Cenuşa - Pavel Coruț

Cenuşa

Potirul inimii e gol
Şi-n creier, doar un singur glas:
E stins magnificul pârjol,
Ce ţi-a rămas? Ce mi-a rămas?

Un zâmbet rece si pierdut
Şi întrebări fără răspuns:
De ce nu eşti ca la-nceput?
Ce ţi-am ascuns? Ce mi-ai ascuns?

Cenuşa ultimei văpăi
În care ne-am îmăpărtăşit
Mai strigă încă ochii tăi
Nu crede ca ne-am despărţit......

Din câte taine-am împărţit
Şi-n câte vise am zburat,
Doar un pustiu necontenit?
Eu ce-am uitat? Tu ce-ai uitat?

Din câte flăcări ne-au topit,
Din cate zile, goi si puri,
Am răsărit şi-am asfinţit,
Pe ce să jur? Pe ce să juri?

Din câte stele-au răsărit
Şi-n inimi au făcut popas,
Din tot ce-n tine am iubit,
Ce mi-a ramas? Ce ţi-a rămas?

Tristeţea frunzelor din vânt
Si-a valurilor cenuşii
Intreabă sufletul meu frânt:
De ce nu vii? De ce nu vii?

Pavel Coruţ
(„Sămânţa de lumină”, 2012)

Adăugat de: viorel tgv.

vezi mai multe poezii de: Pavel Coruț



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.