Disperarea bătrânei - Charles Baudelaire

Bătrânica chircită se simți foarte bucuroasă văzând acel copil frumos, căruia fiecare îi făcea jucării și căruia toți voiau să placă, această făptură drăguță și fragilă ca și ea, ca bătrânica, și ca și ea, fără dinți și fără păr. Și se apropie de el, dorind să-i zâmbească și să-i facă gesturi plăcute, dar, copilul înspăimântat se zbătea sub mângâierile bietei femei decrepite și umplea casa cu țipetele lui.
Atunci, bătrâna se retrase în eterna ei singurătate și plângea într-un colț, zicându-și:
- Ah, pentru noi nefericitele batrăne, a trecut vârsta când plăceam chiar și celor inocenți: și acum noi producem repulsie chiar si copilașilor pe care vrem să-i iubim.


traducere Crăciun Steluța
(preluarea este permisă numai cu menționarea numelui traducătorului)



Le désespoir de la vieille

La petite vieille ratatinée se sentit toute réjouie en voyant ce joli enfant à qui chacun faisait fête, à qui tout le monde voulait plaire; ce joli être, si fragile comme elle, la petite vieille, et, comme elle aussi, sans dents et sans cheveux. Et elle s'approcha de lui, voulant lui faire des risettes et des mines agréables. Mais l'enfant épouvanté se débattait sous les caresses de la bonne femme décrépite, et remplissait la maison de ses glapissements. Alors la bonne vieille se retira dans sa solitude éternelle, et elle pleurait dans un coin, se disant: – Ah ! pour nous, malheureuses vieilles femelles, l'âge est passé de plaire, même aux innocents; et nous faisons horreur aux petits enfants que nous voulons aimer!

vezi mai multe texte de: Charles Baudelaire



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.