Catrene

Autor:Florica Ghigeanu


Adăugat de: FloricaGhigeanu

miercuri, 10 august 2016

Adesea luminile cerului ne privesc până-n zori.
Multe fapturi se nasc şi tot atâtea pier.
Nu voi întreba vraciul și nici savantul de venirea mea.
Nici ei nu știu. În final, fiecare îşi duce povara.
***
Incredibil! Am fost şi filozof şi tot n-am avut noroc.
Am golit potirul lui Bachus şi am dat de bucluc.
Credeam că am scăpat de necazuri înecându-le în foc.
Da. Focul a stins pârjolul şi ... m-am înmuiat ca fierul.
***
Privind munţii am simţit o plăcere ascunsă.
Amintirile îmi derulau o întâmplare neobişnuită.
Am hotărât să mă întorc la ceea ce gândesc
Deşi ştiu bine că snopi de lacrimi mă pândesc.
***
Din zilele lui puţine niciun snop nu s-a legat.
Nu ştim de ce-a venit, nu ştim de ce-a plecat.
Dar ştim că ne-a salutat şi s-a terminat.
Dacă ar fi trăit ar fi avut, ca noi, de luptat.


vezi mai multe poezii de: FloricaGhigeanu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Amintiri
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? nu


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.