Cimitirul Veseliei

Autor:stefan doroftei doimaneanu


Adăugat de: stefan doroftei doimaneanu

marţi, 24 octombrie 2017

Se-ncruntă stelele, privind din constelaţii
Prin norii răzleţiţi de aripe de înger,
Se-ndreaptă Ursele spre ceruri, cu damnaţii,
La aspre judecăţi, cu sabie şi fulger.

Dar ei, ce-au pătimit în viaţa lor prea scurtă,
De dincolo de nori, stârnesc ilaritate,
Dorind să facă haz de moarte şi de soartă,
Privirea lor râzândă, din veşnicii răzbate.

Răboajele trăirii cuprinse în cuvinte,
Stau pe troiţe-albastre, ca nişte mărturii
A drumului parcurs de la botez la cripte,
Şi râd prin vorbe-nfipte, în hâtre-alegorii.

Se-adună la morminte elfii şi dracii goi
Dansând pe crucile, cu fantezie scrise,
Din firele de iarbă, privesc uimiţi moroi
La încântarea mută a spiritelor stinse.

Pe-aleile înguste, noi umbre se hlizesc,
Râvnind aplauze de dincolo de viaţă,
Cu duhurile albe pe rând se-nveselesc,
Şi-adorm târziu, în lumea lor nevorbăreţă.

Şi-a pus cerul azurul pe crucile de lemn
Sa-nveselit în taină până şi suferinţa,
De strajă stau inscripţii cu aerul solemn
În cimitirul veseliei din Săpânţa.


vezi mai multe poezii de: stefan doroftei doimaneanu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Călătorii
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CXVI.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.