Ai vrea, precum se vede, să-ţi mai aduci aminte - Cezar Bolliac

Ai vrea, precum se vede, sa-ti mai aduci aminte
D-acea miniatura a sexului frumos,
D-a ei vioiciune, spirituasele-i cuvinte,
D-ocheada cea focoasa din ochiu-i amoros;

De ochii ei cei negri ce-ar sparge o-ntristare
A lumii toata în doliu, d-acel surâs ceresc
Ce veseleste lumea ca ziua de sarbare,
De gestele-i vioaie si timbrul îngeresc;

De buclel-ebenine, lucioase si flotânde
Pe sânul d-alabastru, ca aripe de corbi
Ce fâlfâie pe bruma ninsorilor cazânde
Cu toata rasuflarea-i ce tu în drag absorbi? –

Pleca când am vazut-o, si tremuram de frica;
Caci inima-mi sta gata cu dânsa a zbura.
Purta pe piept o cruce, o cruce mititica,
Pe care si evreii parea c-ar saruta.


vezi mai multe poezii de: Cezar Bolliac



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.