Clopotul lui Buga

Autor:dorurot


Adăugat de: dorurot

duminică, 01 septembrie 2019

E tăcere sus în ceruri,
Și pe dealuri doar o boare.
Pe văi ceața-i lungi fuioare,
Apele șoptesc pe cale
Basme vechi în mii de feluri.

Sus pe dealul mănăstirii,
Pomi în liniște adîncă,
Plini de păsări mute încă,
Fac tăcerea și mai lungă
Pân-la marginile firii.

In chilii și-n mănăstire,
Umbre firave-n icoane
Șed călugări,vii potire
De credință și canoane,
Pentru-a lumii izbăvire.

Apoi parcă crește-un murmur,
Pomii-ncep a se foi,
Păsările –ar gunguri,
Văile devin mai clare,
Ape, pietre smulg în cale,
Zidurile-s în cutremur!...

Bate clopotul la Putna!...
Undele se duc la vale,
Poartă-n ele ani de jale…
Cu catrințe și sumane,
Vin creștini s-asculte „slujba”.


vezi mai multe poezii de: dorurot


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Patrie
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCVI.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.