Cine mai sărută bujorii?

Autor:Gabriel Stănciulescu


Adăugat de: Gabriel Stanciulescu

duminică, 13 mai 2018

Cine mai sărută bujorii?

Îți calc pe urme, pe poteci,
Prin grădină și livadă,
N-am știut că ai să pleci,
Fructele aveau să cadă.

Dimineți, în toi de vară,
Te sculai cu noaptea-n cap,
Florile doreau să ceară
Iarba-n jurul lor s-o sap.

Suflet mare aveai mămică,
Ai iubit și frunza-n vânt,
Tu săpai și n-aveai frică
N-aveai frică de pământ.

M-ai certat, mi-aduc aminte,
C-am brăzdat aleea-n iarbă,
Oare ce-am avut în minte?
O pornire aproape oarbă...

Erai prima în grădină,
Mângâiai și pomi și flori,
Astăzi cine să mai vină?
Să-i sărute pe bujori....

Autor: Gabriel Stănciulescu


vezi mai multe poezii de: Gabriel Stanciulescu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Părinti
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CXXXIX.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Touché! Felicitări pentru popularitatea din clasamente, domnule! Versurile dumneavoastră nu îmi plac iar celor cărora nu le plac textele mele pot să se exprime în mod public la comentariile aferente textelor. Consider că cel ce creează texte se expune public şi cu bune şi cu rele... Trebuie să ne adaptăm vremurilor care ne surprind prin viteza informațiilor care nu selectează popularitatea de valoare... Suntem ceea ce suntem prin fanii noștri! Cred că singurul vinovat este Facebook-ul! Dumneavoastră chiar nu aveți nici o vină! Ca şi om îmi pare rău că vă supără reacțiile mele... Bănuiesc că am căzut în capcana propriilor mele frustrări! Îmi cer scuze! Nu sunt decât criticul propriilor mele mâzgâleli şi chiar nu aveam dreptul să mă leg de dumneavoastră! Fiecare este liber să scrie despre religie, poezie şi mamă...! Sunt cuvinte sfinte care ne împlinesc viața şi ne fac să like-uim orice, indiferent de cum sunt scrise... Nici nu am dorit să vă răspund la comentariu dar am considerat omenește că trebuie să o fac pentru că nu-i aşa, ne-am expus public prin ceea ce facem! Personal nici nu o să vă mai citesc deci nici comentarii nu o să vă mai fac. Vă doresc să fiți iubit în continuare de cei care vă îndrăgesc!
Emilian Lican
vineri, 25 mai 2018



Stimabile, nu pierdeți timpul cu răutăți!... aruncați o privire pe clasamente.Dacă nu vă cer prea mult,urmăriți punctajul poeziei care nu v-a plăcut.Vă aștept cu o poezie serioasă, nu cu versuri bălmăjite în grabă.Dacă pe mine nu doriți să mă respectați, ați putea să observați că poezia este o dedicație făcută mamei mele... Jenant, stimabile!
Gabriel Stanciulescu (autor)
vineri, 25 mai 2018



Nu ştiu care-o fi pricina
La versul neînțeles,
Chiar are dreptate M. Ina
În al ei subînțeles!
Versul e psihologie,
Doar poetul îl citeşte;
Nu şi ,,scriitorul"
Ce hârtia mâzgâleşte...
Emilian Lican
joi, 17 mai 2018



Dna Ina, mulțumesc pentru versuri! Sincer nu înțeleg versul4. Respect!
Gabriel Stanciulescu (autor)
joi, 17 mai 2018



Tu, copil- adult deacum
Vei săpa grădina vara
Căci a ta mamă un drum
Exemplu ți-a dat, ocara
N-ai s-o uiți până-ai să mori
Tot călcând aleea verde
Și-amintiri de-atâtea ori
Te vor năpădi... Mă crede!
Ina M.
duminică, 13 mai 2018