Codrul bătrân

Autor:Rares Girea


Adăugat de: Rares Girea

miercuri, 07 aprilie 2021

I

Mii de voci se aud în codru,
o mărturisire de legendă.
Doar cel care se oprește și îl ascultă
primește pilda profundă.

II

Se aude violonistul
din vechiul codru,
sfântă muzică ce răsună
de prin sufletul lui armonios.
Se vede pe voalul lui cel mirific
o armonie de cânturi.

III

Privesc în sus cu mirare:
Cum de Dumnezeu e pe pământ?

O mare de spini și țepușe se ridică
dintr-un ocean de frunziș,
în rit melancolic: neamul copăcesc.

IV

Doar în lumină albă,
bătrânii se trag într-un cerc;
închid pasajele de unde vine
adierea și melodia.
Doar un ciot luminat,
unde odată ședea
Vodă,
Mare Conducător,
decedat și animat de zveltele crengi
sub care trupu-i alungit se simte în depărtare.

2014(-Arcaic suflet-)


vezi mai multe poezii de: Rares Girea


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

@Rares Girea
Salutări!
ntp
narcispurice
vineri, 09 aprilie 2021



Vă mulțumesc pentru remarci.

Cu respect,
Rares Girea
Rares Girea (autor)
vineri, 09 aprilie 2021



@ Rareș Girea*

Nu evita ceea ce sinele îți transmite, emite și spre alții; sigur vor fi ochi bucuroși să vadă gândiri, cum le vor interpreta este responsabilitatea lor!

Cele bune,
Purice Narcis-Teofil

*strict: //codru bătrân// este, în termenii Silviculturii, sinonimul Babei bătrâne și "copăcesc"-ul nu-i de talia arboretului.
narcispurice
miercuri, 07 aprilie 2021