Rugăciune - Constantin Michael-Titus

Din pete luminoase de suflet
şi din colţuri ascuţite de gândire,
te-am adunat, Doamne,
şi te-am numit “Tatăl Nostru”.
“Tatăl Nostru carele eşti în ceruri”...
care ne-ai dăruit mântuirea,
ţi-au spus bătrânii noştri.
Care ai purtat pe osândiţi pe câmpul de luptă
şi care nu mai poţi lăcrima niciodată,
îţi spunem noi,
pentru că,
de când te-am adunat, Doamne,
tu ai uitat că eşti fiul nostru,
noi, oamenii
pe care ne-ai stăpânit ca tată
dăruit de generaţia întâia a lumii.
Când ne-ai certat
cuvântul tău avea chip de osândă,
iar când de pe pământ am murmurat:
“Şi ne iartă nouă greşelile noastre”,
tu ne-ai dat răzbunare
căci am făcut din chipul tău
de fiu al omului
asemănat cu omul
un Dumnezeu de foc
cu inima de jar ca iadul,
care-a topit cuvântul nostru
în vidul incandescent al inimii sale
şi ne-a bătut libertatea în cuie la icoane.
Te-am răstignit ca să nu mai semeni cu noi
şi-apoi te-am înviat şi te-am urcat la ceruri
ca pe zburătorul din poveste.
...............................................
Te-am ajutat aşa
să nu uiţi că eşti fiul nostru...

Adăugat de: Lucia

vezi mai multe poezii de: Constantin Michael-Titus



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.