Holera ciocoilor - Cezar Bolliac

Cu cît mergem înainte,
Libertatea-naintează,
Dă holera în ciocoi;
Tot îngînă la cuvinte,
A cîrti nu mai cutează –
Rînjesc cînd ne văd pe noi.

„Ioite Poarta, Austria,
Ioite consuli, diplomaţii,
Slugi în care credeţi voi,
Că salută România,
Ne învit să fim ca fraţii,
Iubiţi, una între noi.”

„Să fiţi tot în capul ţării,
Să fiţi tot în slujbe bune,
Toate fie pentru voi.
Fiţi voi boldul-naintării.
Legile a fi mai bune,
Num-atîta cerem noi.”

„Să trăiască România!
Să trăiască libertatea!
Nu mai sunt de azi ciocoi.”
„Să... trăiască... la pustia!
Hî... cîhî... egalitatea...
Ce ziseşi c-o să fim noi?”

„Zi colea, cu voie plină:
Să trăiască România!
Nu e noi şi nu e voi.”
„Mă cam cearc-o holerină...
Am o colică, pustia!
Ce ziseşi c-o să fim noi?”

„Ştim ce-ţi trebuie, cocoane,
Şi de tuse şi holeră
Şi de cîte aveţi voi:
Sau la cochii-vechi otgoane,
Sau, măcar vreo zaveră,
Asta-i leac pentru ciocoi.”


Bucureşti, 3 iulie 1848

Notă: cochii-vechi: mezat, tribunal de comerţ.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Cezar Bolliac



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.