fost ursit,
Eu azi te cert, dar nu pot fără tine,
Mi-aş da şi viaţa să fii fericit.

Nu tu eşti vinovat – e doar blestemul
Căzut pe dacii care l-au trădat
Pe Decebal, şi-ajuns-au la cheremul
Altor Zeiţe, altui Împărat.

Hai, capul sus, cu ultima sforţare!
Ridică-te pe coate şi genunchi!
Nu vezi că ţara horcăie şi moare?
Nu vezi că scuipă sînge din rărunchi?

Explozie nu face-o mămăligă,
Însă e tare azi ca un pietroi,
Acest pamflet amar nu te instigă,
Îţi cere doar să le declari război!

Război total, pe viaţă şi pe moarte,
Bandiţilor locali şi venetici!
Război acestor paraşute sparte!
Război acestor avortoni pitici!

Război acestei haite ce se ceartă
În pulberea răscrucii, pe ciolan.
Ei fac din România – Marea Moartă,
Luaţi ţara înapoi în acest an!

Popor Român, eşti pîn’ la piept în groapă,
Te pup pe frunte, şi curaj îţi dau,
Dai biruri noi pe aer şi pe apă
Fanarioţii mai umani erau.

Deşteaptă-te din somnul letargiei,
Istoria să nu te ia de laş,
Distruge Caracatiţa Mafiei
Şi să alegi, în faţa veşniciei:
Vrei să fii înger, sau sinucigaş?

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Corneliu Vadim Tudor



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.