Comentariu literar - danielavizireanu

"Am alunecat în marasmul vieții,
Iar soarele din mine e în declin.
Am înțepenit în timp, zi de zi,
Tot mai singur, tot mai tăcut.

Visurile toate m-au părăsit,
S-au risipit ca lacrimile mamei pe mormânt.
Într-o noapte răcoroasă și amară,
Am rămas o bucată de carne străină, pelegrină."
Anemia tinereţii, Daniela Vizireanu)



Comentariu literar:

Tema poeziei este înstrăinarea faţă de propriul suflet, eul poetic simţind că piere spiritual, iar motivul central este singurătatea iminentă.
Poezia este structurată pe două catrene, ce oglindesc tristeţea adâncă a poetei. Expresivitatea poeziei este dată de procedeele artistice, figuri de stil şi imagini
artistice, spre exemplu: epitetele: "noapte racoroasă", "carne străină", comparaţia: "ca lacrimile mamei", personificarea: "visurile toate
m-au părăsit", imagine vizuală: "S-au risipit ca lacrimile mamei pe mormânt", imagine tactilă: "într-o noapte răcoroasă".
Titlul este un simbol al unei boli lăuntrice de care eul liric suferă.
În sens denotativ, anemia este o boală determinată de scăderea cantitativă sau calitativă a globulelor roșii din sânge, iar tinereţea este perioadă din viața omului între copilărie și maturitate.
În sens conotativ sugerează o boală sufletească, o stare a omului tânăr care îl copleşeşte pe eul poetic aflat la această vârstă.
Poezia este o confesiune lirică, lirismul fiind subiectiv, exprimat prin mărci specifice, şi anume: forme verbale la persoana I: "am alunecat", "am înţepenit", "am rămas" etc. şi forme pronominale, cum ar fi: "mine", "m-".
Prima strofă oglindeşte starea spirituală a poetei, versul incipit definind decăderea spirituală şi morală, eul poetic folosind metonimia prin sintagma "marasmul vieţii". "Soarele din mine" reprezintă fericirea eului, fericire ce a apus ca soarele după fiecare zi. Ultimele versuri ale primei catrene reflectă neputinţa poetei din calea propriilor gânduri care o măcină de mult timp, încetul cu încetul "zi de zi". "Tot mai singur, tot mai tăcut" este o concluzie tristă asupra propriei persoane, conştientă de traiul pe care a ajuns să-l ducă.
A doua strofă este imaginea de ansamblu a vieţii prezente a poetei. Primul vers "Visurile toate m-au parasit" scot în evidenta moartea tuturor speranţelor şi dorintelor, odinioară arzătoare în sufletul eului poetic, iar comparația "ca lacrimile mamei pe mormânt", din următorul vers, este asimilarea dintre apunerea visurilor şi lacrimile mamei, secate de pământ, o comparaţie dureroasă, semn al unui eveniment tragic din viaţa acesteia. Versurile finale ale poeziei oglindesc prezentul crunt la care este nevoită să asiste, căutând locuri fericite, dar negăsindu-le se consideră în final doar "o bucată de carne", fără suflet şi fără visuri.
Universul poetic descris în această operă literară este unul apăsător, la marginea sufletului, în întuneric şi frig.
Poezia "Anemia tinereţii" poate fi considerata o arta poetica deoarece defineşte creaţia şi misiunea creatoare, scriitoarea exprimându-şi prin mijloace artistice specifice unei opere literare concepţia şi convingerile sale despre arta literaturii.







Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.