Condeiul fermecat

Autor:Ștefan Doroftei Doimneanu


Adăugat de: Stefan Doroftei-Doimaneanu

luni, 28 mai 2018

Deşi dispar din gând în alte gânduri,
Tot mai primesc rafale de idei
Preconcepute,
Transformate de furtună
În silabe necugetate.

Steluţe albe,
Ca un roi de fluturi orbi,
Zboară necontenit,
Plutind şi forfotind
În mintea mea lipsită de mental,
Dezlănţuind urgia întrebărilor
introspectiv şi iremediabil,
Rănindu-mi sinapsele...

Ambulanţele s-au înţepenit
În nămeţii privirii,
Lansând S.O.S-uri
Către muzele plictisite de vorbăria
Fără cuvinte
Şi cuvintele fără scântei,
Aşteptând descarcerarea
Mugurilor înţepeniţi în
Vorbele contorsionate.

Într-o ultimă încercare
Eu,
Somnambulul stihurilor,
Un liber-arbitru
Intrat în conflict cu inteligenţa,
Mă aşez pe divanul verbelor
Răscolid sensurile
Intrate în nonsens,
Reaprinzându-mi lumina
Pe bulevardul raţiunii.

Tulburaţi şi turbaţi,
Monştrii adormiţi prin hăurile gândului,
S-au trezit deodată
Urlând de spaimă şi disperare:
Condeiul fermecat
Se caţără din nou pe piscuri...

Şi urcă...
Şi urcă...
Curând va ajunge la stele.
27.05.2018


vezi mai multe poezii de: Stefan Doroftei-Doimaneanu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CXLI.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.