Noi nu-nțelegem viața - Corneliu Vadim Tudor

Motto:
„Îmi privesc fotografiile vechi: ce-i cu voi, băieţaşi, pentru ce purtaţi numele meu?" (GEORGE CĂLINESCU)

Intrăm plângând în lume
Şi-o părăsim plângând,
Am strîns în mici albume
Icoane fumegând.
Fotografii fixate
În sepia şi-argint
Noi le iubim pe toate
Deşi cumplit ne mint.
Cine eşti tu, copile
Chilug, la câţiva ani
Cu soare în pupile
Ca îngerii orfani?
Şi care este steaua
Ce te-a ferit de rău?
Vrăjmaşul n-a pus şaua
Nicicând pe trupul tău.
Noi nu-nţelegem viaţa
E adevăr, sau vis?
Ce dulce-i dimineaţa,
Dar noaptea ne-a ucis.
Privim în urma noastră
E-un câmp de lumânări,
E doliu la fereastră
Şi munţi de remuşcări.
Unde sunt mama, tata,
Atâtea fiinţe dragi?
Tu, omule, eşti gata
În cer să te retragi?
Cetate în ruine
E tot ce am trăit,
Aşa că-i foarte bine
Că te desparţi de tine
Şi piesa s-a sfârşit…

Corneliu Vadim Tudor
29 martie 2014

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Corneliu Vadim Tudor



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.