Chip ceresc

Autor:Ganktimebm


Adăugat de: Ganktimebm

joi, 10 august 2017

Continui să te-ntreb într-una
Ce eşti, cine eşti, ce-mi şopteşti?
Mă vezi, mă auzi, mă iubeşti?
În minte-mi răsună "minciuna".

Eu sunt servitor, tu stăpâna?
Iar plângi şi inima-mi zdrobeşti
Doar spune-mi, te rog, ce doreşti?
Ți-aş da cât şi stele şi luna

Tăcută rămâi, ce tot faci?
Cu chipul de înger vrăjeşti
Cu mintea-ți bogată uimeşti
Dar de ce alegi să tot taci?

Pe cer în continuu tot zaci
De ce nu începi să trăieşti?
Renunță la chipuri cereşti
În piele de om să te-mbraci

Priveşti ca prin ceață pământul
Mă-ntreb, oare ce te gândeşti?
Că-i josnic omul ce-l priveşti?
C-aşteaptă să-ți rosteşti cuvântul?

Nu ştiu ce-ți doreşte-acum gândul
Dar ştiu că n-ai timp de poveşti
De lucruri mărunte, lumeşti
Căci pleci, precum pleacă şi vântul...


vezi mai multe poezii de: Ganktimebm


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Vise
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CIII.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.