Colind de Pasti

Autor:silvia


Adăugat de: silvia

marţi, 28 aprilie 2020

Cânt duios murmură lin
De pe buzele Mariei.
Poartă-n sine semn divin,
Chiar în inima grădinii.

Albă, marmură tombală
Pare-un spectru înghețat,
Aripi lungi de înger încă
Lângă piatră-n aer bat.

În albastra dimineață
Merii par încremeniți.
Peste dealurile-n ceață
Aștrii încă-s răsăriți.

Christ pășește printre sate
Cu doi ucenici smeriți.
Calcă spinii negri, bate
Cu piciorul văi și munți.

Vântul Îi face răcoare,
Florile Îl adumbresc
Păsările Îl colindă,
Pietrele cu glas vorbesc.

Că pe fruntea Să de seamă
Să așeze o cunună,
Raze reci țes și destramă
Soarele și mândră luna.


vezi mai multe poezii de: silvia


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Credinţă
  • »» Poezie de debut? da
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCXXXIII.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.