Iarna românească prinde iar a-și cerne - Corneliu Vadim Tudor

Iarna românească prinde iar a-și cerne
Zestrea de lumină şi de bucurii,
Ţara-i încrustată în comori eterne
Fildeşul zăpezii cade din tării.
În Carpaţi domneşte pacea milenară,
Cerbii poartă-n frunte giuvaiere vii,
Prin văzduh îşi lasă urmele de ceară
Veveriţe roşii, vrăbii argintii.

Regină e iarna pe fiinţe şi lucruri
Feeric e totul, prin munţi şi prin văi
Ce dulce e viaţa cînd ştii să te bucuri
Şi zarea răsună de zurgălăi.

Şi în orice casă preacinstită, iată,
Dansul şi ospăţul sînt de-acum în toi
Iarna asta pare binecuvîntată
Semne bune are anul pentru noi.
Aibă tot poporul bucurii supreme
Fie steagul păcii semnul tutelar,
Purpură şi aur picură din steme,
Să veghem mai aprig piatra de hotar.

Ţării noastre scumpe fără de prihană,
Dragostea să-i fie înstelat veşmînt
Din înalt de poartă maramureşană
Pînă la Danubiul legendar şi sfînt
Să trăiască veşnic, scumpa Românie,
Pacea ne-nflorească dulce pe obraz,
Fie ca de-a pururi lumea să ne ştie
Ca pe-un neam de oameni harnic şi viteaz.

Corneliu Vadim Tudor, 1979

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Corneliu Vadim Tudor



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.