Exil - Constanţa Buzea

că înțelegi că nu
în fața toamnei nu mă lipsesc
de gesturi și de chip
nu te mai pot lăsa
eliberează-mi cerul în care stai
dar și pământul
sunt stele tinere acolo apărute
cât timp cu disperare te-am iubit
sunt flori ce nu te vor înfiora
și nici nu vor să te străbată-n
creștere
e dreptul lor să-mi fie bucurie
fii exilatul lumii mele-ntregi
îndepărtează-te și nu te răzbuna

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Constanţa Buzea



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.