Rugă - Constantin Michael-Titus

Flori de lumină cresc în mine, Doamne,
şi primăvara însoreşte
în fiecare zâmbet ce-l primesc.
Fără sfială mă îmbăt de flori şi de lumină
şi nu mă mai gândesc
că pentru mine-i fruct oprit.

Tu ai zidit fiinţa ce-i copilă şi femeie
asemenea zeiţelor pe care le-ai unit
cu ceata ta de îngeri
când ai scos lumea din păgânătate.
Mi-ai dăruit-o sau Ţi-am luat-o,
nu ştiu...
Tu n-ai băgat de seamă,
sau poate ţi-am furat-o.

Dar, Doamne, cum să nu mă ierţi
când Tu eşti primul care poruncind
neprihănirea,
ai aşteptat mereu
şi-aştepţi iubirea?

Adăugat de: Lucia

vezi mai multe poezii de: Constantin Michael-Titus



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.