Ceata de roșiori

Autor:Rares Girea


Adăugat de: Rares Girea

sâmbătă, 17 octombrie 2020

Un elodion se scurgea pe cărare,
Și-au plecat în nepăsare,
Învrăjbiți și supramici,
O foaită de pitici.

Ridicoli laolaltă erau toți,
Cocoțați pe căluți 'nlemniți, cu roți,
Cu căpătâiurile umbrite
Și biciuri răscolite de termite.

Îndrugau sonor, în exaltare,
Mânau, dar nu erau călare;
Se împroșcau cu glod pe buze,
Rătăcind prin codri și poieni difuze.

Călcâiele le lucrau drept scărițe,
Galopau cu sori în gropițe,
Străluci’ le erau ochii miraculoși,
Erau veseli, aprigi, rotofei și frumoși.

Dezrădăcinau bureții,
Cu care-și lustruiau epoleții,
Și cântau la ierburi alungite
Balade, balade preaslăvite.

Se dezbinau în cortulețe,
Fără uniforme, în portulețe,
Și se reuneau-n gâlceavă,
Cu vrăjmași, pe-o tonalitate gravă.

Se tăvăleau în încăierare,
Cu trestiile aurite, ridicate-n soare,
De elevau colbu-n coroane
Și huma sărea în poligoane.

Infanteria zbârnâia din pistoale,
Din praștii proiectau pietricele ovale;
Trâmbițașii țipau zeflemitor
La dușmanii răsfirați pe ogor.

Liniștea se așterne dintr-odată,
Peste gâfâituri și sudori lăsată;
Bătălia a ajuns la bun sfârșit,
Piticoții au ațipit, bieții au obosit.

Pe moșie, de la geamul decorat,
Un conaș plăpând, cu părul aranjat,
Blond și lins pe spate,
Le privise pe acestea toate.

Ochii săi albaștri, două oaze mititele,
Calme și profunde, cu privighetori-n ele,
Cocoțat pe o comodă mare,
Recită-n gând și privește-n depărtare.

Pantofiorii-s lăcuiți, cu toc,
Batistele monocrome în buzunărel, la loc,
Într-un costum negru ca tăciune’,
Și catarama cu accente brune.

În cămăruța sa, augmentată, lângă blazon,
Se-nalță mobilierul de mahon,
Pe biroul împânzit de hârtii,
Adunate cuvinte mii, mii.

Picături de cerneală din condei
Se așterneau printre scânduri precum polei’,
Lângă un scăunel tapițat, ca abanos’,
Un clavecin gravat minuțios.

Era inocent întru tot și toate,
Stătea drept, cu mâinile la spate,
O postură demnă de invidiat
Avea mezinul, domnișorul învățat.

De la oblon, glia pare departe,
Peste lumi, oceane, emirate,
Imposibil de-a o străpunge,
În pălmuțe a o strânge.

Aici, în cubulețul de cărămidă,
Edulcorat de-un soare-ntr-o firidă,
Unde pe toate le constrânge,
Zările în ochi încearcă a le ajunge.

20 octombrie 2019(-Arcaic suflet-)


vezi mai multe poezii de: Rares Girea


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.