Cerul tăcut

Autor:sorina


Adăugat de: sorina

luni, 22 iunie 2020

Cerul tăcut

Mi-am întrebat cerul, despre albastrul deschis,
seninul acela, ce-mi intră în suflet
iar cerul tăcut, pelerin indecis,
şiroaie de ploi îmi aşterne în umblet.

I-am spus despre noi, că-l iubim fără nori,
dar parcă din contră, mai tulburi sunt ei
iar ploile toate, legate cu sfori
plutesc peste noi şi peste alei.

De vorbă nu-l ţin, îi şoptesc să-mi aducă
albastrul curat la care mă rog,
că altfel, toţi crinii cei albi se usucă
şi-mi creşte-n grădină mărar slăbănog!


vezi mai multe poezii de: sorina


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Ploaie
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCXXXVI.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.