Celei mai dragi

Autor:Dan Eugen Munteanu


Adăugat de: Dan Eugen Munteanu

miercuri, 08 martie 2017

Aparţinem ăstei lumi
printr-o fiinţă fără seamăn,
ce ne-a dat prin şansa vieţii
Ochii, graiul şi un leagăn.

Însoţiti de ea mereu
pe un drum nemai umblat,
cu-ale Sorţii labirinturi
de-ntâmplări întortochiat,...

...te grăbeşti cândva să zbori
şi să'nfrunţi a'vieţii valuri,
Paşi prin ani, diezi, bemoli,
partituri ritmate-n zbaturi.

Ea cu sfatul te-nsoţeşte,
nu te lasă să greşeşti,
Gândul ei te ocroteşte,
rău să nu cazi prins în cleşti.

O adori chiar de departe
şi-o regreţi de nedescris,
când real nu-i nici în parte
că-i săruţi mâna în vis.

Iar când pleacă-n altă lume,
trist moment ireversibil,
simţi cu tremur, imposibil
Gol din tine să-l poţi umple...


vezi mai multe poezii de: Dan Eugen Munteanu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Mama
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.