Cetățaua Vadului - comuna Vad - ndaniel

de - Ioan Daniel
Cetăţaua Vadului este un deal acoperit cu păduri şi păşuni ,ce îşi înalţă fruntea în bătaia soarelui spre cerul Transilvaniei asemenea poate a unei trunchi de piramidă , meşteşugit lucrată într-o simetrie aproape perfectă de o mână necunoscută din negura veacurilor .
Şi dealul acesta cu vârful ce-i râde la soare , ploaia tăind-o cu ochii lui mari răsfrânţi peste nori, rămâne de veghe până departe în umbră , el fiind poate din tot Podişul Someşan cea mai gingaşă şi mai simetrică înălţime , ce se întinde în partea de nord a Ardealului de-a lungul cursului Someşului , râul acesta binecuvântat ce udă faţa Transilvaniei în partea ei de nord .
Cetăţaua Vadului îşi ridică fruntea spre cer chiar din satul acesta care este şi o reşedintă de comună cu acelaşi nume, adică Vad ;o localitate ardeleană a cărei obârşie rămâne ca o diademă peste toată negura istoriei până pe vremea, se pare, a marelui şi viteazului domnitor moldovean Ştefan cel mare, despre care se spune că a construit Biserica Adormirea maicii Domnului pe meleagurile aceste ardelene , ce şi astăzi îşi ridică fruntea în vântul şi mireasma ardeleană , după primul pod ce trece peste valea Bogăţii , undeva în dreapta ; cum te duci înspre Bogata de jos , de Sus şi Calna .
Dar , Cetăţaua acesta rămâne prin vremuri ca un sol de pază peste cursul Someşului ce scaldă o mare parte din hotarele Vadului cu apele lui, căci satul acesta e mai mult de-a lungul acestui rău ardelean , începând cu mult mai sus de Baştea unde pe vremuri era o moară purtată de apele Someşului ca să macine grâul şi porumbul oamenilor din partea locului, şi până cred mai jos de Valea cea pustie de pe vremuri unde părinţii mei cu mine dimpreună aduceam cânepa s-o punem la topit .
Fiind unul dintre cele mai frumoase dealuri din partea locului , aşa cum am arăta mai înainte , poate din tot Podişul Someşan , deşi ca înălţime e întrecută de multe dealuri chiar din apropiere , Cetăţaua Vadului rămâne totuşi unul dintre cele mai impunătoare înălţimi datorită aspectului său cu mult mai simetric şi mai maestuos care i s-a dat de la origine , ea însăşi ridicându-şi fruntea cu un zâmbet parcă atât de suav spre cerul ardelean, mângâind cu privirea ei norii ce fug adseori pe deasupra, ca un şuvoi de vise năstruşnice ardelene ce nu-ţi mai dau pace , făcându-te tu însuţi să râvneşti spre alte înălţimi , spre stelele care în nopţile de vară scaldă cu lumina lor pantele atât de fine ale Cetăţelei , cu iarba ei şi cu copacii ce-i îmbracă fiinţa ca o plapumă verde, verde de tot .
Şi Vadul după ce parcă îmbracă Cetăţaua cu zâmbetele caselor frumoase , ridicate de-a lungul poalelor ei , până când drumul ce vine de la Dej se ramifică în două : o parte luând-o în lungul Someşului spre Valea Groşilor şi Fodora , iar cealaltă luând-o perpendicular pe firul Someşului şi parcă înconjurând Cetăţaua cu un brâu ţesut din vise ardelene în partea de miază-noapte , drumul trecând înspre apus şi înspre Bogata de Jos , Curtuiuş , Bogata de Sus şi Calna .
Spre nord astfel Cetăţaua în cea mai mare parte este îmbrăcată cu păduri ,înspre apus o drujincă bună de iarbă străbate versantul acesta până sus spre vârf în partea de miază-noapte , apoi o ia în stânga spre Someş ca un voal de iarbă şi păşune , lăsând vârful Cetăţelei acoperit de păduri ori poate mai bine zis de tufe .
N-am fost niciodată pe Cetăţaua aceasta atât de minunată , însă ochii în atâtea rânduri mi-au zburat înspre vârful ei atât de gingaş parcă scluptat pe muchia timpului din surâsuri ardelene şi paşii de rouă , cum poate nu mai găseşti nicăieri în Ardeal un vârf atât de gingaş şi simetric de o mână de artist creat , de parcă ar fi căzut din cer în vremurile străvechi .
Multe poveşti au circulat prin partea locului cu dealul acesta superb : printre altele se spunea că acolo în măruntaiele Cetăţelei în vremurile străvechi au locuit uriaşii , care erau aşa de mari şi înalţi că puteau călca cu un picior pe Cetăţauă , şi cu celălalt pe Măgura care este la vreo trei, patru Kilometri distanţă ; ceea ce întrece cu mult cele mai năstruşnice basme din copilărie .
În altă poveste se spune că nişte oameni arau pământul undeva mai înspre Someş , dacă nu greşesc,
şi iată că o fetiţă de-a uriaşilor supărată că oamenii arau pământurile lor , i-a luat în poala hainei şi i-a dus la mamă-sa spunându-i :
— Uite mamă, jernii aceştia scurmă pământul .
Dar mamă-sa a trimis-o înapoi , să ducă oamenii
în locul de unde i-a luat , căci ei ; spune mama fetiţei, o să moştenească pământul .
Ar fi putut demult în vremurile străvechi de tot, să fi fost şi prin locurile noastre uriaşi— zic noastre, pentru că şi eu mă trag din aceste locuri , deorece am crescut în vecini , în satul Bogata de Jos— aşa cum au fost şi în alte locuri , însă mie nu-mi prea vine a crede .
Poveştile însă , sunt subiective şi frumoase , cu un substract captivant şi profund , ce-ţi fură imaginaţia şi te transpun parcă într-o altă lume pe care niciodată
n-ai simţit-o şi n-ai trăit-o , chiar în Ardeal tu însuşi fiind .
Povestea cineva care a trăit în copilărie în Vad , că acolo sus pe Cetăţauă mergeau copiii cu vacile la păşune , şi treceau dincolo de vârful dealului înspre Cetan , unde era un loc mai aparte , mai ferit de vânturi şi intemperii , şi unde vacile abia aşteptau să sosească pentru a se odihni mai bine .
Şi acolo copiii se puteau juca în voie , căci vacile erau mult mai liniştite.
De pe vârful Cetăţelei se vede până departe , şi-n dreapta şi-n stânga Someşului , iar peste el ,peste râul acesta se vede Câţcăul cu dealurile şi pădurile lui , probabil până înspre Căşei .
De acolo, de sus , din vârful Cetăţelei , parcă totul ţi se aşază la picioare , iar norii îşi flutură aripile frumos zâmbindu-ţi şi urându-ţi un bun venit din mers pe Cetăţauă , ca într-o zi de sărbătoare ardeleană .
Departe în josul Someşului şi în stânga , Măgura Vadului de mult ne-a simţit , scăldându-ne ochii pe plaiuri ardelene , până în inimă .
Se spune că acolo sus pe Cetăţauă e un loc drept, de unde poţi să cercetezi în voie tot ce vrei : Podişul Someşan , cursul Someşului , norii ce brăzdează cerul pe aripile vântului şoptindu-ţi un bun venit pe Cetăţauă , şi nu în ultimul rând iarba şi copacii din jur , ce-ţi moaie picioarele în roua Ardealului până în umbra rămasă în ochi .
De pe vârful acesta se vede Zgleamănul, se vede Ogrădeasa , nume romantice din partea locului ,se vede Armata , loc unde se pare că în trecut au fost bătălii , şi se vede Bogata de Jos , sat ce a străbătut internetul până departe pe muchia timpului , cu denumirile lui pline de romantism şi pline de un foc ardelean cum numai aici întâlneşti .
12 mai 2015 Cluj—Napoca







Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.